Familia Universului
Soarele e tată,
Luna este mamă.
Au copii o gloată,
buni de pus în ramă.
Tata-i încălzește,
mama-i luminează,
Gloata strălucește
și în nopți veghează.
Dintre stelele-copii,
niciodată n-o să piară
nici Luceafărul de zi,
nici Luceafărul de seară.
Sora lor mai mare
e Steaua Polară.
Calea Lactee-cărare,
cerul împresoară.
Cu Carul mic și Carul mare,
Gemenii ies la plimbare.
La toți, bolta le e casa
unde locuiesc,
Pământul le este masa
unde se-întâlnesc.
O familie unită
niciodată nu dispare.
e foarte bine definită
în Universul mare.
poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre familie
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.