Știu că sunt lut

Știu că sunt lut, dar nu știu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtășanii.

Minunea mea se-ntâmpla vie
din mofturi mici și biete fleacuri...
Un colț de-al meu e-o-mpărăție,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.

De nu strâng mările în brațe,
prin câte-o baltă tot deretic
și gheara mea tot stă să-nhațe
din orice taină câte-un petic.

Și dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o șchioapă-n aer tot cutează
peste cotețe să mă salte.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Toamnă în mine...

s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime
doar amintiri prin nori de fum

îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi

pe ochii mei puțin închiși
port o pereche, de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar

fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă

mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopți de veghe,
nici nu mai știu de-al meu trecut,
mă strâng atâția ani în zeghe

pe tine cred că te-am uitat
nici nu mai știu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag și slab,
de toamnele gonitei clipă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă în mine...

s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime,
doar amintiri prin nori de fum

îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi

pe ochii mei puțin închiși,
port o pereche de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar

fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă

mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopți de veghe,
nici nu mai știu de-al meu trecut,
mă strâng atâția ani în zeghe

pe tine cred că te-am uitat,
nici nu mai știu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag și slab,
de toamnele gonitei clipă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plâng la fel ca voi...

mă împrăștii în cuvinte
și m-adun și iar m-adun,
multe nu le țin nici minte,
se ard seci și fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
și atunci așa pe-o pată
câte-o poezie țes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu știu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăștii câte-o dată
și chem luna și-i șoptesc,
ea mă știe ca o roată,
când cuvinte învârtesc
și mă știe singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbește, eu mocnesc
și mă știe din iubire
și mă știe din nevoi,
cu ea cad în amintire
și-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regrete

Sunt singurul de pe peron
și-aștept ce nu mai trece
și nu spun nimănui pardon
și vântul suflă rece

Cu pomii am rămas și-aștept
să se coboare ceața
și am poziția de drept
ce-mi luminează fața

Vorbesc cu mine și sunt trist
și carnea mi-e amară,
cu ochii-n gol încă insist
în zarea cea de seară

În depărtare e doar fum
fără de vreo speranță
și nu știu ce aștept acum
să-mi spună că mă iartă

și văd cum curge ceasul meu
lăsând în urma veacuri
și-acum am timp să-mi pară rău
că m-am zbătut în fleacuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Întoarcerea

Cine ești tu care-mi tai
Nopțile din vise?
Îmi ștergi urmele. Și-mi dai
doar frânturi ce mi se,

Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viața-i un scrânciob
Agățat de-o grindă

Parcă mi-a luat cu totul
Nu știu cine, nu știu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum

M-aș întoarce dar nu știu
Care e cărarea
Mi-am dus viața-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea

Am căzut din altă lume
Legănat de unde
Și ce greu e să știi cum e,
Să nu poți răspunde!

Deschid ochii și vă văd
Pal și translucid
Ne pândește un prăpăd
Veșnic și lucid

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Colț de inimă

Te-am ascuns într-un colț al inimii,
Să nu te caut prin celelalte
Făpturi din nopți cu chipul lor senin
Care mi-au stat cândva în brațe.

Doar eu știu locul unde te-am ascuns,
În colțul cel pătruns de taină,
Căci tu-mi ești taina unicului vis
Și visul nu vrea să îmi doarmă.

Sunt blestemată de cer să te iubesc,
Să poată cerul să-mi vorbească
Și-mi cheamă umbra Lunii s-o petrec,
Cu raza ei să mă albească.

Te-am ascuns să-mi păzesc amintirea,
Pe care o chem să mă uimești,
Reapari și-mi dăruiești privirea
Ochilor, cu unduiri cerești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Nu mă învăța cine sunt!

sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cercul frunzelor

Gândind, nu știu unde leg
Adevărul când îl scriu
Când mă odinesc, nu știu
Stând la umbră.. ce culeg?

Întins pe pământ, sunt viu
Frunze moarte cad pe jos
Trosnind câte-un os și-un os
Sec și des și în pustiu

Strâng în palme noii zori
Rupți din vraja nopților
Îmi întind șira ușor
Mi-o trosnesc de două ori

Țesut blândul ruginiu
Împletit versu-i citesc
Scrisul într-un mod firesc
E cu verde fumuriu

Gândind, nu știu unde leg
Viața, moartea, frunzelor
Cât e umbra pomilor?..
Cât e cercul?... nu-nțeleg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Veronica Micle

Lui X

Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge...
Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt
Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge,
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.

Și dorești a mea iubire... prin iubire pân' la tine
Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg,
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
Când mareața ta ființă poate nici n-o înțeleg.

Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții
Și numai din depărtare când și când să te privesc,
Martora măririi tale să fiu pân' la pragul morții
Și ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Să ai pe cine să aștepți, e-un dar...

Eu nu-ți știu gustul și nu-l știi nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau și să-l alung
Îți scriu poeme și la piept le strâng.
Te am în fiecare vers și când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Și te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Și de pe buze zeama dulce-ți beau,
Jumate din păcate să îți iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Și-l țin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârșit,
Ca să te am în vis la infinit...

Eu știu s-aștept chiar dacă e-n zadar;
Să ai pe cine să aștepți e-un dar...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Pereche mi-e poemul...

Se leagănă un cântec pe-o vioară, precum un prunc în brațe de lehuză,
Eu strâng în brațe goale de vădană, buchet de lacrimi răstignit pe buză;
Pe urmele de sare trec luntrașii, într-un cortegiu fără destinații,
Prin ploaia rece azi, îmi număr pașii și nu mai am cui cere explicații.

