Plâng la fel ca voi...
mă împrăștii în cuvinte
și m-adun și iar m-adun,
multe nu le țin nici minte,
se ard seci și fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
și atunci așa pe-o pată
câte-o poezie țes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu știu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum
mă împrăștii câte-o dată
și chem luna și-i șoptesc,
ea mă știe ca o roată,
când cuvinte învârtesc
și mă știe singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbește, eu mocnesc
și mă știe din iubire
și mă știe din nevoi,
cu ea cad în amintire
și-atunci plâng la fel ca voi..
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.