De pe marginea fântânii

Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluţia speciilor este încă posibilă...
Zeii totuşi au pierdut ceva teren
Au câştigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subţiri şi mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naşte
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor paşi
Chiar dacă mai rare, mai adânci şi mai triste...

Mi-e dor de foşnetul pierdut al pădurii
Rezemat cum stau de marginea fântânii;
Vedeţi, toate astea le-am spus de pe marginea fântânii
Azi, martie 17, o mie nouă sute...

poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există miliarde de oameni în toată lumea, chiar acum, care - dacă ar putea să schimbe locul cu tine doar pentru o zi - ar trăi o viaţă cu mult dincolo de ce şi-au putut imagina vreodată. Viaţa ta de zi cu zi este realizarea celui mai îndrăzneţ vis al lor şi încă mult mai mult decât atât.

Sandy Forster în Cum să devii fantastic de bogat, în cel mai scurt timp
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, poţi întreba pe oricine doreşti! Chiar şi Sid ştia că sunt îndrăgostit de tine. Serios!
Lia: Bine! De ajuns! Ţi-am spus: Te cred! Însă asta nu schimbă nimic între noi. Adică, tot nu-ţi accept prietenia.
Lucian: Ah, nu?! Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu mă vei accepta, nu atât de uşor sau de curând. Că mă vei respinge din nou... Lia, mă înnebuneşti! Mă zăpăceşti de tot! Zău aşa...
Lia: Off, Luci... Nu-ţi accept prietenia... Nu încă. Şi... Te refuz; deocamdată...
Lucian: Deocamdată?! Nu încă?! Asta sună promiţător. Dar, te rog... Vorbesc foarte serios! Nu-mi da speranţe false, nu mă amăgi! Lia, ţi-am mai spus... Nu-mi face aşa ceva! Ţi-am spus să nu te joci cu mine! Nici cu sentimentele mele! Te rog mult... N-aş putea suporta, pur şi simplu!
Lia: Luci, nu mă joc cu tine, nici cu sentimentele tale, promit! Şi nici nu-ţi dau speranţe false, nu te amăgesc...
Lucian: Şi atunci, eu ce-aş putea înţelege din toate astea?
Lia: Ceea ce ţi-am spus. Deocamdată, încă te resping, nu-ţi accept prietenia, nu încă. Ceea ce înseamnă că da, poate în curând, te voi accepta totuşi. Mi-ai spus că nu vei renunţa atât de uşor la şansa ta; ei, bine, s-ar putea să nici nu fi nevoit să renunţi, pentru că ai şansa ta. Eşti pe drumul cel bun, domnule comandant... Iar dacă asta-ţi doreşti atât de mult, prietenia mea, s-ar putea să o obţii, cât de curând, însă nu încă...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de la mine ţi-am dat

bucuria de a trece dincolo de spaţiu şi timp
ceva de la tine am primit
o altă viaţă
şi am învăţat să trăiesc
în acelaşi timp
două vieţi

ceva am dat şi ceva am primit
chiar şi cu mâinile pline de sânge
tot aşa am spus
că viaţa pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
şi vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul fiinţei
şi-ai să mă găseşti
cu respiraţia tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminţi

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când ştiu
cât de mult am dat din bucuria mea
şi cât de mult am primit de la tine
o altă viaţă
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi şi nimic altceva

să deschizi o uşă
e ca şi cum ai trage aer în piept

doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleştaţi
eu
căutând să te fac să zâmbeşti

uităm pentru o clipă
tot
şi parcă
pe undeva laşi să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre

eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproşuri

împreună, însă
o poveste de dragoste

dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult

umbrele sunt pentru cei pierduţi
eu am totuşi vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt

să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot

e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca şi cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere

spune
ce doare mai mult decât un cuvânt

un pahar cu apă nu e de ajuns
aşa cum nu e deajuns
să spui
punct... şi de la capăt

mereu faci aşa
dar uiţi atunci când suntem noi
să fii tu

gata cu asta
tot timpul cauţi un argument
chiar şi atunci când cafeaua dă pe afară

dacă ţin pumnii strânşi
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
şi eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăţi
pe
doar una

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni dimineaţa

Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii şi în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră

Să nu mă spăl pe dinţi, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toţi) şi toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).

