Exerciţiu

În urmele paşilor am născut mările
Să mă-nveţe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să ştiu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpăţânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supunere

Mă dezbrac până la rădăcină,
Fără riposte mă las condusă
De vrerea ta.
De-aş atinge,
Ştiu,
Aş destrăma.

Ochii tăi
Dincolo,
Ca un ecou...

Îmi împodobesc gâtul
Cu frânghia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Nu vreau
Să mă-nconvoaie cuvintele,
Urmele
Rămân atât de slabe
Şi
Apoi,
Cine-şi va mai aduce aminte
Că noi doi
Deşi o singură floare
Ne-am născut din două
Rădăcini?!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism candid

Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...

Puţine reuşesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..

Ciudat,
când îi văd fermi şi virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,

Simt o simplă şi inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci din ecou

De ce să căutăm
În afara noastră
Şi de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există suflet liniştit în furtună

Credeam că m-am născut pentru furtună!
Am încăpăţânat marea să mă-nveţe cu ea.
I-am simţit împreună îmbrăţişarea necerească.

De multe ori,
ca un albatros cu sufletul hoinar,
în ecouri de tunete cu încolţiri de fiară,
mă luam la-ntrecere cu vântul
să nu-i simt furia înaintării spre sarcofage.

Dar azi,
ca o liră înstrunând dorul de larg,
ecoul furtunii mă-ndeamnă
să-mi ajustez pânzele în arboradă.

Cu tâmplele,
asemenea spumei mării după furtună,
răsfoiesc lumina din zborul pescăruşilor.
Din gânduri ferecate-n amintiri,
culeg imagini de viitor.

Sufletul meu caută liniştea
să se poată dărui.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclădire târzie

Cine se mai încumetă
Să-mi caute copilăria,
După ce am învăţat
Să mă dăruiesc,

Cine se mai încumetă
Să m-adune,
Când am şi-nceput
Să mă risipesc...?

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai atunci

Aproape unul de altul
Ne putem doar răni,
Departe unul de celălalt
Nu putem trăi...

Sentimentele ne sunt egale
Ca loviturile ce ni le dăruim,
Deopotrivă mortale

Atunci hai,
Învoieşte-te la un joc
În care eu să-ţi fiu
Putere şi noroc,
Iar tu să-mi fii
Altarul şi aripa
În care să-mi adun
Credinţa şi risipa,

Atunci hai,
Ca-n fiece deschidere de floare
Să ne abandonăm sărutul
Cu buze ostenite şi amare!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţă

Din inima mării am ridicat valul
Să-mi rodească pustiul,
Din pulsul memoriei, înţelepciunea amurgului
Să-mi zidească zădărnicia,

După trecerea ta, am strigat Viaţa
Pe numele-i mic...

...

Cu aripa mea vei cuteza spre larg,
Oricum, de prisos te-aş păstra!

E dreptul meu să-ţi aştept naufragiul...

Voi rămâne cu bucuria de-a fi ţărmul
Ce nu te poate primi.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu

Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem unic

Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aş vrea să pot mulţumi
Pentru frumuseţe

Te-ai născut prea devreme
Tristeţe...

Doar, eu!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinantă

Sufletul neîngrădit
A început să construiască zid.
Când orizontul prinde culoare
Luna, luând forma secerii,
Taie artere în cântec
De sărbătoare.

Nicicând nu am ştiut de ce
Absenţa trebuie să doară sau ucidă,
Nicicând nu am înţeles de ce
Albatroşii ce-şi frâng aripile,
Fac copii să râdă.

Undeva, nu departe,
Viaţa mi se arată în cale
Cu statura ei mândră, potrivnică
Undeva, nu departe în mine
Sufletul înalţă poartă statornică.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nouălea val

Douăzeci de ani şi încă puţin
De ardere şi risipă,
Ca umbră mă-nalţ
Dintre luminile care am fost...

Cu ochii în pământ,
În cearcăne prelungiţi,
Aştept
Descoperită,
Ultimul val!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în do major

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.

alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezie

Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a şti că mai târziu lanţul
Mă va zdrobi,

Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viaţa,
Mână fericită să dea;

Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele paşilor

Urmele paşilor pe nisipul fără stâncă
sunt şterse de o apă mai puţin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de paşi pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afişe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd paşii mamei încă oglindiţi în stele,
păstraţi pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia paşilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorinţelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
şi-aduce eternitate şi zâmbet în suspin.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă laşi
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Şi
Să mă simţi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...

Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-aţi născut,
Buze de lut?

Singură îmi aşez urechea
Pe pragul tău
Între ispită şi Dumnezeu,

Crucea vieţii grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ţi privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preţ mă voi vinde

Găsindu-ţi zâmbetul
Crestat în obraz
Tu ştii că e doar un răgaz,

Colorând ninsorile
Prăvălindu-le avalanşă
Eu ştiu că e ultima şansă!

Ca să calci pe curat
Pe pietrele albe,
Inima mea îngână sfios
Florile Dalbe...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izgonire

Dumnezeu nu a umilit pe nimeni,
A ştiut că acolo unde nu e,
Nu poţi dărui din tine ;

Dumnezeu a văzut ochiul tulbure,
Mâna ce ia... tot ia...
Mâna aceea ce uită să dea ;

Dumnezeu mi-a văzut sufletul!
Şi te-a izgonit.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!