Între A şi Z...

Am prins surâsu-ţi trist
Din marginea gropiţei
Si ochiul alchimist
La marginea dorinţei.
Am încercat atunci
Sărutul să ţi-l prind,
Cu şoaptele-mi adânci
Sub stele ce s-aprind.
Răspunsu-ţi tandru, moale
Se-ntoarse deîndată,
Ca zâmbetul sub soare,
Ce face scurt o roată.
Minune nu pleca acum,
Să nărui timpu-n zi;
Ci doar promite-mi cum,
Rămâne clipa în "a fi"...

poezie de Liviu Reti (1 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

omul plecase la drum,
dar revenise acasă,
focul se-ntoarse din fum,
pâinea se-ntoarse pe masă.

ploaia se-ntoarse în nori,
valul se-ntoarse în mare,
omule, tu dacă mori,
te vei întoarce-n visare.

vorba se-ntoarse în gând,
raza se-ntoarse în soare,
dorul se-ntoarse plângând,
umbra culese o floare.

omul se-ntoarse-n pământ,
rogu-te, ţine-mă minte,
morţile nu m-au înfrânt,
viii se-ntorc din morminte.

mărul se-ntoarse în pom,
şarpele într-o genune,
viaţa se-ntoarse în om,
dumnezeiască minune.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promite-mi

Promite-mi că-ntr-o bună zi,
În umbra şoaptelor târzii
Vei aşeza cu grijă-n gând
Surâsul unui suflet blând.
Şi de voi vrea să te opresc
Un vis frumos să-mi amintesc
Iubirea ce-o avem cândva
Promite-mi că tu vei pleca...

Promite-mi că -ntr-o bună zi
Pe calea străzilor pustii
Vom colinda printre amintiri
Ecoul vechilor trăiri
Cu braţul tău mă vei cuprinde
Şi-n inimă vei reaprinde
O nebunie, dor nespus
Şi-al sărutărilor apus.
De n-am să te pot alunga
Promite-mi că tu vei pleca...

Promite-mi că de-ţi va fi dor
De al meu suflet călător
Vei reciti în gand, cu drag
Povestea unui vis pribeag
Iubirea ce ne mângaia
Promite-mi că n-o vei uita...

poezie de Andreea Palasescu (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe marginea fântânii

Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluţia speciilor este încă posibilă...
Zeii totuşi au pierdut ceva teren
Au câştigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subţiri şi mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naşte
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor paşi
Chiar dacă mai rare, mai adânci şi mai triste...

Mi-e dor de foşnetul pierdut al pădurii
Rezemat cum stau de marginea fântânii;
Vedeţi, toate astea le-am spus de pe marginea fântânii
Azi, martie 17, o mie nouă sute...

poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţitul

părea că stă rezemat de orizont
ca de un incendiu la marginea mării.
Fuma pescăruşi cu aripile
firicele din sărutul
pe care voisem să ţi-l aprind pe buze.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu - Cal priponit în soare

La marginea unui sat
Cai priponiţi la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiş
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îţi plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Şi pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume şi caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-şi piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci leoaico?

Ce faci, leoaico?
E tânără iubirea?
Acum, când nori petrec
peste-al tău pat de catifea.
Ce spune ziua
şi ce mai spune clipa?
E veşnică iubirea?
Tu te-ai întors la ea?
Cum este marea
şi ce se vede-n zare?
E nesfârşita-ngrijorare
sau doar un vis de acadea?
Doar timpul este cel vremelnic
şi bun sfătuitor.
Alege, astăzi, clipa
şi jocul infinit,
cum alerga odată tipa
lângă al său iubit.

poezie de Liviu Reti (17 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

O micuţă balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colţul său stingher.

Ea pluteşte peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Şi nu-i soare să-i alinte
Micul corp, uşor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!

poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp aşezat pe omoplatul cerului

Timpul m-a aşezat întâmplător pe omoplatul cerului,
La un pas de marginea spaţiului apele câştigă
Dreptul de a-mi face beciul piscină,
Îmi statuez picioarele într-un bulz cu mămăligă.

Simt că mă pândesc avioanele pline cu îndrăgostiţi,
Nervos trepăduşii fără Dumnezeu desenează moartea,
Trasoare explozive fac bucăţi din iubire,
Vopsesc în sânge pacea, deznădejdea li-i partea.

Şi eu, de ce plâng Doamne pentru-o mică-ncercare?
Îmi voi pune acoperiş la casă, voi întări pereţii
Şi la marginea timpului voi pleca împreună
Cu femeia iubită, să vopsim la sălcii amenţii.

Vom face cununi din curcubeie şi stele,
Vom trece prin zodii ca zilele-n an
Şi vom reveni pe pământ cu omoplatul cerului
Să-i dăm câinelui flămând un fragment de ciolan!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce motiv

... nu ştiu, copiii îmi fac cu mâna
de la balcoanele acelea colorate,
mă strigă, poate că dacă voi merge drept
pe direcţia mesteacănului aceluia singur
la marginea pădurii de pini
voi ajunge să prind în pumn râsul tău,
dacă voi privi insistent mesteacănul acela
tu acolo, departe, la marginea continentului
vei roşi din senin, te vei mira.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Acum, pe cerul grav
Contemplu sincer frunza,
Iar lujeru-i firav
Ne mătură peluza.

Observ culori spectrale
Şi o ridic spre soare,
Îi simt conturul moale
În mâna-mi arzătoare.

Mă farmecă culoarea
Şi-i simt mirosul pur,
Cum îmi transmite marea
Culoarea de azur.

