Contemplaţie ideatică

Iubirea pluteşte cochetă cu nimb
Într-o panoramă a ei efervescentă
Şi iarăşi dă rotocoale şi tumbe
Tu cum te situezi iubito în devans
Şi fiinţa ta urmează trasee exhaustive
Lumină meteorică cu sintagme rubinii
Revii pe creasta prezentului în flăcări
Şi arzi simpatică la orizonturi febrile
Şi tragi din nou ocheade voit aluzive
Îmbrăcată în iederă verde inflamatoare
Prefigurezi sinergii emergente
Până dincolo de perspectiva imaginaţiei
Iată voalul tău saltă persistent
Veniţi şi vedeţi cetele ei de lumini
Cu braţe de scântei autonome
Şi încă emiţi murmur incandescent
Din buzele tale duios sacrosante
Îţi dai iama pe faţă în sclipiri dezinvolte
Tu taină feerică de fiecare speţă
Imbold contemplativ şi senzual
Parcursul tău arhiplin de emfază
Pasional predomină secvenţe voluptoase
Sub călăuza acelor îngeri eterni
Vei răsări concludentă din văpăi
Vei procrea pe viitor izbânzi afective.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

Doar cerul ne înconjoară
Brav stăpân peste destine
Prin noianul de secvenţe,
Doar divinul ne transpune
Pe bază de opinie antumă
În cuantumul speranţei,
Sufletele noastre licărind
Presară universul amplu
Cu datina sfinţilor eterni,
Deviza bunului simţ
Purcede de la îngeri
Un vector de lumină
Cu raze emergente,
Mesager ingenuu de spirit
Ţinta în veci plauzibilă
Cu ascendent determinant
La porţile ceriului în azur.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturi stelare

Produse relevant de aştri
Furtuni magnetice luxuriante
În forme preponderent difuze
Adieri din fluxuri emergente
Ejecţii de particule infime
Sufluri fluctuante de luciri
O dimineaţă eternă pe rol
Un răsărit aproape perpetuu
Rezultate din controverse
Asocieri de fenomene cuantice
Compuse din contradicţii
Atracţii sau respingeri
Elixire expandate de sclipiri
La limita intuiţiei exhaustive
Dintre substanţă şi spirite
Dintre materie şi antimaterie
Departe la poarta infinitului
În locuri endemice cu îngeri.

poezie de David Boia (10 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Câţi dintre noi ar putea găsi
În stocul expresii emergente
Itinerare poetice platonice
Ca străfulgerări emoţionale
Foarte greu de spus
De fiecare dată ca să găseşti
Aspiraţii de genul
Liric epic sau dramatic
Ai nevoie de braţe lungi
Ca să găseşti inspiraţie
Ai nevoie de muze amiabile
Dispuse în formaţii concludente
Uneori ele pot fi galactice
La distanţe astronomice
Singura şansă de acces
Poate fi viteza lumini
Problemele poetului sunt mentale
Raţionale şi euforice
Expuse ca într-o bancă de date
Iluziile bine dirijate în idei
De speranţe şi splendori
Pot deveni opere de artă
Fascinaţii de orice geneză
În speţă de geneza profetică.

poezie de David Boia (2 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri tandre
Clipe fără hotare
Saltă retoric
Sinergii pur astrale
Noi planuri ascendente

tanka de David Boia (29 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Revine simptomatic
Nostalgia antologică
În secvenţe descendente
Cu melancolii confuze
Printre pământeni,
Ca fantome repetitive
Dispuse în convoi,
Peste sintagme ingenui
După model repetitiv
Aproape de gratis,
Pe săgeta infinitului
Apare complice duioşia
Un conglomerat pervers,
În serii alarmante
Aprinde focul sacru
În văpăi interioare.

poezie de David Boia (26 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătare ascendentă

Fuseserăm spirite fugitive celeste
Ca fiinţe virtuale în fante de lumină
Unde străluceau destinele în vogă
Adunaserăm consecvent din condei
Poeme adiacente cu iz de chintesenţă
Implementând procese însutit vizionare
Dintr-un conglomerat doldora de stele
Asezonaserăm figuri de stil exoterice
Din postura de promotori euforici
În formaţiuni virtual compensatorii
Convertind instincte în noi expresii
Cultivaserăm înţelepciunea în devans
Iubitori inventivi simultan cu prudenţa
Depăşiserăm adumbrirea cu brio
Şi diferenţa în termeni distributivi
Acum vom pleca spre o nouă aventură
În speţă accesând pagini de izbândă
Pe trasee inedite progresiv ascendente.

poezie de David Boia (20 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cai

Apocalipsa fără cai apare
Caci cineva a pomenit de ea
Este vremea din urmă
Sosită inopinat pe terra
Printre muritorii încă vii
Ce va survini asimetric
Şi se repetă aprioric
Sau intervine asimptomatic
Repică ascuţită la cele omeneşti
De la Cel de sus
Şi asta nu-i de bine
Căci omul încalcă reguli
Şi răsplăteşte cetele inumane
Cu fapte pe măsură
Aşa apare frecvent
Apocalipsa fără cai
Doar cu nave spaţiale
În speţă ozn-uri
Şi îngeri cu trâmbiţe.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna sublimă
Va ninge cu iubire
În zile de dor
Mult plină de emfază
Destinul tău de iederă

tanka de David Boia (29 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

Aşadar, pulverizează-ţi praful firii,
polemizează-mă muzical şi nocturn,
îmbălsămează-mă cu privirea-ţi căprie,
aruncă-ţi, artezian, versurile-n cer...