Sunt dumnezeii duși la balul novei, sărbătorind renașterea sublimă,
Pe fruntea mea mai plânge înc-o slovă, îndoliată, fără ritm și rimă.
Iar sfinții și-au luat liber de la rugă, icoanele sunt goale și sinistre
Și îngerii, de frig, o iau la fugă, câlcând peste pomeni și acatiste.

Un clopot se mai leagănă apatic și glasul Sarei, stins se mai aude
Și nu mai înțeleg, menirea care-i, a vieții, când pământu-i plin de iude?
Eu unde să m-ascund să-mi plâng amurgul și unde să găsesc un colț de pace,
Când doar tăciuni și jar mai paște murgul și iarba în cenușă se preface?

Nu mai am cer, secat-au mări și-oceane, și luna s-a mutat într-o poveste,
Giganta roșie înghite vechiul soare, pădurile sunt măcinate de tempeste.
Calea Lactee e-n degringoladă, mor universuri, alte lumi să nască,
Aceleași holograme la paradă, vor defila, destine să sluțească.

Se leagănă un cântec de vioară, ca un final de partitură veche,
Eu strâng la piept poemul, să nu-mi moară; și cum să nu îl strâng, când mi-e pereche?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Uneori

Uneori, simt alergând odată cu mine,
La maratonul vieții,
O altă ființă asemenea mie.
Să fie o umbră?! Un înger, ori un spirit
Care să reprezinte dublura mea?!
O sosie?
M-aș bucura
Să o știu fericită,
Să o văd lumină și taină ce se va așterne
Peste sufletul meu.
Paralelismul cu ea
Îmi va da energia de a trece
Peste tăcere și peste durere...
Să o știu bine m-aș bucura,
Dar nici nu știu cine e ea.
Cu ea voi alerga până la plus infinit
Și mă voi întoarce pe pământ,
Spirit liber și fericit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Strâng liniștea

Strâng liniștea în mintea mea
Ca un zgârcit de pânză rară
Pictată noaptea pe o stea
Și ziua doar pe-o călimară.

Voi scrie poezii ce mușcă
Veninul morții încleștate
De-o dinamită pusă-n cușcă
Pentru idei purificate.

Strâng liniștea-n cuvântul tău,
Popor, robit cu strășnicie
De cei aleși, crez de dulău
Cu dinți înfipți în veșnicie.

Degeaba strâng în mintea mea
Zgârcita liniște din viață,
Veninul pune orice stea
Să-și verse ofu-n marea piață.

Voi scrie câte-o poezie
Despre picturile din noapte
Și cum trăim cu osârdie
Durerile de bube coapte.

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Nu știu

Nu știu ce este-afară,
Nici câtă-ntunecare e-n suflete
Și-n inimi...
Doar Dumnezeu răsare
Pe cerul vieții mele –
O literă de stea
Ce este far și taină
Pentru iubirea mea.
Nu știu, sunt îngeri care,
Prin suflete aleargă,
Nu știu, iubirea voastră,-ntregită-i,
Ori beteagă.
Știu doar că mă-ncunună
Cu mirt și cu lumină,
Ca pe un vis de ceară, biserica divină.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem cu mireasmă de femeie

M-am rugat și a plouat, peste noaptea mea nebună,
Până când am adunat toate visele din lună,
Să le-așez într-un poem cu mireasmă de femeie,
Să-l citești când ceruri gem îmbrăcate-n curcubeie.

Ia-mă pe bucăți, cum știi, să nu uiți vreun vers albastru,
Din icoane argintii, într-o rugă de sihastru!
Să nu uiți, pe buze-am pus doar sărutul tău de taină!
A plouat și nu ți-am spus, că mi-a fost sărutul haină.

Aripi nu mai am și-n vers, zbor nu vei găsi în rime,
Doar un gând, prin univers, zboară, animat de tine.
Nu te știu pe unde ești, nici cui îi închini sonete,
Ochii mei când îi citești, marea lor să te îmbete!

Un refren scâncește-n piept, pe un sân mai mor lăstunii,
Pe-o chitară mai aștept, să-mi cânte, de alb, nebunii.
Mai îngân și-acum timid, fredonând pe glezna rece
Note ce se sinucid, în amurgul care trece...

Poate le-ai uitat, eu, nu!... sunt ca rănile de flintă-
Rana mea, unde ești tu, cel care-a știut să mintă.
Mi-a plăcut, că minți frumos, acompaniat de iele,
Dar minciuna pân' la os mi-a pătruns adânc sub piele.

Și de ce te mai aștept? Ploaia m-a spălat de tine-
Doar pe umărul meu drept, mai sunt urme clandestine.
Un potop va șterge-n zori orice gând de crist păgân
Și nu vreau să mă mai dori, nu mai pot să mai amân..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ferice norocul...

Să nu lași, clipă,
Tristețea să mă doboare,
Să nu-mi lăsați, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceți, pașilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsați-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Și inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!

Știu
Nu e bine să plâng...
Știu
Soarele mai răsare în crâng!
Știu
Sunt prea mulți... culori de curcubeu!
Știu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!

Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer și pământ!..
Și brațele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!

Și întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:

Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...

Zefirii de ploaie
Bat creștet de geam...
Ferice Norocul
Și clipa
Ce am!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Dacă avere nu e...

Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpățânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viață singura plăcere
E ca pe tine-n brațe să te strâng.

Și dat mi-a fost să sufăr și să plâng,
Simțind mereu teribila durere
Că nu mă lași în brațe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exercițiu

În urmele pașilor am născut mările
Să mă-nvețe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să știu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpățânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de (1983)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune

să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook