
Înțelegând pădurea
Alerg prin pădure
la întrecere cu vântul,
ascult chemarea
câmpii nesfârșite,
copacii stau muți
și le-nțeleg tăcerea,
zarea mă pierde
cerul se răstoarnă
și fericit visez.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre fericire sau poezii despre copaci
Citate similare

Și pădurea cântă
Am deschis fereastra
invitând pădurea
să intre în pădure.
Chemarea s-a pierdut
deasupra orașului
în chemarea autobuzului
se transportau turiștii
la pădure.
Îngândurat
am închis ușa,
pașii purtându-mă
în sala de concert
s-ascult
cântecul pădurii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre turism, poezii despre oraș sau poezii despre autobuze

Te naști și plângi de fericire
Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii și florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a ființei mele,
sămânța tristeții și a fericirii,
sunt începutul și sfârșitul existenței.
Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de ființele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalță,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.
Dar știu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.
Dar mai presus decât sunt
voi ști că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi crește-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre natură, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet

Coborau zăpezile-n câmpii
Aripi s-au frânt
în zbor împietrit
lupii în stână
se trage la sorți,
sub cruce se așează
mielul cel alb.
Sângele cald
strigă spre cer,
odată cu El
coborau zăpezile-n câmpii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sânge, poezii despre oi, poezii despre lupi, poezii despre cruce sau poezii despre aripi

Întoarcerea pădurii
Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"
Și ce departe
este această pădure!
Am sădit în grădină
puieți.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceștia
sunt fiii pădurii
tu vei crește
odată cu ei."
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sorin George Vidoe despre păduri, poezii despre tată, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau citate de Sorin George Vidoe despre copilărie

Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre râuri, poezii despre plâns sau poezii despre noapte

În tren
Ca un val de cer senin
Prins în volbură nomadă
Curge vântul cristalin
Pe câmpia de zăpadă.
Fără urmă, fără țel,
Gândul meu pierdut aleargă
La întrecere cu el,
Și se pierde-n zarea largă.
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate de George Topîrceanu despre zăpadă, citate despre vânt, citate de George Topîrceanu despre vânt, citate despre trenuri, citate despre gânduri sau citate de George Topîrceanu despre gânduri

Dilema conjugală
Azi copilu-i fericit,
A venit Moș Nicolae!
Îl credeam un sfânt cinstit,
Dar l-am prins cu soața-n baie.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sfinți, epigrame despre sfințenie, epigrame despre fericire, epigrame despre căsătorie, epigrame despre Nicolae sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Când cerul coboară
Când cerul coboară
Stelele dansează,
Cântecul dragostei
Pe valuri vibrează.
Pe drumuri de ape
Privirea-mi se-afundă,
Invoc revederea
În noaptea rotundă.
Doamne, cum trec anii
Prin părul meu albit,
Buzele în rugă
Rostesc tot ce-am iubit.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre dans sau poezii despre alb

Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre flori

Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sculptură, poezii despre păsări, poezii despre munți, poezii despre idei, poezii despre gutui sau poezii despre fructe

Pădurea pierdută
Ce forme au pomii
uciși de tristețe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri șoptește
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.
Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.
Natura pare rănită...
răstignit între cer și pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranță
pentru ziua CE VINE.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă

Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frunze sau epigrame despre cruce

În așteptare
Pe umerii slăbiți
amurgul tot mai greu apasă
și rezemat
sub mărul din livadă
stau în așteptarea
acelei nopți
în care liber
voi plânge liniștit.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere

Sărută-mi gura
iubindu-te prin mine
cuvânt ce arde.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gură sau citate despre cuvinte

Lângă pereții timpului
Mă plimbam prin apa ochilor,
privind lăuntrul alb,
freamătul atâtor pământuri și ape
se adun și se resping
în oglinda timpului.
Toate tac,
ca un trup gigantic al răbdării,
se pierd undeva
într-o zare nedefinită.
Pașii stau în așteptare
să nască spații.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi

Tăcerea ca un semn
trec cu vântul pânze de foc
noaptea ca un lințoliu de argint
acoperă fețe la oameni de gheață
odată cu frunzele
atinse de tristețea din secera lunii
aprinși fluturii ard întunericul
se transformă în larve
urmăriți de ochii rotitori ai păsărilor
în care se răstoarnă cerul în ierburi
tăcerea îngropată-n teamă
intră în inima unui om
ca un semn de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre inimă
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre primăvară, poezii despre muguri, poezii despre iarnă sau poezii despre frumusețe

Pădurea gonită
Drumul ce duce la pădure
este mai lung.
Cândva era la doi pași.
Nici nu știam
când ajungeam
la inima copacilor
ascultându-i tic-tacul
sevei ce pulsa în trup.
Acum mașina ce gonește
mă poartă
spre marginea pădurii.
Orașul a gonit
pădurea
din mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea
Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz își cheamă
dulăii neuitării legați de gândul strâmb.
Trec orele haine și somnul nici nu știe
că visurile-ntoarse pe aripi de mister
vor fi pe veci rescrise în falsa poezie
trecută de pendulă prin ritmu-i auster.
Iar timpul, pe tăcute, adună fără grabă
secundele orfane, pierdute în trecut,
în neuitări sterile ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Tăcerea se destramă și-o voce siderală
mă cheamă, fără veste, în timp nedefinit,
ascult smerit chemarea și ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre smerenie, poezii despre secunde, poezii despre poezie, poezii despre ore sau poezii despre insomnie