Căutarea tonului potrivit

- îngere! – am strigat fără
a-mi drege glasul
şi coarda vocală
dreapta
mi-a plesnit
- îngere! – am strigat şi-a doua oară
fără să-mi dreg glasul
şi coarda vocală
stânga
a plesnit
colorând aerul
cu sunete roşii...
- îngere! – am mai strigat
de data aceasta cu cu privirea
goală de ochi
nu din teamă
ci cu sfiiciune
- îngere! bună ziua! – voiam eu să spun
adică
să-mi salut politicos îngerul...

şi mi-a plesnit tâmpla
sub atâtea gânduri!

poezie de Ioan Jorz din Suflecarea trupului de pe suflet
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere (lui Emil Brumaru)

îngere îngere unde pleci nu rămâi un
de ţi-ai pus
ochii-n pământ (?!) aripele-ncetinite în cui
îngere... cu
nervozitatea asta sofisticată îngere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturi în aripi de înger

- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul mi s-a arătat

Îngerul mi s-a arătat, grăind:
"Am venit din porunca Domnului.
Tu calci prea des poruncile Domnului".
"Îngere - am mărturisit - păcatele mele sunt multe şi mari.
Spune, ce-mi porunceşte Domnul?"
"Să te iubeşti pe tine însuţi cum îl iubeşti pe aproapele tău".

"O, Îngere - am suspinat -,
Mi-e teamă că iar n-am să-l ascult pe Domnul.
Spune-mi, cât de rău e în iad?"

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino îngere

Vino iar îngere
ţine-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiţi aiurea cu sau fără portocale în sacoşă [...]

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul spălat

Spală-te îngere cu leşie!
Spală-te de aripile arse şi nedormite
şi de puful de păpădie
în care au suflat buruienile pe morminte.
Te latră câinii
la intrarea în icoană! Ai miros
de dus pe dealuri
ţi-a intrat în ochi o geană
şi îi vezi nişte balauri... Tot te latră!
Spală-ţi chipul cu chipul tău
Du roşul din curcubeu la ouat
Spală-te îngere de leşie
căci rău cu rău
spală binele de păcat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, îngere!

mi-am lăsat sufletul prea greu
pe aripile tale
când priveai urma unui cuvânt

zbor încrucişat prin mine s-a născut
s-a stins odată cu ultima tresărire
în faţa încercărilor vieţii

repet ruga:
iartă-mă, îngere,
dacă te-am necăjit

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere palid...

Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu ştii tu, înger, oare să zbori,
Să laşi pământul, trista ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ţine
În nişte lanţuri ţesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Am un reproş a-ţi face şi-ncearcă să-nţelegi,
De el atârnă sensul vieţii mele-ntregi –
De m-ai vrăjit, ţi-e vina, tu, îngere sublim
Ce îţi reverşi lumina pe chipul meu calin.

Căci păsul ce mă-ncearcă, în suflet, cugetări
Mi-a pus, să-mi descâlcească răspunsul la-ntrebări,
Precum – ce ar fi viaţa lipsită de amor?
Fiinţa mea de tine – femeie ce ador?

Şi în adâncul firii convingeri eu nutresc
Găsind motive clare să te învinuiesc
Căci întru-nduioşarea ce port în al meu sân
Aceleiaşi concluzii statornic îi rămân –

De m-ai vrăjit, ţi-e vina, tu, îngere sublim
Ce îţi reverşi lumina pe chipul meu calin,
Şi sper reproşu-acesta, auză-l Dumnezeu,
Să-L mişte şi pe Dânsul cât iubescu-te eu!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (31 decembrie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să am dreptate

- Înger, îngeraşul meu,
ce mi Te-a dat Dumnezeu,
venele se taie greu...
Inutilitatea noastră cea de toate zilele
nu mai mi-o da mie astăzi
nici în timpul zilei
pentru a-mi câştiga cu ea "existenţa"
făcând sluj în faţa proştilor atotştiutori
şi a curvelor atotputernice,
şi nici în timpul nopţii
când, după ce-mi iau calmantul,
aştept cu nesaţ
entuziasmul încremenirii
cu speranţa că numai în somn
există un viitor.
M-am săturat să am dreptate, Îngere!
Pentru mine, gloriosul
veni, vidi, vici
se traduce: am venit, am văzut, am scuipat!
Dar, de la o vreme, scuipatul mi-a secat ;
nu mai am resurse, Îngere,
înţelegi?!...