Dar nu uita, Emilia, te rog, trandafirii,
ce cresc duios, matinal şi diurn,
mā scrie incandescent, cum se scrie...
ştii tu bine, iubito, la ce mă refer.

Mă scrie, mărunt, într-o hiperbolă vie,
mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu voal

S-ar crede frecvent
Tu trăieşti în spate
În spatele propriei frumuseţi
În subsidiar acolo
Tu te situezi mereu
Dar numai transparent
În umbra frumuseţii tale
Care se impune mereu
Asta numai în aparenţă
Căci tu eşti cea scoasă
Permanent în faţă
Din ipostaze veritabile
Enigmatică în toată splendoarea
Superbă in mod deliberat
Tu treci ideatică în prim plan
De fapt mai mult decât ideatică
Prin viziuni febrile
În mod senzaţional
Senzorial şi strălucitor
Căci nu poţi fi eclipsată
Nici de propria ta splendoare
Care te scoate în faţă
Care te înalţă perpetuu.

poezie de David Boia (10 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tandem

umăr lângă umăr, plimbăm senzaţiile de la unul la altul
sorbind tacticos aceeaşi ţigară
tu mă iei de formele ideilor şi mă alinţi
pe fiecare zvâcnire rebelă
eu te iau de fiecare miez dulce întrezărit în aplecarile tale
şi te sorb cu toată fiinţa mea
alinare şi hrănire semi-serafică
zboruri şi preţuiri regăsite
unul în celălalt
ochiul tău învie ochiul meu verde - oază
limpezind cristalin fiecare şoptire a irisului
îmbrăţişări vizibile, sclipiri de lumină
în lacrimi subtile, cristale de fericire pe chip
şi încredere
regăsirea în acelaşi întreg odată cu dezvelirea în lumină
cheamă mărturii, invocă paşi siguri
fără dezbinări şi fără împrăştieri de simţuri
fidelitate închisă într-un cocon de lumină
ferecându-ne zborul vertical
până la eliberarea firească a unuia în celălalt
până la contopire.

poezie de Ana Eugenia Păcurar
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuantum

Cum să ajung la consens
Cu bătăile inimii tale
Zise într-o dimineaţă
Iubirea cu veşminte noi

Tu lasă inima liberă
Să bată ritmul vieţi

I-am zis din convingere
Ea se poate controla
Numai prin emoţii

Învaţă mai bine zborul
În intimitate cu zâmbete
Pe ritmuri trepidând în zori

Mai bine semnează
Cecul iubirii în albastru
Ca să ai pururi zile senine

La urmă fiinţa simpatică
Va răzbi inopinat din tine
Printre obstacole interpuse.

poezie de David Boia (29 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini
Lângă un brad inedit şi strict autentic
La marginea unei enorme galaxii
Unde pe ţărm se intonau imnuri sacre
Vom pleca călăuziţi de steaua lui Iisus
În zbor necontenit ca albatroşii
Ducând vestea naşterii lui Mesia.

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată

picură
din roua nopţii
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolţii
flori de vise
fără vină

şi pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore

dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roşu
verde
şi albastru
de te simţi
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru

cu ochi vii
şi înfloriţi
trotuarul te priveşte
iar
din sensuri giratoare
brazi înalţi împodobiţi
cu lumini
multicolore
te fac şi
tu ca să simţi
a vieţii aurore

cine ştie
poate vii
să fii şi tu o lumină
albă albă
fără vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc eliptic

Lumini prelungite
Printre stele imense
Pe trasee îngereşti
Chipuri de lumină
Cu tentă cerească
La răscruci de ecouri
Se suprapun peste
O privire blândă
Cât să producă instant
Noi vânturi solare.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile nopţii

E tare rece-n noaptea asta,
în ceaţă a pălit cadaveric lumina,
colind străzi goale într-o haină prea largă,
eşarfa mă-ncălzeşte în plasă de zgârieturi.
"Te-aştept, iubito!" aud o chemare,
un abur suflat pe gură în ger.
Făgăduinţa mi-atinge frigul din cer,
gheara rece în cleşte m-a prins,
şoapta vântului îmi strecoară dorinţi,
imagini cu tine, de mă scoate din minţi.
Pe un geam aburit de fereastră
plâng cuvinte nescrise,
amprenta unui sărut,
o inimă desenată în fugă,...
Ce crezi tu, noapte, de toate astea?
Spune, de unde vine-acum aşa lumină
când multe stele sunt acoperite
şi-un nor s-a ţesut rochie Lunii?
Încep lumini să licărească
a mână ce mă saltă din ruine,
se împletesc într-o manta vrăjită
să-mi ţină cald, să nu mai ştiu ce-i frigul,
să văd cum înfloresc, incandescent,
în roşul buzelor, florile nopţii,
cum buzele unesc lumina mea şi-a ta
într-un sărut al Soarelui cu Luna.
Tremurătoare stele scutură strălucire,
mi-arată cum să mă lepăd de griji.
Felinare cos tiv de lumină pe margini
de inimi abandonate-n străzi pustii.
Dantela de lumină singurătatea-mi soarbe
să pot păşi spre magic tărâm
unde iubirea nu sfâşie florile
ce, din dragoste mare, înfloresc zi şi noapte.

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!