
În amintire
În mine a murit cineva
îngropat sub rădăcina
unui pom uitat
pământul jilav
îl frământ în palme
și mă-ntreb
dacă a fost un frate
o soră
sau dușman...
privesc frunzișul
ce freamătă răspuns
prin seva ce urcă
prin trup
în timp
către mine
ca o sărutare...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ura de frate
Groaznică ești, răutate,
Când dușman tu faci din frate:
Plânge Cerul și Pământul,
Plânge Dumnezeu Preasfântul.
Doar ființe scelerate
Își pot dușmăni un frate:
Asta-i culmea răutății
Și a bestialității.
Tu, prin ura ta de frate,
Prin nespusa răutate,
Tu insulți maternitatea
Și revolți Divinitatea.
poezie de George Budoi din Frăția în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gura
iubindu-te prin mine
cuvânt ce arde.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogând cu zăpada
Am intrat în casă să mă ascund
de doamna înveșmântată-n alb,
îmi țin răsuflarea să ascult
tânguirea vântului turbat.
Focul din sobă pălește încet,
umbrele nopții se aștern la joc
în mine renasc ca un izvor
fără de sfârșit, amintiri uitate.
Prin geam răzbate lumina zăpezii
șoptindu-mi, parcă, în auz:
"lasă-mă să trăiesc în această culoare,
să fiu eterna podoavă de argint."
"Dar nu de mine depinde trăirea,
eu sunt doar muritor pe pământ!"
și ca răspuns la acest scurt dialog
din ceruri curge lin, puritate.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor către marea uitată
Fruntea globului
se apleacă gânditoare
peste veșnicia ghețarilor,
reverberând prin spații
rugăciuni uitate.
Albatroșii se întorc către mare.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul eroilor
La zece metri au murit de mine,
La zece metri viata le-a fost franta
Ca eu sa merg azi prin multime,
Sa pot striga: Libertatea e sfanta!
Azi, ati uitat de-acele nopti haine,
De vuietul indemnului la lupta,
La zece metri au murit de mine,
La zece metri viata le-a fost franta.
Au luptat, au crezut in clipa ce vine,
Inocenti au cazut, plini de sperante
Si mamele plangeau, printre ruine,
Iar copii lor, rapusi de gloante,
La zece metri au murit de mine...
rondel de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui actor
A murit în teatru,
Fix la ora patru
I s-a-ndeplinit un vis,
Joacă dramă-n paradis.
epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mor în fiecare dimineață
mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
mă străduiesc să învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârșit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntreb și tac în mine
mă-ntreb adeseori
de ce e cruntă viața
din încruntări se naște
zâmbește la final
și mai întreb izvorul
cuvintelor ce naște
pământul printre stele
și cruci furtuni
și ploi
mă-ntreb adesea dacă
din trupul nostru crește
vreun pom cu roada dulce
când la final de vieți
rămânem ca o navă
ce și-a pierdut catargul
în încercări mai grele
sau mai ușoare-n doi
sau în singurătatea
neasumată-n piatră
și de ce umbra tace
și naște întrebări
când un răspuns se-așterne
tăcut în valea mare
sub dealul de uimire
plin ochi de rugi
prin noi
trecând alene/grabnic
cu pași greoi/ușori
mă-ntreb și tac în mine
cătând un sine aspru
apoi cătând spre cer
cu ochii goi prin lacrimi
tot înmulțind o rază
născând într-o privire
geometrii de frunze
stejarul îmi răspunde
c-un scârțâit anume
iar nucul își foșnește
palmele prin gânduri
în amintiri lumina
îmbrățișează chipuri
fotografii pe masă
și-un scaun plin de taine
leapădă-ntruparea
păstrează umbra-ntreagă
aud cum râde clipa
în suflet de copil
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unui bețiv
Când sunt beat, e o poveste;
Că o iau pe serpentine,
Crește inima în mine,
Căci îmi văd două neveste!
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate care dă sfaturi cum să faci o epigramă
După sfatu-ți se cuvine
Tu cu mine să te-ntreci,
Și-ntrecându-te pe tine,
Tu, precis ai să te-neci.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul unui internist
Boala asta constatată,
După mine, este lene.
Să te vindeci, ia îndată
Patru linguri de catrene.
epigramă de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuitate
Vine iarna, ger și viscol
Doarme rădăcina-n sol,
Frunzele ca un covor
Peste rădăcină mor.
Primăvara se arată
Rădăcina se deșteaptă,
Soare tare dogorește
Rădăcina încolțește.
Cântec cald sub soare
Rădăcina este-n floare,
Vară lungă de cuptor
Trupul rădăcine-i roditor.
Vine toamna ruginie
Rădăcina-i fumurie,
Roduri pline de lumini
Rădăcina naște rădăcini.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
lumină, lumină
și cât soare...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschis-am ușă
să urc adâncu-n mine
înnoindu-mă...
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine
De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ți chiar prin răni simțirea,
Ai deschis ușile din tabernacul
Și ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul
Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântărește
Când flori de primăvară o abundă.
Prin mine chiar păcatul se sfințește,
Îți voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristețea convertește,
Eu sunt copacul, șarpele și Eva.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-mă-voi
lup fugărit în mine
ochi înfometat.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!