Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărţi sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde şi încredinţarea că răspundem peste veacuri şi milenii unei chemări a unui frate şi lăsăm noi înşine un vis de nădejde altor fraţi care vor veni după noi într-un veac viitor.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand mor...

Lumina altor stele
Mai staruie,
Minunea altor veacuri
Supusa mi se-arata,
Durerea altor eu
O simt din nou,
In clipa cea din urma,
Cand noaptea altor stele
Ma-nvaluie.

poezie de Laura Sylvia Dragomir
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineaţă au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziţi; şi deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieşeau afară din case, priveau văzduhul spre munte şi cereau ploaie făcându-şi cruce: «Dă, doamne!». Picuşurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte şi mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenuşie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, şi adevărata ploaie porni ca un şuvoi grăbit.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci prin nădejde ne-am mantuit, dar nădejdea, care se vede, nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.

Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noi înşine

De teama realităţii
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranţei
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Şi îngeri din noi înşine
Peste timpuri şi zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înşine.

poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia - muza tuturor timpurilor...

Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeiţe
şi frumuseţea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soţ, de frate, de părinţi,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.

I-a dat gingăşia unei flori
Şi tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă uşor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiştilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujoraţi când işi zăreşte iubitul;
Fericirea sau tristeţea din ochi
Şi zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
Să fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu - femeii.

poezie de Angelina Nădejde (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor naţiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut cu paşii iubirii, în inimă pe veac am dăltuit speranţa, în suflet am sădit nădejde cu roşu de sânge udat, şi sper să nu trec pe lângă tine, încă odată, în scurta mea şi-a ta viaţă!

Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite

Adesea scriu pe nisip
Cuvintele pe care îmi vine greu să le rostesc
Şi trag nădejde că vântul care va veni
Le va împrăştia în calea ta.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, unei vorbe bune, a unei urechi care ascultă cu atenţie, a unui compliment sincer, sau a celui mai mic act de caritate, toate acestea având potenţialul de a da o nouă direcţie vieţii.

citat din Leo Buscaglia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să ne lăsăm influenţaţi de ce e rău în jur, trebuie să devenim, fiecare dintre noi, acele fiinţe suverane care impunem – şi în primul rând care ne impunem nouă, către noi înşine – să trăim conform cu acele valori după care tânjim şi care vor face din ţara noastră una în care chiar merită să trăieşti!

citat din Sandra Pralong
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cărţi şi cărţi. Unele sunt destinate pieirii chiar dintru început, căci nu-s lumină din lumina umanităţii. Altele au destinul să supravieţuiască atât cât va mai fi om trăitor sub soare. În acestea se cuprind aspiraţiile şi idealurile generaţiilor, acestea sunt moştenirea noastră cea bună şi nepreţuită; primele au putut dura într-o lume de rău întocmită, au putut suporta nefericirile, nădăjduind...

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cărţi şi cărţi. Unele sunt destinate pieirii chiar dintru început, căci nu-s lumină din
lumina umanităţii. Altele au destinul să supravieţuiască atât cât va mai fi om trăitor sub soare. În acestea se cuprind aspiraţiile şi idealurile generaţiilor, acestea sunt moştenirea noastră cea bună şi nepreţuită; primele au putut dura într-o lume de rău întocmită, au putut suporta nefericirile, nădăjduind...

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul meu

Nouă cu nouă, cu nouă
Picături de ploaie,
Pe coperta unei cărţi vechi cu poveşti;
Unu cu unu şi cu " A fost odată"
O dimineaţă din care
Tu, Raiul meu, mă priveşti.

Din pieptul meu, ţipătul greu
Crestează undeva, în eter, o nouă poveste.
Nu, nu-i pun soare, detaliu banal, lumină ce arde şi doare,
Îi pun o primăvară, o ploaie, două linii firave în palmă,
Ce mă cuprind deodată cu tine,
Raiul meu.

Nouă, nouă, nouă
Cete de îngeri cu armuri sclipitoare, poleite cu mare,
Mă-mprejmuiesc.
Poate mă ceartă, poate mă iartă...
Între sufletul meu şi sufletul tău lumea se înconvoaie
şi se strânge ca cerul întreg intr-o picătură de ploaie,
Pe care îngerii o culeg,
Dovadă vie, lasă, să fie,
Vinovaţi că nu am putut să trăim pe rând;
Vedea-v-om odată,
Ce-a fost să fie picătura de ploaie
Din care-ai crescut, Raiul meu.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi-mă ca pe o troiţă rămasă singură în Bărăgan. Va veni cineva să se închine. Nu e vorba aici de optimism, care nu e o categorie creştină, ci de nădejde.