Ea părăseşte pomul
Pe caldarâm sau lan
Şi-o mătură tot omul
Cu sârg şi an de an.

O las să reînvie
Pe glia strămoşească
Şi vântul s-o adie
Spre pacea pământească...

poezie de Liviu Reti (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână săpată-n fântână-cântec

anii
nu mi se mai supun
şi clipele
săpate în piatră
mă pun în cântece
până pe marginea umbrei
pe care cu sete o ţin ca un izvor
ce nu vreau să-mi scape din mâini

cumpănă
azvârlită pe ape
fântână
săpată-n fântână
cu munţi de priviri
până în stele
mâini
şi surâs

de clipă legată
e clipa în floare
pe marginea clipei cernută în rouă

munţi
de cuvinte
până sub
nuca săpată în jar
pe muchia umbrei
dor şi vis
deschis
perlă
spre paradis

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Eu nu sunt aici.
Doar privesc
Marginea mea sprijinită de moarte
Ca de un gard.

Eu nu sunt aici.
Locul meu e altundeva, dar
Ceva ămi împrumută conturul.

Acum tac. Aştept.
Viaţa nu e decât
Aşteptare dezlănţuită.

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise furată

Ospăţ ţin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriţi în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.

Îmi urcă seva-n trup, solemn
Vărsând în ochiul meu lichid,
Răşina dulce a unui lemn
De porţi cu care mă deschid.

Apoi grăbit prin timp s-apuc
Îmi pipăi rana-n colţul ierbii
Şi cânt durerea-n fluiere de nuc
Când la izvor se adapă cerbii.

Doar tu rămâi mereu mirată
Când ţi se coc în vrajbă nurii,
De vise dulci abia furată
Ca salcia la marginea pădurii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Să sărut un strop de ploaie caldă,
Să mângâi cu faţa o rază de soare,
Cum marginea lumii o prind între mâini
Privesc cerul şi-l număr şi-astept,

Să dau crezare iubirii
Doar ca să smulg un surâs nedreptăţii,
Un dulce popas e neantul,
Prezuma secundă în frumuseţea vieţii.

Peste buze umede şi diafane,
Arunc latent respectul meu şi al timpului,
Că nu sunt om, sunt zeu,
În secunda sărutului tău.

Calc peste ape, merg către soare,
Ajung să întârzii mereu,
Dar viaţa mă calcă-n picioare,
Să plâng şi să râd, cam asta sunt eu.

Mă tulbură norii, de la atâta ploaie
Şi-n fiori de fluturi, aştept blândă ta rouă
Să-mi zguduie părul, să simt dar şuvoaie
De apă, de nalbă, de... Doamne!

poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorul

Pustiu era pe străzi de dimineaţă.
pustiu este şi-n suflete, acum,
dar flacăra luminii o răsfaţă,
al meu surâs de peste drum.

Mă mişc să caut linia ideală
în cercul jocului de-ascunselea,
şi albul aruncat pe şcoală,
mă face să mă regăsesc prin ea.

Aştept cuminte un semnal,
de a purcede către urnă;
şi domnul scund cu voce de caval,
ştampila mi-o întinde şi asudă.

A fost mai scurt decât credeam,
acest traseu de patru ani;
şi regăsit-am dupa geam,
doar chipuri cu surâs la bani.

S-a perindat uşor prin faţa mea,
al lumii vajnic cor de vuvuzele.
El astăzi stă întins pe canapea
şi ne citeşte cu aplomb în stele.

Am terminat periplul mic,
în jocul de-a alegătorul;
şi sper că am schimbat un pic,
în lumea asta... viitorul.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

Soldatul din mine a ieşit la plimbare...
S-a urcat pe marginea cutiei cu buze
şi muşcă din pantomima unui sărut.
E rupere de nori
în cerc. Plouă cu diametre opuse.
Lângă linii trag malurile puncte la punct.
Oval
un fulger îşi descompune clipa
şi cade în sus
şi se loveşte de o emoţie...
trăsnită!
Ochiul a revenit pe orbită. E cald!
Vedeniile lui sunt semnate aşa..
Bag lopata-n Soare
Viaţa este apă tare
Salutare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa violonistă...

A prins arcuşu-n mână,
Vioara deopotrivă,
Visarea-i stă în gând,
Cântarea se adună.
Mirate curg solfegii
Şi note curg la vale,
Se miră chiar şi regii
Din turnuri muzicale.
O ploaie ne încântă,
De sunete plăcute
Şi cerul tot îngână,
Doar afirmaţii mute.
Întinse pe câmpie
Se bucură-n surâs,
Superbe flori de ie
Ce-au răsărit din plâns.
Mirat, al feţei ochi
Îşi arcuieste trist
Al fetei lung deochi,
Ce speră-un violonist...

poezie de Liviu Reti (11 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul

Mă sprijin în el
Şi lumea-i a mea,
E un cerc infidel,
Ce-i păzit de-o măsea.
Mă simte, cedez
Şi ochii sunt calzi,
Pe cer radiez
Atunci, ca şi azi.
Mă cheamă mereu
A lui dependenţă,
Cu aerul greu
Şi a lui decadenţă.
Il încearcă frecvent
Trupuri vii, ne-ncetat;
E mereu consecvent,
Dă răspuns la păcat.
Sinonim e cu clipa,
Timpu-i veşnic duşman,
Işi deschide aripa
Zi de zi, an de an.
Il aştept şi acum
Să revină constant,
Ii văd pasul prin fum
Şi dorinţa de-amant...

poezie de Liviu Reti (14 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!