Două curente s-au precizat în sânul acestei comisii: curentul novator, reprezentat de episcopii din Lumea a Treia şi de câţiva episcopi din Sidolia, care vedea în Tozgrec o manifestare a Sfântului Duh în lumea prezentă; şi curentul conservator, alcătuit de majoritatea episcopilor din Lumea Veche şi din Anti-Lume, care, ţinând seama de faptul că Dumnezeu şi-a interzis sie însuşi să intervină vreodată în treburile lumii, nu putea să-l considere pe Tozgrec decât ca reprezentant al Diavolului, Principe al acestei Lumi, sau ca Diavolul în persoană. Dat fiind că în credinţele originare ale epistofelicilor se vorbeşte că sfârşitul lumii va fi precedat de venirea Anticristului, o figură capabilă de toate minunile, cea mai mare parte a conservatorilor a căzut de acord că Tozgrec era cu siguranţă Anticristul. După îndelungi dezbateri, conservatorii au avut câştig de cauză, iar Tozgrec, care nu putea fi excomunicat fiindcă nu aparţinea Institutului, a fost anatemizat după toate regulile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţiva agenţi care se suspectau reciproc de contacte cu Tozgrec s-au omorât între ei şi astfel s-a înţeles repede că nimic productiv nu putea să rezulte din această situaţie. De aceea a avut loc o reuniune a tuturor agenţilor şi după multe dezbateri o hotărâre a fost luată: dat fiind că preferinţele politice ale lui Tozgrec erau departe de-a fi explicite (desigur, Ivanov afirma contrariul, dar Smith îi cită trei cazuri recente în care Tozgrec dezvăluise câteva secrete penibile ale Bedeker-ului Imperial), activitatea lui era dăunătoare pentru toată lumea, în egală măsură. În consecinţă, era în interesul tuturor să scape de el. A fost pusă la punct o operaţiune colectivă al cărei obiectiv era exterminarea lui Tozgrec prin eforturile conjugate ale tuturor ţărilor lumii. Ea a primit numele sugestiv de Operaţiunea Pace şi a contribuit, într-adevăr, la formarea unor prietenii preţioase între agenţi, ceea ce le îngădui mai multora dintre ei să-şi mai schimbe stăpânii, iar câtorva altora să se căiască.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După conflagraţie, va urma învierea trupurilor şi Judecata de Apoi, după care caprele vor fi aruncate în focul veşnic, iar oile vor fi primite în împărăţia cerească sau viceversa. Discursul n-a avut succesul scontat. Masele epistofelice, incapabile de-acum să mai aprecieze aceste imagini pastorale, au sfârşit prin a-l ignora, în timp ce majoritatea episcopilor din Lumea Veche şi din Lumea a Treia l-au găsit inutil de fundamentalist. Dar au fost şi unii care s-au declarat surprinşi de moliciunea lui. Pentru că ierarhia era ameninţată de sciziune, patriarhul s-a văzut silit să ţină un nou discurs, în care a mărturisit că nu se ştia exact cine era acest Tozgrec, dar că, în mod foarte evident, revelaţiile lui păreau să învenineze relaţiile extrem de delicate dintre ţări.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca toată lumea, Institutul se temea să nu devină obiectul unor revelaţii dezastruoase din partea lui Tozgrec. De aceea, înainte de a face publică hotărârea comisiei teologice, s-a grăbit să se descotorosească de cel mai incomod personaj din interiorul lui, arhiepiscopul Grandcircus, supranumit "bancherul lui Dumnezeu", care a fost destituit şi dat în seama judecăţii seculare a Republicii Sidoliene. După ce şi-a petrecut o noapte întreagă în meditaţie, patriarhul epistofelic s-a hotărât să tune şi să fulgere împotriva lui Tozgrec într-un discurs rămas celebru pentru lipsa-i de tact, în care-şi chemă toţi credincioşii la o nouă solidaritate în faţa iminentului sfârşit al lumii prezente, ce va fi mistuită de foc.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când manifestările lui Tozgrec au devenit supărătoare pentru întreaga lume, numeroşi s-au dovedit aceia care şi-au părăsit bisericile ca să devină tozgrecişti fervenţi, căci îl considerau pe Tozgrec divin. Situaţia era încurcată mai ales pentru Institutul Epistofelic, cea mai importantă biserică din lume, cu peste un miliard de membri. Patriarhul, care locuia pe Colina Epistofelică, a trimis câţiva mesageri pe podişul din Golful Smaraldelor în scopul de a stabili relaţii diplomatice cu Tozgrec. Între timp, o comisie de teologi epistofelici se apleca cu gravitate şi aplomb asupra problemei existenţei lui Tozgrec.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut în revistă câteva efecte în general pozitive ale "stilului Tozgrec"; dar este de asemenea necesar să-i menţionăm şi consecinţele negative, faptul că reprezintă o pedeapsă severă pentru cea mai mare parte a genului uman, ceea ce explică urcarea procentului de sinucideri, ca şi enormele dificultăţi pe care toată lumea le încearcă în a nu mai minţi sau în a adăposti în suflet angoasa că omniprezentul Tozgrec va veni să dezvăluie fiece faptă rea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă "stilul Tozgrec" a ajuns la o moralizare destul de apăsătoare a omenirii prin exerciţiul adevărului, rămâne încă un adevăr care ne scapă cu totul: cine este Tozgrec însuşi?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiile lui Tozgrec cu comerţul ar merita studiate atent. Ele infirmă opinia Şcolii de la Frankfurt, după care Tozgrec însuşi ar trebui să fie un fenomen comercial, dar arată limpede tendinţa de a-i transforma prezenţa în valoare de schimb. Nu mă refer numai la zecile de cărţi şi la cele câteva filme despre Tozgrec deja apărute după doi ani, ci îndeosebi la păpuşile şi la celelalte efigii ale lui Tozgrec pe care mai multe companii neautorizate le vindeau peste tot cu profituri enorme, ca să nu mai vorbim despre comerţul cu relicve (fire de păr murdare, cutii cu puroi, zdrenţe când imaculate, când soioase), al căror preţ în Europa depăşea deja costul unei sticle de şampanie de marcă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fenomen straniu s-a produs atunci: toţi acei năpăstuiţi care aşteptau plini de speranţă o vizită a lui Tozgrec s-au îndreptat deodată, ca înţeleşi, către un alt podiş, situat la câţiva kilometri mai la nord, în alt Golf al Smaraldelor, perfect identic cu primul, inclusiv în privinţa clădirii în ruină. Aici Tozgrec le-a apărut tuturora sub înfăţişarea unui bătrân scârbos, cu o rană mare supurândă care-i acoperea obrazul drept, şi le-a adresat un discurs cu prilejul sosirii Mileniului; discursul a fost şi el transmis, nu se ştie cum, în toate limbile, de către toate posturile de televiziune din lume, inclusiv cele din Maculia şi Jormania. Acest mesaj al lui Tozgrec de Anul Nou a fost considerat de multă lume deosebit de îngrijorător.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi falşi Tozgrec fură astfel puşi în circulaţie ca să deruteze adversarii. Au dispărut toţi fără urmă, apoi s-a căzut de acord să se purceadă la un schimb de falşi Tozgrec, aşa încât Tozgrecii-Ivanov se reîntoarseră la Ivanovi, Smith la Smith, Mishima la Mishima şi Lopez la Lopezi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Or, numai Anticristul poate să semene discordia în aşa hal încât sfârşitul lumii să trebuiască a fi considerat iminent. În consecinţă, Institutul Epistofelic resimţise necesitatea de a face publică această supoziţie. Dar, spre a nu tulbura partida modernă, patriarhul adăugi că "Institutul nu este în măsură să precizeze dacă Tozgrec este cu adevărat Anticristul" şi de asemenea că "felul în care vor avea loc învierea trupurilor şi Judecata de Apoi rămâne o chestiune controversată". Acest nou discurs suscită multe critici în toate cercurile epistofelice, favorabile sau nu lui Tozgrec. El fu invitat în mod formal de către un teolog radical să se ducă într-o ţară neutră ca să-şi explice poziţia cu privire la religii. Desigur, propunerea era naivă: Tozgrec nu se duse nicăieri şi nu explică absolut nimic. Asta îl făcu să-şi piardă câţiva suporteri dintre vechii tozgrecişti şi să-şi câştige alţii dintre netozgrecişti. În orice caz, în ţara din America Latină unde se manifestase prima oară era venerat ca un sfânt epistofelic şi tot felul de moaşte, cum am mai spus-o, circulau pe ascuns la nişte preţuri formidabile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţii au mai pomenit încă şi de puritatea inimii sau a intenţiei, de facultatea pe care-o are rugăciunea de a-l aduce mai repede pe Tozgrec şi de efectele negative exercitate de bogăţie asupra apariţiei lui. Deşi opinia populară e încă încredinţată că acţiunile lui Tozgrec, neputând fi lipsite de orice coerenţă, răspund probabil în felul acesta unei logici, spiritele mai obiective s-au resemnat de-acum să-i accepte caracterul insondabil al voinţei: el le apare celor curaţi şi celor impuri, bogaţilor şi săracilor, celor ce se roagă şi celor ce înjură. În toate acestea, sunt uneori frustrate aşteptările celor care se străduiesc să fie puri şi buni, fiindcă reţetele lor nu le asigură vizita lui Tozgrec.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara numeroşilor tehnicieni instalaţi zi şi noapte la posturile de observaţie, se mai amestecau şi agenţi în mulţimea aşteptând nerăbdătoare manifestările lui Tozgrec (acestea aveau loc la fiecare oră şi se constatase de mult că Tozgrec era practic ubicuu: apărea în mai multe locuri deodată). Oricum, se pare că niciunul dintre agenţi n-a fost considerat demn de o vizită a lui Tozgrec, nici chiar aceia ale căror probleme personale erau grave; dar exista cu toate acestea un enorm pericol ca el să fi avut preferinţe de sex, de rasă şi de culoare şi, mai rău încă, preferinţe politice. Ar fi putut să se producă cele mai supărătoare consecinţe internaţionale dacă s-ar fi pus să le povestească Ivanovilor secretele clanului Smith sau viceversa.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunul din numeroasele romane, filme şi studii biografice mai mult sau mai puţin imaginare despre Tozgrec, recent compuse, nu pare să facă dreptate personalităţii sale. De-ar fi să-l credem chiar pe Tozgrec, puţin contează cine este el în realitate. Acest adevăr, a afirmat el odată la Naţiunile Unite, riscă să nu intereseze pe nimeni la ora actuală. Unii au interpretat asta ca un semn de dispreţ pentru oameni; alţii nu i-au dat nicio atenţie; dar cei mai mulţi au simţit că acum, ca întotdeauna, Tozgrec spunea chiar adevărul.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată evidenţa, Tozgrec dăuna climatului internaţional. Nu se mulţumea însă numai să tulbure apele politice, ci s-a dedat chiar la o acţiune neruşinată ca să ruineze pacea lăuntrică a maselor atunci când a acceptat să apară la televiziune, sub nasul câtorva sute de agenţi mai hotărâţi ca nicicând să-l elimine. Omenirea a avut ceva de furcă până să desemneze un interlocutor pentru Tozgrec; multă vreme s-a şovăit între un fizician, autorul unor cărţi ce susţineau unitatea fundamentală a ştiinţei actuale şi a misticii, şi un celebru istoric. Alegerea s-a oprit la cel din urmă fiindcă el se voia neutru din punct de vedere politic şi credea cu tărie în progresul instituţiilor şi al tehnicilor umane. Pe lângă asta, era şi autorul unui roman poliţist despre Tozgrec, ce avusese mult succes.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tozgrec dezvălui identitatea precisă a aşa-zişilor suedezi, locul unde se ascundeau, numărul contului lor din bancă şi numele agentului lor de legătură. Silită de presă, poliţia făcu tot ce putea ca să ajungă prea târziu la faţa locului, dar teroriştii, care nu bănuiau nimic, mai erau încă acolo şi-i confirmară spusele lui Tozgrec. Ivanovul-şef fu rechemat şi înlocuit cu alt Ivanov cu grad de colonel; Smith primi un nou comandant şef, Jones, cu grad de general. Flotele marilor puteri se înfruntau acum dramatic în largul Golfului Smaraldelor.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar era oare îndreptăţit patriarhul să creadă că revelaţiile din ce în ce mai numeroase ale lui Tozgrec aveau ca rezultat să învenineze relaţiile deja extrem de problematice dintre ţările lumii? Nu neapărat. Aceste relaţii fuseseră dintotdeauna întemeiate pe neîncredere şi minciună şi doar imbecilii puteau fi de altă părere. Din moment ce nimic nu se schimbase în natura relaţiilor dintre state, acestea încercară mai întâi să se descotorosească de Tozgrec, însă, neizbutind, hotărâră pur şi simplu să-şi schimbe tactica spre a nu se mai lăsa contrazise de el. Reprezentanţii puterilor începură acum să comunice lucruri adevărate ce semănau într-atât cu minciunile că nimeni nu remarcă schimbarea. Din când în când, Tozgrec dezvăluia dedesubturile unor afaceri cu deosebire de scabroase şi viaţa marilor tâlhari deveni din ce în ce mai grea. Milioane de oameni înarmaţi până-n dinţi erau peste tot în căutarea lui Tozgrec, pe care iar nu-l găseau niciunde. În această căutare armată, sute de bătrâni, maiestuoşi sau zdrenţăroşi, îşi pierdură viaţa din pricina asemănării lor, reale sau aparente, cu Tozgrec. Un şef de stat declară la televiziune că cea mai grea condiţie de la începutul secolului al XXI-la era fără îndoială aceea de bătrân.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au venit la rând alte puteri şi continente şi Tozgrec nu cruţă pe nimeni, încât echilibrul se mai restabili oareşicât. Partea cea mai gravă o constituiau informaţiile privind operaţiunile ultrasecrete (inclusiv Operaţiunea Pace), pe care Tozgrec le furniza în timpul vizitelor sale şi de care ziariştii profitau fără ruşine. Dezminţirile nu foloseau la nimic şi trebuiau mereu schimbate nişte planuri minuţios puse la punct. Autorităţile ţării, cu sprijinul entuziast al Ivanovilor, au lansat o interdicţie împotriva prezenţei ziariştilor în Golful Smaraldelor; Smith s-a opus cu tărie, în numele principiilor democraţiei. O discuţie la cel mai înalt nivel determină autorităţile să revină asupra deciziei, sub ameninţarea infailibilă a sancţiunilor economice. Dar scandalul izbucni şi mai puternic când Tozgrec dezvălui unele dintre cele mai bine păstrate secrete ale Mafiei şi ale băncilor. Un val de asasinate, puse pe seama teroriştilor suedezi, zgudui cele două continente.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum că toate guvernele lucrează împreună spre a reduce natalitatea, se pare că peste câteva sute de ani, dacă Tozgrec va mai continua să se afle printre noi, clima globului va deveni respirabilă. Dar, chiar în cele mai influente cercuri, unii spun că autodistrugerea omenirii ar fi fost totuşi mai amuzantă decât acest imperiu mohorât în care, sub influenţa adevărului, deosebirile dintre oameni, idei şi sisteme se estompează din ce în ce mai tare. Până la urmă, spun chiar mai mulţi teologi epistofelici perfect ortodocşi, omul a fost de la început condamnat să distrugă pământul, pentru că liberul său arbitru (care, în realitate, nu-i aşadar liber defel) e "liber" doar să aleagă răul. Nu urmează oare de aici că omenirea de "stil Tozgrec" este pe viitor lipsită de această faimoasă libertate, dat fiind că e constrânsă să facă binele?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate acestea au făcut necesar un nou stil public, "stilul Tozgrec", care caracterizează omenirea secolului al XXI-lea. Administraţia şi justiţia au scăpat cu faţa aproape curată, dar mai multe alte profesiuni, precum de exemplu aceea de spărgător şi aceea de avocat, au fost profund zguduite. La rândul lor, politicienii au fost expuşi unor riscuri foarte grave. În sistemul maculist, n-au putut rezista decât recurgând la autocritică, un fel de confesiune în a cărei eficacitate se credea mult în vremurile revoluţionare ale maculismului. E drept că militarii au vrut să declanşeze războiul, dar partidul, cu cifrele în mână, i-a convins să renunţe. Fără efectul surprizei - şi Tozgrec le-ar fi dezvăluit de îndată planurile lumii întregi - era imposibil să câştigi un război, chiar împotriva efectivelor jalnice ale ţărilor europene. Sistemul a trebuit deci să fie restructurat şi, de când proprietatea privată a fost acceptată ca un rău necesar, el merge de bine de rău.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După unii specialişti, primarul n-avea de altfel niciun interes să vorbească despre el, căci pusese mâna în mod ruşinos pe suta de dolari, fără s-o mai împartă comunităţii. După alţii însă, asta era practica obişnuită în toată regiunea, iar buna credinţă a primarului e dovedită de faptul că nu rupsese foaia din registrul care confirma această vânzare neobişnuită. După toate probabilităţile, găsise absolut normal să-şi însuşească banii; iar Tozgrec devenise proprietarul legitim al ruinei.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!