... Nu ştiu ce şi cât înţelege Îngerul ;
stau de vorbă cu El
pentru că n-am cui spune ce mă doare.
Cert e că, smerit fiind,
ştie să tacă,
ştie să asculte...
Ciudat mai e şi Îngerul ăsta!
Când am dreptate,
nu mă contrazice, dar nici nu-mi vorbeşte.
Uneori însă, deşi nu am dreptate,
mă ia în braţe pe neaşteptate, ca pe-un copil,
şi – fără să merit câtuşi de puţin –
mă strânge la piept
până când orice zbatere, orice scâncet
se-neacă în dragostea Lui.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas

pasul mi-a sfredelit
urechea
şi am întins
coarda vocală
prin spatele călcâielor (mele)
pentru a fi în acord
cu pasul (tău)

poezie de Mihaela Cătană (25 februarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

mi-e frică să nu rămăn fără tine
mărule scumpule îngere dragule
nesărutate mi-s buzele
bătute de brumă ferestrele
nu mă lăsa

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cu o carte în mână

Trecea un înger,
pe un scaun negru aşezat.
Trecea prin aer, liniştit
şi mândru.

Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeşte-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.

Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, şi grea.

Trecu prin blocul nou din piaţă.
Trecu prin chioşcul alămiu
al staţiunii de benzină,
abstras, divin.

Primeşte-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primeşte-mi-o şi sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.

Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn şi eu
de scaunul tău, de braţul tău.

Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri
cu îngerul zburam şi eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!

Şi mă răneam de-acoperişe,
de ramurile verzi, piezişe,

şi mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri şi de sârme şi de dungi...

Mă desprinsei de sus căzând
în piaţa înserată, liniştită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer şi prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.

O, el se-ndepărta şi eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
... Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibarul cu fulgere

Taman aici te odihneşti îngere

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (21 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în sufletul tău, îngere, viermele trăieşte şi e sortit să dezlănţuie adevărate furtuni!

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipnotism

Mi-a făcut mereu... cu ochiul,
Până m-a "plesnit"... deochiul!...

distih de Constantin Enescu (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul şi pictorul

Pictează-mi aripa,
meştere,
înmulţeşte-o apoi
cu aripa ta

şi vezi,
vezi,
câte ceruri îţi dau...

Eu, îngere,
nu prea mă pricep la
socoteli,
dar criticul,
criticul de artă-mi şopteşte
că-s nouă rânduri de cer.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf mamei

Odihneşte-n astă humă,
Mult iubita noastră mumă;
O, tu, îngere tenace,
Dormi în pace!

epitaf de George Budoi din Epitafuri (5 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce semn e acesta?

Umblă ianuarie prin lume cu paşi imenşi de frig,
eu nu-l văd, nu-l aud,
trece ianuarie prin lume, prin mine,
o femeie se naşte din toate câte le strig,
pe numele lor ştiut, neştiut.

Am strigat o floare de gheaţă şi s-a topit,
am strigat o ramură albă şi s-a făcut nevăzută,
am strigat spre cer – unde-i mereu câte-o nuntă
şi nimeni n-a vrut să-mi răspundă

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

URSITA

Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineaţă
pe apusul iernii,
pentru a-şi găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuţiseră
ursitoarele,
neînţelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
suliţa
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Şi erau gata
să-mi lase destinul
fără ţintă,
când
Îngerul
le-a spus
că voi fi,
cum au vrut ele:
un oştean.
Dar cu platoşă
din flori de măr,
hărăzit
să ucid,
cu tăişul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!