Rătăciri

Te-am tot strigat pe-aleile bătute
Pe sub castani, în seri cu lună plină,
Sub vraja siluetei cunoscute,
Dar se-ntorcea mereu câte-o străină.

Te-am tot strigat pe străzi aglomerate,
În ierni, în primăveri, în veri şi-n toamne,
Convins că te-am recunoscut din spate,
Dar întorceau privirea alte doamne.

Te strig şi azi, când încă rătăcirea
Mă duce pe aleile cu duzi,
Dar nu tresari şi nu-ţi întorci privirea,
Că nu eşti tu sau poate nu m-auzi...

Cândva, pe lângă plopii fără număr,
Întâmplător sau pusă de destin,
Ai să m-ajungi şi-ai să mă baţi pe umăr
Şi va întoarce capul un străin.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape te-am uitat

Aproape te-am uitat. Nu mă mai bântui,
Doar ziua mai tresar la câte-un gând,
Doar noaptea mă mai tulbură cu cântu-i
O pasăre din ramul tremurând.

Aproape te-am uitat. Doar pe alee
Când trec, îngândurat şi obosit,
Pe lângă lilieci sau azalee,
Încetinesc, o clipă, ameţit.

Aproape te-am uitat. Doar câte-o carte
Când mai citesc, tresar la un cuvânt,
Privesc în gol, apoi o pun deoparte
Şi născocesc un vers pe care-l cânt.

Aproape te-am uitat. Doar totdeauna
Când se arată-n geamul nemişcat,
Cu chipul ei de zână blândă, luna,
Surâd. În rest... aproape te-am uitat...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat

te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
eşti peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn

te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu şi ştiu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratitudine

O, te-am iubit cum Páris pe Elena,
Şi chiar te-am dus cu maybachu' la Troia:
Simţeam şi tu simţeai mereu nevoia
Să te răsfăţ, schimbând, adesea, scena.

Când te-am luat, mâncai salam cu soia,
Dar arătai precum prinţesa Xena
Şi, cum dansai pe scenă macarena,
M-a apucat un fel de paranoia

Şi te-am cărat în braţe la altar!
Te-am îmbrăcat la Giorgio Armani
Şi mulţi miliardari te asaltau...

Tu mi-ai jurat pe veci iubire, dar
Ai divorţat luându-mi vila, banii
Şi ai plecat cu unul, Menelau.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit

Eu te-am iubit – şi poate că iubirea
În inima-mi mai cântă ca atunci...
Dar ea nu-ţi va mai tulbura privirea,
Deşi nu vei putea de-acolo s-o alungi.

Fără speranţă te-am iubit, neliniştii tovarăş,
Sfios şi încercat de-al geloziei chin;
Dea Domnul să mai fii iubită iarăşi
Atât de gingaş, de curat şi de deplin.

poezie de Aleksandr Sergheevici Puşkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta in pacatul ei? Ci din inaltul Slavei Tale, Ti-ai aruncat in milostivirea Ta privirea asupra mea si - lucru ce intrece intelegerea mea - mi Te-ai aratat. Te-am ranit si Te-am intristat neincetat, dar Tu, Doamne, indata ce Te-am chemat, mi-ai dat sa cunosc marea Ta milostivire si uriasa Ta dragoste.

Avva Siluan în Între Iadul deznădejdii şi Iadul smereniei
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Şi caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
şi timpul a trecut mai lent
aşa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Te-am avut, te-am pierdut
şi-n ceruri răsare o umbră –
e noaptea noastră,
a celor pustiiţi.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
şi-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Şi din căderi învaţă apa
să urce până la nori
în noaptea nopţilor, adâncă.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă şi tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine şi de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile şi o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simţeam dinţii unui destin gelos dar drept
Cu Toamna şi iubirea din mine, ce-ţi oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine şi prin tine într-o zi,
Şi ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... şi ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroşi.
Nu se schimbase nimic în vieţile noastre.
Tu... aveai acelaşi dor de ducă, şi aceeaşi agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate şi cumpărate la un şpriţ de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Şi mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iţi spun că te iubesc m-auzi?
Nu ştiu dacă iţi aminteşti, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Şi niciodată nu ai auzit când ţi-am spus: Te iubesc.
Ţi-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, şi inima mea a reuşit să te adoarmă... liniştit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viaţă
întreagă,... chiar dacă tu eşti acolo, şi eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ţi doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - şi mulţi ghiocei răsăriţi la tâmple şi-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit şi-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
şi sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o linişte
şi-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nume de alint

Nu te-am strigat, iubire, niciodată
Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac
Şi vin spre tine-atât de-ngândurată
Nici nu mai văd în jur cum se desfac
Abisuri albe-n file de zăpadă
Ce-nghit hulpav doar paşii dintre noi,
Fulgi de nelinişti mari ce-ncep să cadă
Şi cum se-adună umbrele-n convoi.
Înaintez cu greu şi-mi duc târziul
Povară ninsă-n pleoape de îngheţ
Dar nu renunţ să-mprăştii argintiul
Acestei ierni şi să îmi fac podeţ
Din vise neatinse de paloare
Spre malul tău, la fel de-nsingurat.
Nu te-am strigat iubire... Şi-acum doare
Că nu ţi-am spus ce vreau cu-adevărat...

poezie de Aura Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Departe-mi eşti copilărie!
Mereu aproape te-am dorit,
Mi-ai fost un cuib de bucurie,
Fără să vreau te-am părăsit.