Să stau liniştit în pat toată viaţa,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nouă din zece experţi cad de acord

Consensul celor mai strălucite minţi nu poate oferi decât,
încă o dată şi pentru totdeauna, dovada absolută că planeta
este totuşi plată... şi că, la marginea ei,
noi toţi suntem aproape gata să cădem în gol...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei lăsa în urma ta

Uitându-mă la viaţă cu optimism,
nu e întotdeauna uşor,
doar soarele care răsare în fiecare zi
ne învaţă că totul este posibil...
Va veni acel moment în care fiecare durere,
fiecare dezamăgire, tot ce te-a rănit
se va transforma în indiferenţă.
Da, aşa n-o să mai pierzi nimic...
Vei lăsa în urmă acei oameni,
care nu au putut câştiga un loc sigur
în această lungă călătorie numită viaţă.
Vei lăsa în urma ta fiecare cuvânt stupid,
fiecare judecată uşoară, fiecare supărare
şi chiar orice ranchiună pentru că vei înţelege
că toate astea sunt de-a lungul drumului tău,
iar pentru a merge înainte,
trebuie să cari doar ceea ce merită.

poezie de Eugenia Calancea (23 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine

Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub paşi pietre în rânduri
Cum înţeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ţi strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Dimineţile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbaţi bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele parcă ne spunea: iată-mă, eu nu sunt simbolul speranţei, sunt chiar speranţa, cât timp mergeţi pe două picioare şi mă vedeţi pe bolta albastră, nimic încă nu e pierdut pentru voi.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul îi reproşase că se jucase cu el, cu sentimentele lui, că-l manipulase, atunci, de mult, când erau prea tineri pentru a înţelege viaţa şi greutăţile ei; erau elevi, amândoi... Avea oare dreptate?! Fusese ea atât de rea, iar el chiar o iubise cu adevărat atât de mult şi de fapt, încă o mai iubea, chiar şi acum, după atâţia ani?! O iubea şi suferea pentru ea, chiar dacă, din spusele lui, altceva dorea să lase de înţeles... În cazul ăsta însă, de ce nu-şi refăcea viaţa? De ce prefera să rămână singur şi trist? Doar avea totul... Era director, încă tânăr, încă frumos, atrăgător, încă putea stârni pasiuni în inimile multor tinere, dacă le permitea acest lucru... Dar el, nu; prefera să rămână singur şi trist, închis în Institut şi-n sine însuşi, prizonier al propriilor sale sentimente şi gânduri, altfel spus, un neînţeles. De ce oare?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperire

stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult

doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeţii nu ştiu acest lucru
poate îl ştiu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină

dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară şi scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viaţă

mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poţi să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri şi baţi
ritmul iar colecţionarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă

că poţi să pierzi ceva şi poţi ceva să câştigi
ce-ai câştigat? Dacă este adevărat
şi nu o înşelătorie în care păşeşti cu încredere
poate îl întrebi pe Iisus sau pe Dumnezeu de ce
dar această întrebare îşi pierde importanţa în perspectiva
a ceea ce este

că ai scris cândva pe piele şi acum curgi
sub apă în apă ai devenit peşte înotător
concomitent la suprafaţă şi în adâncuri

şi pământul solid nu-l pierzi de sub picioare

din tine se revarsă întunericul pe stradă
în băltoace

pierzându-te pe tine te-ai câştigat pe tine
din tine se revarsă întuneric profund
peste oameni zâmbitori cu umbrele
şi doar uneori doar uneori
se strecoară câte un porumbel

poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci, nasol... Zău că nu ştiu ce să-ţi spun. De fiecare dată când vorbesc cu tine, mă pui în imposibilitatea de a-ţi da un sfat util. Sincer, problemele tale mă depăşesc. Mă laşi fără replică.
Lucian: Şi pe mine mă depăşesc, Mihai. Cred că de aia o iau razna uneori. Dar nu mai! Gata! Chiar mi-e de ajuns! Am decis ceva şi aşa rămâne! De acum încolo, nu mai calc strâmb, indiferent ce-ar fi! Doar sunt comandantul; încă, tot eu... Din cauza voastră, că aţi insistat...
Mihai: Şi cu Lia ce faci? Chiar renunţi?
Lucian: Să renunţ?! Mi-e greu să mă gândesc. Sincer, habar n-am ce să fac... Cum să renunţ aşa, deodată, la opt ani din viaţa mea?! Nu ştiu... Deocamdată, las lucrurile aşa cum sunt. Mai târziu, rămâne de văzut ce se va întâmpla. Dar încă n-am de gând să renunţ definitiv.
Mihai: Luci, eu tot cred că dacă i-ai vorbi, dacă i-ai spune ce simţi pentru ea, totul s-ar îndrepta spre bine.
Lucian: Da, probabil... Acum însă, în mod sigur nu i-aş putea vorbi, mai ales nu despre aşa ceva! Iar dacă aş încerca, cine ştie ce grozăvie i-aş spune, de fapt... Cu siguranţă n-ar ieşi nimic bun din toată încurcătura asta. Deci, nu vreau s-o caut, să vorbesc cu ea, nici măcar s-o văd; deocamdată doar, desigur!
Mihai: Complicat, Luci, foarte complicat.
Lucian: Da, sunt un tip complicat... Iar viaţa mea pare a fi doar o înşiruire de greşeli, pe care mă străduiesc să le îndrept. Sper să şi reuşesc acest lucru. Şi cred că acum ai ajuns la concluzia că nu sunt totuşi un model bun de urmat pentru tine.
Mihai: Aş... Şi eu am să-ţi răspund că indiferent ce-ai face, tot eşti un tip super! Şi-n plus, parcă ţi-am mai spus că n-am de gând să împrumut de la tine toate ciudăţeniile tale; prefer să mi le păstrez pe ale mele, că am şi eu destule...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama generată de credinţa potrivit căreia zeii şi demonii îi pedepsesc pe oameni este încă eficientă în ceea ce priveşte controlul populaţiilor ignorante şi superstiţioase atât din ţările nedezvoltate, cât şi din cele dezvoltate. Mulţi oameni chiar cred că demonii sunt responsabili pentru comportamentele antisociale şi că pot fi alungaţi prin ritualuri şi incantaţii. În consecinţă, aceştia nu sunt în stare să evalueze efectele pe care mediul înconjurător şi experienţele le au asupra comportamentului lor. Mulţi oameni încă mai cred că erupţiile vulcanice, tunetele şi fulgerele şi alte dezastre naturale sunt manifestări ale furiei zeilor şi demonilor şi că obiectele neînsufleţite au propria lor voinţă şi acţionează de bunăvoie.

Jacque Fresco în Cea mai bună lume pe care banii nu o pot cumpăra
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află, află chiar Acum, pentru că nu-ţi ia niciun timp, cum de tu eşti Dumnezeu Tatăl care trăieşte experienţa unui corp de femeie, iar "religia" ta l-a trunchiat făcându-l un corp de femeie ce îl caută pe Dumnezeu Tatăl!? Află cum de dai crezare acestei crunte blasfemii. Blasfemia nu este să te crezi Dumnezeu, blasfemia este să fii Dumnezeu şi să dai crezare nebuniei minţii umane şi să începi să joci ca un roboţel rolul femeii sau a bărbatului. Regăseşte Adevărata ta Fiinţă Eternă şi vei vedea că în ea există atât de mult spaţiu, atât de multă dragoste şi bucurie, încât femeia care apare în el poate savura fără teamă frumuseţea năucitor de frumoasă a Vieţii Divine Eterne! Ştii ce este straniu? Că eu nu am auzit încă de o biserică în care să se râdă de toate aceste condiţionări absurde! Dacă în biserică s-ar râde şi s-ar cânta slava lui Dumnezeu pentru toate, farsa numită mintea ar deveni infinit mai evidentă. Dar dacă îi iei pe oameni şi îi înfricoşezi cu păcatul, îi ameninţi cu iadul şi le spui verzi şi uscate pe un ton mieros, ei bine, aceasta nu este pentru nicio mântuire, ci pentru control în numele lui Dumnezeu. De iubire nu poate fi vorba, decât din trâmbiţă, dar nu prin aflarea Adevărului!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă mai gândesc!

Stau şi mă gîndesc,
Mă gîndesc ca pentru prima dată,
Prima dată şi ultima oară
Ce mi-au rămas în minte şi nu le pot scoate.

Un singur mesaj, mă făcuse să mă topesc,
Ca gheaţa în căldura focului.

Îmi lăsase arsuri pe întregul corp,
Arsuri care nici pînă în ziua de azi nu le pot lăsa,
Lăsa să plece cît mai departe,
Oriunde, oriunde pentru a le uita.

