
Zbor către marea uitată
Fruntea globului
se apleacă gânditoare
peste veșnicia ghețarilor,
reverberând prin spații
rugăciuni uitate.
Albatroșii se întorc către mare.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Au căzut albatroșii albi
Plângeau albatroșii,
păduri de frunze
se rupeau din timpul nins
să ajungă acolo
unde nimeni nu moare.
Țipătul se rupe din cer
peste ape și pământ,
peste toate depărtările mele
sub înveliș de aripi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
albatroșii
s-au întors albatroșii la țărm
zborul să-și odihnească
au aripi căzute
în evantai
mersul stângaci și greoi
parcă acum îl învață
pe plaja pustie își caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
și marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă
s-au întors albatroșii la țărm
cu aripi căzute
în evantai...
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia tăcerii
Dincolo de noi
spații și dureri,
absență de lacrimi,
norii de apă
fug,
pădurile ard.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatroșii
s-au întors albatroșii la țărm
zborul să-și odihnească
au aripi căzute în evantai
mersul stângaci și greoi
parcă acum îl învață
pe plaja pustie își caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
și marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă
s-au întors albatroșii la țărm
cu aripi căzute
în evantai...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă pereții timpului
Mă plimbam prin apa ochilor,
privind lăuntrul alb,
freamătul atâtor pământuri și ape
se adun și se resping
în oglinda timpului.
Toate tac,
ca un trup gigantic al răbdării,
se pierd undeva
într-o zare nedefinită.
Pașii stau în așteptare
să nască spații.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A pogorât un Duh
Pe frunze de plumb cobor peste sat,
Drumuri uitate la geamuri ne bat.
Cumpăna-n cruce tresare-n fior,
Glasuri de clopot se nasc din izvor
Stele de nea se adună-n ogradă.
Tata, desculț, se roagă-n zăpadă.
Făcliile veghează pe la porți,
Bătrânii-mpart colivă pentru morți.
Miroase a tămâie-n văzduh,
Din cer sfințit a pogorât un Duh.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visarea pleacă uitată din iarnă
S-a rupt o fărâmă din cer,
pe trupul meu s-a așezat
noapte polară.
Mă caut între spații inexistente,
orice țipăt se pierde undeva,
în alb.
Aud glasul vântului,
dar nu văd de unde vine,
nici încotro se duce.
Pădurile înfrânte
calcă glorioase peste mine,
drumurile caută la margini
care pier.
În mine plânge o frunză
rănită de zăpezi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintire
În mine a murit cineva
îngropat sub rădăcina
unui pom uitat
pământul jilav
îl frământ în palme
și mă-ntreb
dacă a fost un frate
o soră
sau dușman...
privesc frunzișul
ce freamătă răspuns
prin seva ce urcă
prin trup
în timp
către mine
ca o sărutare...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi ciudate
sub colțuri stinse de stea
se nasc în mare
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gura
iubindu-te prin mine
cuvânt ce arde.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Disculparea vitezomanului
Fără să fi băut un strop
De coniac sau bere-amară,
Din viteză, peste un hop,
Am ajuns direct... la bară.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni
Bat clopote
peste creste de dealuri,
se cântă în roșu,
câmpie de maci,
un șarpe s-ascunde în iarbă
prigonind porumbei,
concerte de greieri
se țin în biserici,
Zamolxis închină pahare,
tot ce-mi aparține
port peste tot...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de zăpadă
Rămân călător pe zăpadă
ascuns de soare în timp,
stâncă a răbdării,
spălată de mare și ploi,
o noapte fără de zare
prin adâncuri de nea,
închis într-un cerc neumblat
de păsări în alb.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină
În taină sub soare sau nori,
Peste tot cu gând de hoinar,
Râdeam și visam în cocori
Pe drumul acesta de jar.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis prezidențial la formarea guvernului Boc
La Palat, șeful cel mare
A ținut o cuvântare:
"A fost pofta ce-am poftit
Să-mi văd visul împlinit!"
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brațele mele
Nu puteți să știți
vin din alt univers
albastru
ca o maree vin
către voi.
Mai albastru
decât valul ce mă poartă
gonind herghelii de spume,
biciuind tăcerea
care vă-nconjoară,
dărâmând baricadele
după care v-ascundeți.
Brațele mele
fluvii albastre
le-ntind către voi...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist căruia odată cu pblicarea epigramelor i-a apărut și caricatura
Citind epigramele atent,
Descopăr că ai destul talent!
Dar îmi plăcu peste măsură
Celebra ta... caricatură.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului
Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veșniciei
îngenuchiată și biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spații inexistente.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului
Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veșniciei
îngenuchiată și biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spații inexistente.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!