Sărutul
Să sărut un strop de ploaie caldă,
Să mângâi cu fața o rază de soare,
Cum marginea lumii o prind între mâini
Privesc cerul și-l număr și-astept,
Să dau crezare iubirii
Doar ca să smulg un surâs nedreptății,
Un dulce popas e neantul,
Prezuma secundă în frumusețea vieții.
Peste buze umede și diafane,
Arunc latent respectul meu și al timpului,
Că nu sunt om, sunt zeu,
În secunda sărutului tău.
Calc peste ape, merg către soare,
Ajung să întârzii mereu,
Dar viața mă calcă-n picioare,
Să plâng și să râd, cam asta sunt eu.
Mă tulbură norii, de la atâta ploaie
Și-n fiori de fluturi, aștept blândă ta rouă
Să-mi zguduie părul, să simt dar șuvoaie
De apă, de nalbă, de... Doamne!
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.