Ce semn e acesta?
Umblă ianuarie prin lume cu pași imenși de frig,
eu nu-l văd, nu-l aud,
trece ianuarie prin lume, prin mine,
o femeie se naște din toate câte le strig,
pe numele lor știut, neștiut.
Am strigat o floare de gheață și s-a topit,
am strigat o ramură albă și s-a făcut nevăzută,
am strigat spre cer unde-i mereu câte-o nuntă
și nimeni n-a vrut să-mi răspundă
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un nume
M-ai strigat Vladu!, n-ai știut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus așa-n trecut,
De ast-am făcut trei pași în spate.
Și-ai continuat, eu m-am topit,
Nu știu, nu știu... mă răscolești,
Dar știu că nu-ți pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubești.
Nu aș putea să fac nimic,
Tu ești la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aș încerca, dar chiar n-am cum.
Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în psalmi și-n rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!
De-ai citi la mine-n suflet
Și-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!
Iubesc din suflet frații,
Aș vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinți în pleoape!
Nimeni nu îmi înțelege
Dorul inimii și focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.
Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.
Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Și te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepsești pe ei!
rugăciune de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (10 mai 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În acorduri de orgă
o lume absolută o pot crea în mine
dar mereu melancolia mă transfigurează
accesul la putere trece prin serpentine
tăria sufletească mai crește câte-o fază.
nu m-am îndepărtat nicicând de Alma Mater
istoria ca Karma de pământ e legată
leagănul uitărilor este un triplulater
în lumina razei fericirea se dilată.
prin păcatul meu nu-l trădez pe Cristos
este o lunecarepe un aisberg de dor
un glas de orgă mă ridică de jos
sunt suflet zămislit de Ziditor.
sunt ca o catedrală cu arcuri și boltă
un duh mântuitor în mine se dezvoltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a strigat o floare
Pe un câmp de privire
M-ai strigat, tu, floare!
Să-ți dau o sărutare.
Și purtat de fluturii iubirii
Intr-un fir de polen,
Am căzut in macul buzelor
Arzând amândoi intr-un trandafir alb
Sub zarea de curcubeie a fluturilor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sigur este în izolare
Când mă trezesc și nu-l găsesc prin pat,
Acuma știu că soțul nu mai minte
Și nu-l mai sun, să văd unde-i plecat;
Prin casă e,... că s-a făcut cuminte!
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciri
Te-am tot strigat pe-aleile bătute
Pe sub castani, în seri cu lună plină,
Sub vraja siluetei cunoscute,
Dar se-ntorcea mereu câte-o străină.
Te-am tot strigat pe străzi aglomerate,
În ierni, în primăveri, în veri și-n toamne,
Convins că te-am recunoscut din spate,
Dar întorceau privirea alte doamne.
Te strig și azi, când încă rătăcirea
Mă duce pe aleile cu duzi,
Dar nu tresari și nu-ți întorci privirea,
Că nu ești tu sau poate nu m-auzi...
Cândva, pe lângă plopii fără număr,
Întâmplător sau pusă de destin,
Ai să m-ajungi și-ai să mă bați pe umăr
Și va întoarce capul un străin.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări
Cercuri de lumină
umplu spațiul acesta gol
pe care nu-l cuprinde
nimeni
Prin ele trec păsări
ca niște gânduri uitate
Păsările cântă
neauzite de nimeni
un cântec din altă lume
alb și înalt
și dispar într-un copac uriaș
ca un nor
apărut din senin
Prin spațiul acesta gol
vibrează și acum neștiut
o aripă de înger
poezie de Ioana Trică din Altcineva (octombrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevăzută roata
cocorii desenați pe cer
fântânile lumii secară
o pasăre trece prin mine hoinară
și totul capătă un aer stingher
speranțe și frunze de nuc
în față un munte de var
uzanțele lumii dispar
și nimeni nu știe unde se duc
comisari de tablă umblă pe-ntuneric
lacrimile noastre nu ne mai ajung
în orașul cu numele ciung
noaptea se aude un hohot homeric
nimeni nu ne știe nimeni nu ne crede
ziua neputinței scadențele plata
cine învârtește nevăzută roata
adevărul milei ca un ied e
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea tonului potrivit
- îngere! am strigat fără
a-mi drege glasul
și coarda vocală
dreapta
mi-a plesnit
- îngere! am strigat și-a doua oară
fără să-mi dreg glasul
și coarda vocală
stânga
a plesnit
colorând aerul
cu sunete roșii...
- îngere! am mai strigat
de data aceasta cu cu privirea
goală de ochi
nu din teamă
ci cu sfiiciune
- îngere! bună ziua! voiam eu să spun
adică
să-mi salut politicos îngerul...
și mi-a plesnit tâmpla
sub atâtea gânduri!
poezie de Ioan Jorz din Suflecarea trupului de pe suflet
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te uită... ianuarie!
Te uită ianuarie, cu ochii smintiți,
De geruri și urlet răzlețe
Prin neaua ce plânge copaci obosiți,
Și patul ce vrei a mi-l ninge.
Te uită degrabă, năvalnic coboară,
Cu foamea din minte privește,
Un pod plin de vise, legat și de stele,
Ce gândul ți-a dat a-l cuprinde.
Te uită, amarnica iarnă târzie,
E cripta cea albă din tine,
De stai amorțit printre multele șoapte,
Când inima calcă și zile.
Te uită, posac îți e pasul, bătrâne,
Lași nopțile în urlet de haită,
Flămânde de mine... pereții-s de gheață,
Grăbește... și nu mă mai ține!
poezie de Katherine Mag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ochi
Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipsești!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai știe ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.
Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.
poezie de Vasile Romanciuc (1997)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Voia planeta să renască
Înconjurat de-un brâu de foc
Pe sub deal o apă curgătoare
În jur nu mai zăream deloc
Și pentru mine o scăpare
La-nceput de lume și de ere
Pe malul unui râu de lavă
Vărsa pământul numai fiere
Tot ce strânsese el, otravă
Cât să fi stat așa stingher?
O rupere de elemente,
Curgea mânia dintr-un cer
Pe toate cele penitente
De disperare-am vrut să strig
Poate-am strigat dar fără glas
Și moartea rece ca un frig
Alături își făcea popas
Și eu parcă nu eram eu
Voia planeta să renască
Gemea rupând atât de greu
Din ea, bucăți de carne flască
Să fi fost ăsta un blestem
Multiplicat de generații?
Misteru-adânc al unui ghem:
Pierdutele, divine grații?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata din casă și băiețașul s-au dus repede jos ca să-l caute; dar, cu toate că erau cât pe ce să calce pe el, nu l-au zărit. Dacă soldatul de plumb ar fi strigat: "Aici sunt!", desigur că l-ar fi găsit, dar el n-a strigat fiindcă era în uniformă și nu se cuvenea să strige așa, în gura mare.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba daneză.Cartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Am strigat
Vrea sa-mi aleg calea de urmat
Atunci in mintea ei,eu,tare am strigat
sa-mi spui acum de ma mai vrei sau nu
As vrea sa pot sa stiu, fara ca tu sa-mi spui
Spune-mi de vrei, sa-ti mai dau fericire
Sau de mai vrei sa ai a mea iubire
Fiindc-am sa plec printesa-n asta zi
De lume nici nu voi mai vrea a stii
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Urâtul
îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide ușa, nu aștepta ca să te strig.
aduci cu tine soare, zâmbet deși afară e omăt
cuvintele îți curg ca vinul din care beau și mă îmbăt!
ești un urât, nu ești Apollo, dar strălucești prin tot ce faci
nu te-aș schimba cu nimeni altul și de uimire văd că taci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-am iubit
Ți-am întors spatele și nu te-am iubit
am fugit iar și iar în alte comedii
scriu mereu despre alții,
(știi pe cineva căruia îi e frică?
aprinde-i lumânarea
la căpătâiul lui va arde o altă lume)
dar să revenim la paharul de vin
ți-am întors spatele și nu te-am iubit
deși ai vrut să dormi pe oasele mele
deși ai fi vrut să scrii o prefață
deși... ai strigat odată la mine să mă urc într-un pat
și să nu înțeleg
dar e bine și așa
tu, plecat în călătoria spre orfelinatul din colț
eu, ascultând sunetul clinc! al deznădejdii.
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah! Du-te...
Ah! du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;
Și de-a mea jale nimanui
Pe unde-i trece să nu spui.
Pe lume să nu te oprești,
În vânt să nu te risipești;
Te du-n întinsul nesfârșit
De dorul meu călăuzit
Și acolo ramâi pierdut
În lume de nimeni știut.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet arzând...
De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.
De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...
De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...
Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...
Și fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Și primul care m-a lovit,
Călcându-și false jurăminte.
Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde și o floare...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dar ochii?
Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?
Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.
Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.
Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.
Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mă bucuri
De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!
De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.
... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!
De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi mușcând.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.
De câte ori ai să te simți victorioasă
În osul meu, și-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.
.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viața veșnică!
Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!