Dan Puric în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, cărţile!

Ele nu ne întreabă, cine suntem şi cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcţii şi rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranţe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înşeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe şi cer foarte puţin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea şi muri
Ele sunt cărţile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogatoriu obligatoriu

Mă-ntorc într-un coşmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,

Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură şi tace.

Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,

Din val în val se sparge întinderea de ape
Şi-n pântecul celest, câte un nor ce zace,

Porneşte-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;

Aştept şi azi sentinţa pentru decapitare,
Călăul îmi pândeşte tot sângele, rapace,

Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.

Oftatul meu prelung răzbeşte în ecou
Spre ultima nocturnă a corbului vorace,

Aud şi-ngân întruna, refren după refren,
Sperând că tot ce-i sumbru în mine se desface.

Pretenţia la viaţă, desigur – iluzoriu –,
Mă ţine-n braţe calde şi-apasă pe torace;

Se-aude-o cheie-ntoarsă, metalizând cu mine –
Zâmbesc şi păcătoasa din mine iar mă place.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lupta cu noi înşine, cărţile pot deveni cel mai de nădejde aliat!

aforism de Andrei Ş.L. Evelin
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La săvârşitu' lumii

La săvârşitu' lumii
Trâmbiţa-ş-or înjerii
În patru cornuri de lume,
La tăt omu p-a lui nume.
Şi or trâmbiţa cu frice,
Domnii şi-mpăraţ' or plânje,
D-apoi noi ce-om pute zâce?
Ne-om răscumpăra cu sânge.
Nu cu aur, nici cu-arjint,
Ce cu suflet drept şi sfânt.

- Pă cei buni unde i-or pune?
I-or încuie într-un nor
La binele tuturor.
- Pă cei răi unde i-or pune?
I-or încuie într-o piatră,
Lumina să nu o vadă;
Şi pă piatră muşchi or creşte,
De lumină nu-i nădejde.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire, fraţi români!

Mă doare că-mi eşti frate
De tricolor şi neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.

Ridica-te, Ştefane,
Cu braţul tău cel sfânt
Uneşte iar Moldova
Cu-al patriei pământ!

Ce dacă-avem palate
Şi săli prezidenţiale
În care curg citate,
Ca morţii în spitale

Când trup din trupul ţării
E azi înstrăinat
Strămoşii ne acuză
Iar clopotele bat!

C-aşa e tot românul,
Prea bun şi răbdător...
Dar vai şi-amar de-acela
Ce vrea ca un popor

Să aibă: două imnuri,
Doi preşedinţi de stat
Când ţara noastră-i una!
De Dumnezeu lăsat!

Doamne ajută şi dă-ne lumina
Să fim slujitori ai acestui pământ
Prin mila-Ţi eternă ne dă azi lumina
Iubirii de ţară şi neam românesc!

Unire, fraţi români!
Aşa e scris în carte:
O Românie-avem
Pe viaţă şi pe moarte!

poezie de Stefan Băiatu (18 ianuarie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie insensibilă

Rusia şi SUA-şi dau târcoale, se simte un fior de teamă.
Un tratat e-ameninţat mereu de haitele de câini,
E vorba de topirea viitoarei forme-n mamă,
De pietre topindu-se-n jurul unei rădăcini.

Pământul febril a pârjolit, tremurând şi blestemând:
Truda atâtor veacuri – o pierdere, cădere-n gol
Printre frunze şi insecte. Totuşi un gând
(dar unul în nici un fel ridicol )

Tresare-n în lume, refuzând acel joc
Cu umbra – şi cu bezna urmând după: a-învăţat
Că nu există parteneri de-încredere ( sprijin pe noroc )
Dacă pământul întreg iadului e destinat.

Că viitorul nu-şi poate face într-un naufragiu sediu,
Dar îşi are plămada în provocările de azi,
În istorii, oraşe, chipuri străine sau de camarazi
Pe care ura sau accidentul nu le pot ţine sub permanent asediu.

Deşi există bombe să răspundă altor bombe cu noi drame,
Deşi omenirea se-înfioară de spaimele prin care trece –
Pământul dezintegrat în secunda unei flame –
O moarte mai micuţă tocmai se petrece

Pe-un pat alb de spital, unde ea devine-absenţă,
Unde, amorţită, extrasă din participare şi din viitor,
Şi-a închis ochii la tot ce-înseamnă pe lume evidenţă,
Şi-a afundat capul în perne refuzând să fie martor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!