Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma mater

Părem a fi aparenţe interpuse
În secvenţe delicate de cuante
Peste campusuri străvechi
Ne deplasăm incognito
Visători cu nonşalanţă
În multe stări variabile
Până la bursa de senzaţii
Rătăcitori printre butade
Purtând nedumeriri suspecte
Suişuri infantile de poeme
În rime albe sau colorate
Iată cum o pecete indusă
Deschide uşa providenţei
O punte sacră peste neant
Să ne faciliteze treceri
Prin bunăvoinţa cerului
Contacte prelungite generic
De la certitudini la evaluări
Si clauze colective in drumul
Spre o nouă alma mater.

poezie de David Boia (28 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deviza luminii

Accesând coerent deviza luminii,
Vom trece stadiu anost de rutină
Preluând compact aura ei sublimă
Vom deveni fii cuminţi la orizont,
Poate şi azi lumina de la Big Bang
Mai dăinuie tainic în fiinţa umană,
Poate şi azi acea lumina necreată
Ne mai saltă condiţia din nefiinţă,
Poate şi azi lumina îngerească de sus
Ne învaţă iar condiţia iubiri lumeşti
Sigur lumina divină ne-a făurit intens
Acele destinele implementate în noi
Călăuză transpusă nouă sui-generis,
Pesemne şi astăzi noi ăştia minusculi
Mai bâjbâim în penumbra prezentului,
Imagine aplicată coerent pe retină
Asta-i speranţa noastră de veacuri
Invocând consistent deviza lumini
Acea lumina de la capătul tunelului.

poezie de David Boia (29 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini
Lângă un brad inedit şi strict autentic
La marginea unei enorme galaxii
Unde pe ţărm se intonau imnuri sacre
Vom pleca călăuziţi de steaua lui Iisus
În zbor necontenit ca albatroşii
Ducând vestea naşterii lui Mesia.

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triere

Privind cerul
Din perspectivă nouă
De-a dreptul sacră
Vei verdea
Doar partea luminoasă
Din galaxii
Adică cea presărată
Cu îngeri.
În ce timp
Partea întunecată
Ascunde Apocalipsa
Restul sunt răstălmăciri
Din Noul Testament
Şi Vechiul Testament.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezii

Tresar în secvenţe
Figuri imaginare
Năluci din condeie
Plutesc la orizont
Arătări stranii
Umbre dubioase
Se fâlfâie haotic
Entităţi stridente
Cu macle ciudate
Năvălesc confuz
Variabile bizare
Cazuri flagrante
Anomalii fugitive
Plutesc în derivă
Scăpate din consens.

poezie de David Boia (23 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie ideatică

Iubirea pluteşte cochetă cu nimb
Într-o panoramă a ei efervescentă
Şi iarăşi dă rotocoale şi tumbe
Tu cum te situezi iubito în devans
Şi fiinţa ta urmează trasee exhaustive
Lumină meteorică cu sintagme rubinii
Revii pe creasta prezentului în flăcări
Şi arzi simpatică la orizonturi febrile
Şi tragi din nou ocheade voit aluzive
Îmbrăcată în iederă verde inflamatoare
Prefigurezi sinergii emergente
Până dincolo de perspectiva imaginaţiei
Iată voalul tău saltă persistent
Veniţi şi vedeţi cetele ei de lumini
Cu braţe de scântei autonome
Şi încă emiţi murmur incandescent
Din buzele tale duios sacrosante
Îţi dai iama pe faţă în sclipiri dezinvolte
Tu taină feerică de fiecare speţă
Imbold contemplativ şi senzual
Parcursul tău arhiplin de emfază
Pasional predomină secvenţe voluptoase
Sub călăuza acelor îngeri eterni
Vei răsări concludentă din văpăi
Vei procrea pe viitor izbânzi afective.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

Într-o manieră constructivă
Asortată la model expres,
Cu multă energie pozitivă
Deviza să ne ducă spre progres.

