Poem laser

Marele prefix ar putea fi
Un veritabil ecou cu tentă vie
Emanând emoţii efervescente
Amplificând noi percepţii
Echipat cu imagini sonore
Plus senzaţii inopinate
Emiţând reverberări în serie
Într-un context proeminent
Un model cu adnotări
Riguros dar şi raţional
Dezinvolt în complimente
Compus coerent corespunzător
Din prima intuiţie
Amplificând exponenţial lumini
Redă impresii sferice astrale
Pe unde tot mai înalte
Degajă raze consecvente
Peste unde când şi cum
Cu precizie de ceas
În plină accesiune
Între ficţiune şi premoniţie
O fantezie cu efect apoteotic.

poezie de David Boia (9 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

premoniţie

Premoniţie

Maxim de intuiţie.

monostih de David Boia (23 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Event

Căutam eventul
În stare de veghe
Prin praf de stele
Cu tentă aurie
Unde mai persistă
Lumini definitorii
În spaţii euforice
Printre rânduri
De poeme astrale
Cu fiecare emancipare
Devin mai aproape
De competenţa vie
A cetelor îngereşti.
Numai aş se poate
Accesa potirul
Sfântului Graal
Şi accede simultan
În pole position.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini
Lângă un brad inedit şi strict autentic
La marginea unei enorme galaxii
Unde pe ţărm se intonau imnuri sacre
Vom pleca călăuziţi de steaua lui Iisus
În zbor necontenit ca albatroşii
Ducând vestea naşterii lui Mesia.

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadeş

Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ştate de plată
Aşa apare iar
Încă un stat
Paralel dar ades
La cele aflate
În coadă de iadeş.

poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizionar

Bogat în senzaţii
doldora de emoţii
depăşind oboseli
trecând peste obsesii
urmărind ţeluri celeste
urmând căi luminate
de inspiraţii astrale
spirit care arde
peste arcade şi bolţi
aşa este poetul
vizionar şi versatil
visător nou vibrând
cu accesorii ancestrale
şi prezenţă de spirit.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendoarea nopţii
Printre spuza de stele
Lumini ingenui
Variaţii de efect
Cu imagini sprinţare

tanka de David Boia (31 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Neverosimile tăceri
umplu spaţiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene linişti
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spaţiu
şi a spaţiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
şi toate aste de peste ere
nu se mai ştie câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existenţa.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fluxul creaţiei

trăiesc setea maladivă de poezie
senzaţii voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.

în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariţii îngereşti
dau sensului vieţii supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cereşti.

melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie şi o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.

fluxul creaţiei curge din cerneală
în poezia zilei - simţire magistrală.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se aşează în păr
un ciripit de pescăruşi
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoţii
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciţi între cer şi pământ
navigând pe ale timpului valuri
măreţe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
păşesc pe ţărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
întregind bucuria
din alte jumătăţi.

poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora uimirii

În ţara sortită
predestinată
să dăm mâna
cu ce avem
la îndemână
premeditat
între noi
corespunzător
şi corect
ca să făurim
coerent
prezentul
iară şi iară
şi viitorul
încă in zori
concomitent
rând la rând
complementar
brazdă la brazdă
să punem
mână de la mână
să progresăm
umăr la umăr
uimiţi între noi
de propriul progres.

poezie de David Boia (16 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc eliptic

Lumini prelungite
Printre stele imense
Pe trasee îngereşti
Chipuri de lumină
Cu tentă cerească
La răscruci de ecouri
Se suprapun peste
O privire blândă
Cât să producă instant
Noi vânturi solare.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elveţia

A trecut orice impas,
Cu precizie de ceas.

distih de David Boia (16 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viaţa
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai ştie
Nu are de unde şi nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârşit botezul vieţii
Tu ai venit ca o prefaţă divină
Când nu era nimeni de faţă
Şi apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul
Cu un covor de verde ascendent
Sub nuanţe albastre de azur
Încântare de peste alte ere
Secvenţă sacră din edenul sfânt
Încântare cu efect de bun augur
Tu ai tradus raiul pe pământ
În limbaj facil ad litteram
Purtată pe braţe de vânt
Pentru taica Adam şi urmaşi
Peisaj strălucitor cu îngeri
Încântare pentru totdeauna.

poezie de David Boia (1 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind şi amplificând prea mult vinovăţia, ne fugărim succesele viitoare.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vinovăţie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă

Unde lovesc furtunile
Cu furie tentaculară
Şi pradă sălbatic
Planeta abstractă
Hărţuind euforic
Harta lumini terestre
Precum artileria
Lui Samson cel puternic
Asimptomatică furtună
Cu efect de contrast
Cu defect de ordine
Accentuând deruta
Maximizând atroce
Entropia în derivă
Fără loc de scăpare.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumini

Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele ţăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiţi?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare ştiţi?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alo alo

Alo zi-i din prima
Strigă răspicat Gheorghe
La celularul vechi
Cumpărat cu zero euro
De la oferta zilei
Hotărârea lui din glas
Se transmise concludent
În coordonate sferice
La grupul de colegi aflaţi
Aşijderea în staţia de autobuz
Gata să plece la uzină
Hotărâţi să înceapă munca
Schimbară tactica pe moment
Îşi scoaseră telefoanele
Şi sunară care încotro
Întrebând cu voci desluşite
Alo alo când se dă prima?
Alo alo zi-i din prima.

poezie de David Boia (29 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!