Să ai pe cine să aştepţi, e-un dar...

Eu nu-ţi ştiu gustul şi nu-l ştii nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau şi să-l alung
Îţi scriu poeme şi la piept le strâng.
Te am în fiecare vers şi când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Şi te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Şi de pe buze zeama dulce-ţi beau,
Jumate din păcate să îţi iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Şi-l ţin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârşit,
Ca să te am în vis la infinit...

Eu ştiu s-aştept chiar dacă e-n zadar;
Să ai pe cine să aştepţi e-un dar...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!