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem laser

Marele prefix ar putea fi
Un veritabil ecou cu tentă vie
Emanând emoţii efervescente
Amplificând noi percepţii
Echipat cu imagini sonore
Plus senzaţii inopinate
Emiţând reverberări în serie
Într-un context proeminent
Un model cu adnotări
Riguros dar şi raţional
Dezinvolt în complimente
Compus coerent corespunzător
Din prima intuiţie
Amplificând exponenţial lumini
Redă impresii sferice astrale
Pe unde tot mai înalte
Degajă raze consecvente
Peste unde când şi cum
Cu precizie de ceas
În plină accesiune
Între ficţiune şi premoniţie
O fantezie cu efect apoteotic.

poezie de David Boia (9 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea lumini

Apostoli şi ucenicii
Duceau crucea
Pe post de fierăstrău
Să taie universul în două
Aşa procedat Iisus
Despărţind timpul
În două ere
Cu puterea cuvântului
Şi tăria Duhului Sfânt
De atunci lumea
Se sprijină preponderent
Pe cruce răstignirii.

poezie de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suie vertiginos
Până la treapta de jos
Pe urmă aşteptă
Pân' la ultima treaptă.

catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordonanţe ministeriale

Priviţi prin prisma marilor speranţe,
Miniştrii nu pot fi aplaudaţi
Căci guvernarea lor prin ordonanţe
E o dovadă-a lipsei de gradaţi!

epigramă de Eugen Deutsch din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri actuale

Trăim seduşi, o vastă clipă de rutină
Dar clipa, de rutină-i viaţa toată,
Când, vremurile sumbru ne dezbină
Şi anii grei ne trag iarăşi pe roată

În sunete stridente, voci de coarde
Parcă au revenit din hău fanarioţii
Din codri dau năvală hoţii-n hoarde
Se-ntunecă urât şi tremurăm cu toţii

Ne duce criza, în vuiet spre regres
Ne-aruncă soarta, peste tobogan
În straie de scandal, bruiaţi de stres
Ne cufundăm mai jos an după an

Ne-apasă sorţii crud şi prea etern
În atmosferă cruntă, încă ireală
Vin conspiraţii ca dintr-un infern
Şi ne supun cumplit, la îndoială

Convieţuim, aşa, numai pe jumătate
În discordanţă cu natura, mamă
Avem nevoie încă de credibilitate
Şi-n fiecare zi trăim o nouă dramă

Ni se prezintă noi ideologii,
Ne umplu capul cu slogane,
Parcă hibrizi din alte galaxii
Ne manevrează la butoane

Nădejdea zilnic, reapare-n noi
De sus din cer, de la divintate
Ne saltă iar, ne naşte alţi eroi
Speranţa, aia din antichitate.

poezie de David Boia (27 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătare ascendentă

Fuseserăm spirite fugitive celeste
Ca fiinţe virtuale în fante de lumină
Unde străluceau destinele în vogă
Adunaserăm consecvent din condei
Poeme adiacente cu iz de chintesenţă
Implementând procese însutit vizionare
Dintr-un conglomerat doldora de stele
Asezonaserăm figuri de stil exoterice
Din postura de promotori euforici
În formaţiuni virtual compensatorii
Convertind instincte în noi expresii
Cultivaserăm înţelepciunea în devans
Iubitori inventivi simultan cu prudenţa
Depăşiserăm adumbrirea cu brio
Şi diferenţa în termeni distributivi
Acum vom pleca spre o nouă aventură
În speţă accesând pagini de izbândă
Pe trasee inedite progresiv ascendente.

poezie de David Boia (20 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi cum a înflorit universul, fiecare galaxie e un buchet de lumini.

aforism de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii universului

În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers

Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot şi peste unde
Universul le ascunde

Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine

Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc

Din ample ecuaţii
Formează constelaţii
Peste generaţii

Din constelaţii mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna florilor
Prin sanctuarul păcii
Ieşiri în decor
Sărbători câmpeneşti
Momente patetice

tanka de David Boia (1 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!