Dimineaţa-i de mătase

Eu cred că acum gândesc mai mult,
În astă dimineaţă de mătase,
Lumina soarelui eu o sărut,
Pe faţa ta când s-arătase.

Eu cred că mă răsfăţ prea mult,
Să fiu mereu în feerie,
Să te trezesc cu un sărut,
Pe faţa ta din lenjerie.

Tu eşti un vis de dimineaţă
Ş-aşa vreau să mă trezesc,
Trecând uşor noi doi prin viaţă,
Frumos aşa vreau să trăiesc.

Eu cred că singură pot să fac,
Tot ce doresc şi să iubesc,
Că fiinţa ta e al meu leac,
Pe altcineva ca tine nu găsesc.

Eu cred că ziua trece-n asfinţit,
Urmând uşor drumul paşilor
Ş-aşa cu tine eu m-am trezit
Şi azi şi mâine, până mor.

poezie de Eugenia Calancea (10 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!