Să uit pentru totdeauna,
De tot ce a fost şi ce am făcut,
De fluturii din stomac
Cît şi de amintirile pe care le avut.

De ce scriu? Scriu pentru ca să scap
De ceea ce mă doare şi mă ţine strâns
Nu mă lasă, şi nici nu-mi zice Adio!
Pentru totdeauna e plîns.

poezie de Raţă Carolina din A autorului (11 mai 2020)
Adăugat de Raţă Carolina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimi de păduri înlăcrimate

Vă rog acum să nu mă întrebaţi
de unde ştiu poveştile uitate
pe crengile de arbori retezaţi
în inimi de păduri înlăcrimate!

Pe înserate încă se mai zbat
să-şi caute copacul care moare
pe marginea tărâmului turbat,
în agonie, după defrişare.

Chiar frunzele căzute mai plutesc
pe vânturi reci care revin din iarnă
cu triste amintiri ce nu-şi găsesc
nici locul sfânt pe care să se-aştearnă.

Sunt amintiri uitate în trecut
pe un altar de gânduri încărcate
cu umbre de iubiri care-au pierdut
tot ce-a rămas din clipele ratate.

Aş vrea să le împac dar au plecat,
în zbor întins, sub bolta înstelată,
la marginea tărâmului turbat
unde dispar copacii dintr-odată.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbitrul îi arătă jucătorului cartonaşul galben. Acesta se înverzi la faţă, văzu negru în faţa ochilor şi ieşi de pe teren. Deşi pentru echipa lui situaţia ar fi putut deveni albastră, meciul se termină totuşi cu un scor alb.

calambur de Mihail Mataringa (6 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Stai puţin! Ce-ai spus?! Am auzit bine sau nu?! Ai spus cumva că mă iubeşti?!
Lia: Da...
Lucian: Da; ce?!
Lia: Te iubesc... Dar...
Lucian: Deci, mă iubeşti, dar... Există un "dar"... Nu-mi place cum sună acest "dar", însă... Deci, mă iubeşti! Şi în afara faptului că am obţinut prietenia ta, am aflat şi că încă mă iubeşti, cu toată existenţa acelui "dar"... Ce altceva mi-aş mai putea dori?! Mă pot considera norocos şi fericit... Dar nu înţeleg un lucru! De ce m-ai refuzat totuşi, mereu, cu înverşunare, în tot timpul ăsta? De câte zeci, sute sau mii de ori? N-am ţinut socoteala...
Lia: Sute sau mii... Nu exagera! Te-am refuzat, pentru că... Pentru că...
Lucian: Nu te înţeleg! Încă mai ai secrete faţă de mine, deşi... De ce?! Nu ţi-am dovedit oare că sunt demn de încrederea ta?
Lia: Ba da, desigur. Nu-i vorba despre asta. Doar că... Te rog, nu fi prea insistent!
Lucian: Bine. Am să încerc să nu fiu prea insistent, pentru că nu vreau să devin cicălitor, enervant.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Şi mereu voi rămâne aşa,
Dar totuşi nu v-am crezut...
În stare de aşa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar şi copiii oameni sunt
Chiar dacă nu aţi crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aş face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuşi... cred în sine
Că, nu sunt respectată.

Laşcu Luminiţa (10 septembrie 2022)
Adăugat de Laşcu Luminiţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu spune şi nu face la timp ceea ce e corect... e ca şi cum ar ajunge în gară mult prea târziu şi ar pierde un tren către o destinaţie foarte importantă. Alt tren poate că mai vine (sau nu!)... dar acel moment pierdut, este pentru totdeauna... şi nu se va mai întoarce. Morala? Fă toate lucrurile la timp şi nu lăsa timpul cu ocaziile lui să-ţi scape printre degete! Regretele personale dor mai mult ca rănile provocate de alţii... Fructifică oportunităţile vieţii şi fă bine cât poţi, a mulţumi pe oricine. La final, tot ţie îţi faci bine. Mulţumirea celorlalţi, obligatoriu se întoarce la tine (mai devreme, sau mai târziu), simţindu-se pragmatic prin toate avantajele pe care viaţa ţi le oferă. Hai să fim înţelepţi! Să corelăm tot ceea ce facem... cu ceea ce primim în viaţă! Absolut mereu culegem ce am semănat. Un adevăr care încă doare..

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!