Lângă pereții timpului
Mă plimbam prin apa ochilor,
privind lăuntrul alb,
freamătul atâtor pământuri și ape
se adun și se resping
în oglinda timpului.
Toate tac,
ca un trup gigantic al răbdării,
se pierd undeva
într-o zare nedefinită.
Pașii stau în așteptare
să nască spații.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.