Prima mea amintire din Chile este o casă pe care n-am cunoscut-o. Este protagonista primului meu roman, "Casa spiritelor", unde apare în rolul conacului familiei Trueba. Familia asta fictivă seamănă alarmant de mult cu cea a maică-mii; eu n-aş fi putut inventa personaje ca acelea. În plus, nici nu era necesar, cu o familie ca a mea, n-ai nevoie de fantezie.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chile este o ţară machistă: există atâta testosteron în aer că mă mir că femeilor nu le creşte barbă.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai vechi lucruri, de care mi-aduc aminte, sunt casa de la Roman, unde am stat până la vârsta de 5 ani, şi familia câtă stătea în acea casă. S-a întâmplat să mă nasc într-o familie de mică burghezie, cu tradiţii, cu "viaţă de familie", compusă din sentimentul datoriei, din iubire şi din solidaritate. Ce voi fi având bun în caracterul meu vine de acolo.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care îl oferi musafirului este ceiuţ, o apiţă sau un vinişor. Căci în Chile vorbim în diminutive, conform dorinţei noastre de a trece neobservaţi şi ororii de a ne da mari, chiar dacă numai în vorbe.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

amintire

Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire.

definiţie de Isabel Allende
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat de mii de ori ce s-ar fi întâmplat dac-aş fi rămas, ca atâţia alţii care s-au opus dictaturii din interior, până când au reuşit s-o învingă în 1989. Nimeni nu-mi poate da răspunsul, dar de un lucru sunt sigură: dacă n-aş fi trecut prin experienţa exilului, n-aş fi ajuns scriitoare. Din clipa în care am traversat cordiliera Anzilor, într-o dimineaţă ploioasă de iarnă, a început procesul subconştient de a-mi inventa o ţară.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viaţa mea.
Şi n-am să-mi însuşesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aş fi primit mai mult
Nici un cuvânt…
Nu am să-ţi zic.
Oricum n-ai înţeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deşert ce ne desparte.
Şi chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte…

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Chile, este aproape o lipsă de politeţe să te declari prea mulţumit, asta poate să-i irite pe cei mai puţin norocoşi, drept care, la noi, răspunsul corect la întrebarea "ce mai faci?" este "aşa şi-aşa". Ceea ce îţi dă timp să compătimeşti cu intelocutorul. De exemplu, dacă acesta îţi spune că tocmai i-au diagnosticat o boală mortală, ar fi de prost gust să-i spui cât de bine o duci tu; dar, dacă el tocmai s-a însurat cu o moştenitoare bogată, îi poţi împărtăşi fericirea ta proprie, fără teama de a-l răni. Exact asta e ideea lui "aşa şi-aşa" care îi pune în dificultate pe străini: să ai timp să sondezi terenul şi să nu faci o gafă.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Important este ce face omul pe lumea asta, nu cum ajunge în ea.

Isabel Allende în Fiica norocului (7 martie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: O mare familie?! A noastră?! O familie al cărui cap eşti tu, nu-i aşa? Şeful familiei?
Lucian: Convenţional, da, eu sunt capul acestei familii; dar numai convenţional.
Lia: Ce vrea să însemne asta, "convenţional"? Şi nu mă refer la semnificaţia cuvântului, care-mi este cunoscută, ci la sensul pe care înţelegi tu că-l ia acest cuvânt acum, în această situaţie?!
Lucian: Dacă înţelegi semnificaţia cuvântului, nu ştiu de ce crezi că ar putea lua un alt sens acum, în această situaţie. E suficient să înţelegeţi toţi doar că am rămas acelaşi Enka Lucian pe care l-aţi cunoscut până acum mai mult sau mai puţin, indiferent că vă convine sau nu şi nu intenţionez deloc să mă schimb. Deci, sunt şeful familiei noastre, sau comandantul misiunii oficial, dar convenţional, pentru că n-am să vă dau ordine stricte, pe care să aştept să le îndepliniţi întocmai, doar pentru că aşa am spus eu; n-am să mă folosesc de funcţia în care am fost învestit decât în cazurile de strictă necesitate, ceea ce înseamnă ceva cu totul deosebit, dar nu pot şti de acum ce anume, nu pot şti ce se va întâmpla pe parcursul misiunii noastre. Iar dacă nu va fi necesar, nici măcar nu mă voi folosi vreodată de această funcţie, asta să vă fie clar! Şi aş vrea să punem la punct unele amănunte de acum, mai din timp, chiar dacă mai e până la lansare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Se pare ca cercul devine mai mic,
Prieteni, iubiri, familie, da!
Chiar cred c-am trait si n-am strans nimic,
Nimic pentru casa sau inima mea.

Raman tot mai singur si leac nu mai e
Iubirile trec, familia moare,
Ma duc iar la munca, sa strang, pentru ce?
Ca -i mai fericit ala care nu are.

Atat tin cu mine, un pumn de-amintiri,
Familie, prieteni... cu-atat am ramas,
Dar nu m-am ales cu nimic din iubiri,
Si -asa am ales sa fiu si mai retras.

Am frica de tot, de tot ce ma-nconjoara,
Incredere n-am, m-au ranit, ma lipsesc,
Familie, prieteni, iubiri... tind sa doara,
Si zi dupa zi tot mai mult ma feresc.

