Dacă vreodată un călător singuratic, îndrumat să-și adăpostească speranțele în sufletul tău, te va face să-ți amintești chipul fericirii cu nostalgie, înseamnă că într-un moment al vieții, ai făcut o alegere greșită.
Andreea Palasescu (6 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Știi cum e să-ți lași sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanței cu o patimă dulce, în brațele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra pașilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...
Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi cum e să-ți lași sufletul să plutească tainic, pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizioner în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanței cu o patimă dulce, în brațele neputinței. În chip voit, păstrează tainic urma pașilor tăi într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lângă inima ta...
Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți amintești de mine
Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.
Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am presărat dor necuprins într-un buchet mic de rătăciri. Te-am așteptat și azi să pot privi iar lumea prin ochii tai. Eram doar pulbere de nori pe întinderea infinită a vieții. Și oamenii treceau în grabă, fără să înțeleagă rostul umilei noastre existențe. Unii smulgeau din rădăcină speranțele și umbreau cu tăcerile lor adânci, nemurirea. Erau buni și răi din pricina suferințelor și poate a lipsei de împlinire care le brăzdase cumva sufletul. Voiam sa le fie liniște. Și să-i iubească cineva, pe fiecare dupa rostul său atât cât te iubesc eu...
Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa fericirii trupul rămânea gol și sufletul aprins de văpaia dorului. Timpul curgea în ropote și limbile ceasului dansau pe scena tăcerilor. Clipele răspândeau aroma gândurilor nerostite de un glas domol. Tu erai schița unei lumi pe care Dumnezeu o pictase cu har pentru sufletul meu.
Andreea Palasescu (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudinea e o alegere. Fericirea este o alegere. Optimismul e o alegere. Bunătatea este o alegere. Dăruirea este o alegere. Respectul este o alegere. Orice alegere vei face, ea te va face pe tine. Alege cu înțelepciune.
citat din Roy T. Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai e loc pentru tine într-un gând plin de bunătate fă-ți bagajele. Adună-ți cu grijă valorile dobândite prin sacrificiu constant și modelare neîntreruptă a sinelui. Nu te lamenta și păstrează intactă certitudinea că și mâine vei putea dărui puținul din tine, statornic în Duh și dornic să-și întâlnească nemărginirea. Dacă ai greșit cere-ți iertare dacă nu... cere-ți iertare oricum. Sufletul își caută pacea mai presus de rațiuni care înțeleg rostul călătoriei.
Andreea Palasescu (10 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când putem vorbi deschis despre situații care ne-au îndurerat într-un moment sau altul al vieții, înseamnă că am reușit să depășim acel moment. Dacă putem vorbi deschis, fără ca ele să mai producă durere, înseamnă că ne-am vindecat.
Rita Drumeș în Staccato - Frânturi de viață (6 iunie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi fost dacă nu te-aș fi-ntâlnit? Dacă n-aș fi numărat șoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranțele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea să zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aș fi alergat cu valizele schimbării într-o dorință nebună de a urca împreună în trenul vieții? Și oare, dac-aș fi ales un alt drum, tu ai fi încercat să mă oprești?
Andreea Palasescu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu îi face pe toți eroi în povestea pe care a scris-o cu migală pentru sufletul lor...
Andreea Palasescu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți amintești?
Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Și fericiți am fost ca în povești
Am înălțat iubirea pân' la soare,
Îți amintești?
Și când ploua la timp, întotdeauna
Creșteau în noi speranțe nelumești,
Câte dorințe ne puneam întruna,
Îți amintești?
Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citești,
Și ne priveam în ochi cu voluptate
Îți amintești?
Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărțiri, eram onești
Cu Dumnezeu noi ne țineam de mână
Îți amintești?
Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranțele firești?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îți amintești?
A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eșarfa s-o privești
Și-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îți amintești?
Te caut astăzi prin vagoane goale,
Și orice fac, în mintea mea trăiești
Mă-ntreb și tu, în gândurile tale
Îți amintești?
poezie de Ahmet Selçuk İlkan, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ne-am rosti, te-ai pierde. Mai bine să-ți păstrez toamna în palmele mici. Și când adie vântul proaspăt să-ți simt parfumul în fiecare gând...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde-ai fi să-ți amintești...
Oriunde-ai fi să-ți amintești
De pragul casei părintești,
De luna ce intra pe geam
Cu steaua ta crescută-n ram
De codru, cu vârfurile-n cer
Ferindu-ți sufletul de ger,
Lăsându-ți fruntea în lumină
Sub bolta cerului senină.
Oriunde-ai fi să-ți amintești
Iubirile să le sfințești
C-o lacrimă de dulce dor
De dragul mamei,-a fraților,
De tatăl tău și de bunici
Ce-au desenat cu-a lor opinci
Hotarul peste care treci,
Frumoasa viață să-ți petreci.
Oriunde-ai fi să-ți amintești
De sfaturile părintești,
De-a decalogului porunci,
Spre fericire, culmi să urci!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fiecare alegere pe care ai făcut-o și fiecare cale pe care ai luat-o, te-au făcut să fii astăzi cel mai bun om pe care tu vreodată l-ai cunoscut.
Andreea-Roxana Linu (4 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea-Roxana Linu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frecventă greșeală care îmbracă sufletul în suferință se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-și prețuiască mult prea mult amintirile.
Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul lupului singuratic
Îl însoțești timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiți de blana-i deasă, cenușie,
și să-i alini a sângelui furtună.
Să-ți amintești doar chipul lui din anul
în care v-ați iubit lângă izvoare,
el, tânăr și frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.
La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
își cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.
Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
știi că, la prima rază ce apare,
înfățișarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.
Mai știi că îl iubești, dar nu se poate
ca oameni să rămâneți împreună
și numai uneori, sub clar de lună,
vă întâlniți în gesturi cenzurate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să intâlnești suferința doar o singură dată în decursul experiențelor pasagere și vei simți nevoia să-ți pui sufletul la adăpost.
Andreea Palasescu (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet drag, în umbra pașilor tăi răsare timid chipul dorințelor. Somnul îmi mângâie genele pline de șoapte și leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Ești cu mine veșnic, în mulțimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent și trecut. Câteodată plec și trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!
Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăseam adesea hoinărind agale prin negura gândurilor târzii. Mi-era dor de mângâierea ta și câteodată visele adormeau în tăcerea zărilor albastre, asteptând răsăritul zâmbetului blând. Urmele pașilor tăi desenate pe nisipul fin oglindeau chipul amintirilor într-o dulce închipuire. Te rog, ai grijă de sufletul meu! Oprește timpul și lasă-mă să-ți cuprind inima scăldată în razele dorului, într-o dimineață senină de septembrie...
Andreea Palasescu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ți sorb apele gândurilor. Te port pe brațele infinite ale timpului, intr-o adiere sărată a șoaptelor nerostite. Urma pașilor tăi schițează taine adânci pe nisipul fin. Sufletul îmi șchiopătează de dor...
Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!