Când vremea-i tristă şi târzie
În neguri gândul mi-e-nvelit,
Departe-mi eşti copilărie,
Mereu aproape te-am dorit.

Poeme fără de sfârşit
De doruri şi de pribegie
Le-am mângâiat pe o hârtie,
Tu nu eşti încă de găsit,
Departe-mi eşti copilărie!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu măsură

Mi-ai făcut mereu talente
Şi necazuri inerente;

Eu ţi-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,

Te-am purtat cu avionul
Peste ţări şi continente,

Dar tu vii mereu cu nazuri
Şi cu mofturi permanente!

Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,

Te-am ţinut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,

Numai că acestea toate,
Nu ţi-au fost suficiente:

Despre mângâieri, săruturi
Spui că-s gesturi indecente,

Vrei măsură în iubire,
Însă ai antecedente...

Tu când spui că vrei măsură,
Vrei măsura lui Terente!?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mor puţin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.

Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.

Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig...

poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele de catifea

În noaptea asta te aştept să vii!
Îţi scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simţi, de tine, cât îmi e de dor?

Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunţii mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.

În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Şi caste constelaţii de iubiri.

În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Şi frumuseţea vieţii a pierit.

Nu mă mai cauţi să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăceşte-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot să dau vieţii mele sens!

Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de paşi de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morţii să cobor.

Tu nu-mi mai cauţi paşii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?

De ce în pumnu-mi, lacrima-ţi să cadă?
E tulbure şi plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe eşti... Zadarnic te mai strig!

Vino şi frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeaşi fi-va lacrima durerii
Şi-acelaşi trup de piatră fi-voi eu.

Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viaţă
Şi-n clipa cea din urmă te-am strigat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pânzele...

Te-am aşteptat în colţ, la florărie, te-am aşteptat pe gard, la cimitir, te-am aşteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete şi-un fir de trandafir.
Te-am aşteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am aşteptat la mall, la mic dejun, te-am aşteptat o zi, un an-lumină, te-am aşteptat de Paşte, de Crăciun.
Te-am aşteptat în gară la Sinaia, te-am aşteptat la Pontul Euxin, te-am aşteptat, cu toată hărmălaia, în linişte, la un pahar de vin.
Te-am aşteptat pe muntele Găina, la Sighişoara şi în Retezat, te-am aşteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am aşteptat prin peşteri şi prin vreme, te-am aşteptat la ţărm de îndoieli, te-am aşteptat cu toamna-n crizanteme, te-am aşteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am aşteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am aşteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, preţul cu discont.
Te-am aşteptat cu toată aşteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăieşti, speranţă, şi nu mai are sens să te aştept.

poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti nădejdea...

Eşti nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit şi Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul ´nainte Ţi l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.

Te-am iubit şi m-ai iubit şi Tu,
Te-am iubit adânc în veşnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viaţa Ta e-n mine şi-o sa fie.

În genunchi vin înaintea Ta
Faţa mi-am ascuns-o că mi-e frică
Şi de vezi c-am împietrit aşa
Vino, Doamne, Tu şi mă ridică.

Pune-Ţi mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ţine-mă aproape.

Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit şi cântecul în mine.

Vino, Doamne, că de când Te-aştept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Şi-am să-Ţi fiu lumină din Lumină....

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am iubit

Ţi-am întors spatele şi nu te-am iubit
am fugit iar şi iar în alte comedii
scriu mereu despre alţii,

(ştii pe cineva căruia îi e frică?
aprinde-i lumânarea
la căpătâiul lui va arde o altă lume)

dar să revenim la paharul de vin
ţi-am întors spatele şi nu te-am iubit
deşi ai vrut să dormi pe oasele mele
deşi ai fi vrut să scrii o prefaţă
deşi... ai strigat odată la mine să mă urc într-un pat
şi să nu înţeleg

dar e bine şi aşa

tu, plecat în călătoria spre orfelinatul din colţ
eu, ascultând sunetul clinc! al deznădejdii.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit, te voi iubi mereu

Te-am iubit când erai floare de mai,
Când erai cireaşa pe ramul din rai,
Te-am iubit şi când bruma-nstelată
Pe chipul tău se aşeza brodată.

Şi te iubesc, eu jur că te iubesc,
Cu bune şi cu rele, cu tot ce-i omenesc,
Poate şi printre aştri te voi iubi mereu
Pe-o cruce care duce în sân la Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!