Regretul meu este ca nu am dat voie
Si altor iubiri sa -mi arate cum este,
Am iubit doar ce-am vrut, dar ce-aveam nevoie
Am omis sa iubesc, si-am calcat pe-o poveste...

Cand putea fi iubire, am ales sa fim prieteni,
Cand puteam sa fiu sot, am ales sa fiu pusti,
Exact ca la piata, cand ai mere gustoase,
Si totusi alegi pe-ala mare sa-l gusti.

Am gresit foarte mult, nu le-am dat nici o sansa,
La atatea iubiri am spus nu, ce-ar fi fost?
Eram tot plecat ori eram bine-acasa?
Acum e tarziu, sa regret n-are rost...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dede: Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Dylan: Eu da. Adică, pentru mine e destul de simplu. Întinzi mâna încercând să te agăţi de ceva grozav.
Haley: Poate, poate nu ar trebui...
Dylan: Uite, uite... Eu nu sunt obişnuit cu asta, cu chestia asta cu "familia mare". La mine acasă nici nu vorbim unii cu ceilalţi. Ştiţi, mi-a plăcut Hailey de prima dată când am văzut-o. Adică, e frumoasă şi toate cele, dar e mai mult decât atât. Are o încredere incredibilă în sine. Ştiţi, genul de încredere pe care îl ai când trăieşti într-o familie ca asta, o familie pasională care acceptă străine focoase, homosexuali şi nebuni. Adică, o familie în care oamenii ţin unul la celălalt.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii seamănă cu victimele la întâmplare. Adeseori, o întreagă familie este nebună, dar cum nu pot ajunge cu toţii la spital, o singură persoană va fi desemnată şi va intra la spital. Apoi, în funcţie de cum se simte restul familiei, persoana respectivă este ţinută în continuare înăuntru sau este scoasă afară, pentru a dovedi ceva despre starea de sănătate mintală a familiei.

Susanna Kaysen în Tinereţe furată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost o străină toată viaţa, condiţie pe care o accept pentru că n-am încotro. Am fost adesea obligată să plec, rupând legături şi lăsând totul în urmă, pentru a o lua de la început în altă parte; am rătăcit pe mai multe cărări decât pot să îmi aduc aminte. De atâtea despărţiri mi s-au uscat rădăcinile şi a trebuit să produc altele, care, lipsindu-mi un loc geografic în care să le înfig, au crescut în amintire; dar, atenţie, memoria e un labirint unde stau la pândă minotaurii.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa erau cărţile mele preferate, aşa sunt şi acum: personaje pătimaşe, cauze nobile, fapte îndrăzneţe, curaj, idealism, aventură şi, dacă se poate, locuri depărtate, cu climă sinistră, precum Siberia sau vreun deşert din Africa, adică în locuri în care n-am de gând să ajung vreodată. Insulele tropicale, atât de plăcute în vacanţă, sunt un dezastru în literatură.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, n-ai plecat totuşi?
Lia: Nu, nu sunt aşteptată de Sid. Cel puţin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înţeleg deloc, domnule comandant! Vacanţa s-a sfârşit, pentru noi toţi, inclusiv pentru tine, doar aşa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnişoarei Ly e de aşteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar şi pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid şi eu te-am aşteptat ieri şi alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Şi de ce nu m-ai anunţat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te aşteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii n-au nevoie de milă, ci de dreptate.

Isabel Allende în Casa spiritelor (14 august 1982)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cunoşteam pe nimeni, iar acolo ca în toată America Latină, dacă n-ai relaţii, nu faci nimic.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia Universului

Soarele e tată,
Luna este mamă.
Au copii o gloată,
buni de pus în ramă.
Tata-i încălzeşte,
mama-i luminează,
Gloata străluceşte
şi în nopţi veghează.
Dintre stelele-copii,
niciodată n-o să piară
nici Luceafărul de zi,
nici Luceafărul de seară.
Sora lor mai mare
e Steaua Polară.
Calea Lactee-cărare,
cerul împresoară.
Cu Carul mic şi Carul mare,
Gemenii ies la plimbare.
La toţi, bolta le e casa
unde locuiesc,
Pământul le este masa
unde se-întâlnesc.
O familie unită
niciodată nu dispare.
e foarte bine definită
în Universul mare.

poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Sinele în care inclusiv ideea sau credinţa că eşti sinele apare şi dispare! Ideea că tu eşti Sinele este sinonimă cu ideea că eu sunt bunicul broscoi.) Nici pe tine nu te face să fii Sinele nici pe mine bunicul broscoi!) Poţi să mă crezi un nesuferit când nu-ţi confirm fanteziile, dar este mult mai bine pentru tine decât să te iei drept ceea ce nu eşti şi să ieşi la dans cu iluzia şi sora ei ignoranţa! Tu eşti Sinele, dar asta nu e o idee sau trăire în minte. Este realitatea indestructibilă şi eternă care eşti, nu naivitate şi fantezie! În Acela orice cuvânt despre Acela este o minciună! Doar Jnaninul este Acela indiferent dacă vorbeşte sau păstrează tăcerea şi asta pentru că jnaninul nu vorbeşte niciodată! A gândi sau a crede că eşti Sinele este începutul "călătoriei", nu destinaţia! Tu eşti Sinele în care inclusiv ideea sau credinţa că eşti sinele apare şi dispare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!