Chiar când omida credea că lumea se sfârşeşte, s-a transformat într-un fluture.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fluturelui ziarist

Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toţi cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viaţă pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost eşti, prin urmare,
Mai imoral, linguşitor,
Mai grobian şi trădător
Ca gazetar şi curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieţii hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Şi i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neaşteptat,
În fluture viu colorat,
Şi printre cei cu penele
Îşi lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l aşa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:

De ce te tot făleşti atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce omida numeşte sfârşit, restul lumii îi spune fluture.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

omidă

De reţinut. Omida este un fluture evoluat.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoarea de coastă

toate liniştile tale mi s-au vărsat în maţe,
femeie, acolo au prins a-mi creşte fluturi roşcovani
ca nişte zbateri de flăcări,
dedesubt cenuşa iubirii renaşte omida
şi iar îmicresc fluturi
până interiorul mi se face locuitor într-un altul

pacea de tine nu va exista,
doar vezi că îţi rostogolesc zilnic rotundul clipelor
pe muntele cuvintelor abstinente de la luciditatea zadarului
beţiv al cernelii, în ebrietate de tine

şi totuşi eşti o inexistenţă,
carnea ta e o ceaţă în plaiuri montane de idealuri
când fac dragoste cu tine îmbrăţişez văzduhul orizontal al odăii
din omida închipuirii fluturii omida de deasupra
maţele mi se sfărâmă în aşteptarea venirii tale, carnată

poţi fi oricare purtătoare-mi de coastă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Loky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo - ştiţi care e singura vrajă pe care o ştia mama Omida? Ştia să se transforme în fluture.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.

Richard Bach în Îndrumar pentru Mesia - Învăţături pentru suflete avansate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de matrice în fuior

Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adriana Bahmuţeanu: "Prigoană credea că sunt o piţipoancă"

El, atunci când te vedea,
Şi aflând cum ai descins,
Categoric te credea,
Dar acuma l-ai convins.

epigramă de Mike Farkas (27 ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul era buhăit

Râul se credea îngrămădit
de malurile cu arini
Uscatul se credea împins
Şi asta-l scotea din ţâţâni

Cerul se credea umilit
de puzderia de zmeie

Eu eram mort
după tine

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Stratan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum am început să percepem lumea diferenţiat, am simţit că timpul ni se scurge printre degete şi n-am mai avut răbdare unul cu celălalt. Orice neînţelegere devenea o întrerupere a tot ceea ce ştiam că este posibil – şi în curând, totul s-a transformat într-un şir de întreruperi. Până la urmă, timpul chiar s-a terminat, dar amintirile au rămas acuzătoare, de aceea nu ne putem lăsa în pace unul pe celălalt.

Ian McEwan în Câinii negri
Adăugat de La dame en noir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia scrisoare a îngerului

plimb printre voi
în lesă
imaginea câinelui alungat de acasă
nu vă recunoaşteţi chipul
îndoielnică fulgerare de lumină

omida nu are oglindă
ascunsă în frunze
nu ştie ce fluture va fi

nu acoperiţi lătratul
cu huruitul dricului
priviţi în sus
de la început
totul se găseşte deasupra voastră

nu va legaţi de eternitate cu
funia lui Iuda

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buck (vede un fluture mare când se pregăteşte să plece): Îl ştiu de când era omidă, înainte să devină fluture, ştiţi voi.

replică din filmul artistic Epoca de gheaţă 3: Apariţia dinozaurilor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele

În cer albăstriu
Zboru-i e zglobiu
Fluture de aur
Fluture ceresc
Ce mult îl iubesc
Chiar de nu e faur!
Aripi argintii
Îi dau raze vii
Zboară spre hotar;
Formă luminoasă
Trece bucuroasă
Şi scânteie iar.

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (februarie 1885), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A intrat o pereche. S-au aşezat, undeva, într-un colţişor. Îi privesc. Îi observ... Nu se uită, nu văd nimic în jur. N-au priviri decât pentru ei. Pare că pentru ei lumea începe şi se sfârşeşte aici: în întâlnirea celor patru pupile ale lor.

Lucio D'Ambra în Arta de a iubi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu ne supunem schimbărilor când fiecare celulă a organismului respiră amintiri, când inima, dintr-o oază frumoasă, s-a transformat într-un infern aprins, când creierul acceptă realitatea ca pe un coşmar... uite asta e apocalipsa internă.

citat din Vladimir Mânăscurtă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguţe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinţi puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au ţâşnit ca din puşcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăţi de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare şi a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecaţi.

Cioara a transformat cuvintele într-un rezervor, colectând apa.
Apa s-a prefăcut într-un cutremur de pământ, înghiţând rezervorul.

Cutremurul s-a transformat într-un iepure care a tulit-o peste creasta dealului,
După ce în prealabil mâncase cuvintele ciorii.

Cioara s-a holbat după iepurele care se îndepărta
Mută de admiraţie.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture orb

Înfăşor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.

Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-şi pronunţă în cer mormântarea.

Zdrobesc fereastra ce minte cuarţul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna loveşte poetul cu lanţul
Purtat între coapse pe vârf de creion.

Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.

Visul se-ndreaptă în trupeşă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaşte-un fluture orb, uneori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!