Cuvinte nerostite
Adesea scriu pe nisip
Cuvintele pe care îmi vine greu să le rostesc
Și trag nădejde că vântul care va veni
Le va împrăștia în calea ta.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ssst!
Strâng o mână moale
în vreme ce vântul îți ia cu el ultima răsuflare
lumânarea pâlpâie.
poezie de Paul Callus (2016), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărți sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde și încredințarea că răspundem peste veacuri și milenii unei chemări a unui frate și lăsăm noi înșine un vis de nădejde altor frați care vor veni după noi într-un veac viitor.
citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de dragoste, care au fost mereu aceleași, își capătă înțelesurile de la buzele care le rostesc.
citat din Guy de Maupassant
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
După amiază;
Mă răsfăț c-un pui de somn
Flori ațipite.
haiku de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele ajung celebre datorită geniilor care le rostesc...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Singurul păcat
Mă mir că nu a căzut încă Luna pe Pământ
la câți au tras cu ochiul la ea...
"Un păcat nu vine niciodată singur"
Se gândea îngerul în ugerul vacii
în timp
ce păstăile mângâiau aracii.
"Nu vine niciodată singur un păcat"
gândea un sâmbur de bostan
în gura unui împărat.
Nu! Nu!
Nu vine singur un păcat
Singur nu vine!
El vine despicat
ca turlele unei mănăstiri
între care cerul să se-nchine!
Bat păcatele la geam
trag clopotnița cu greu
singur un păcat priveam
cum la fel eram și eu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, vine toamna
nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață
vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni
mamă,
vine toamna
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este liberă
O păpușă dansează,
fără sfori atașate,
pe propria-i melodie veselă.
poezie de Paul Callus (2016), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

- cuvânt
- Cuvântul pare lucru de nimic. Ce-i un cuvânt? Silabe, sunete ce adesea ies dintre buze, dar cu greu intră în urechi și numai când pornesc din inimă întâlnesc inimile. E lucru de nimic, mărunt, scurt, o răsuflare, o adiere, un sunet care se duce și vine, pe care-l ia vântul. Și totuși, cuvântul Împărăției e ca Plămada: de cade-n făină bună, făină curată, fără măzăriche, dospește și crește. E ca sămânța câmpului care, sub brazdă, încolțește răbdătoare ca pământul care-o ascunde, iar când vine primăvara înverzește, se înfiripă și numai ce dă-n vară, iată gata culesul. Cuvântul este o taină sfântă care nu trebuie administrată decât cu o extremă delicatețe.
definiție de Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea ritmică (tetractys)
bleu
și-atât
valuri moi
sub soare cald
la noapte vor dansa printre stele.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea nu va veni în lume, până când ea nu vine în inima voastră. Și nu poate veni în inima voastră, atâta timp cât vedeți dușmani sau oameni "răi" în jurul vostru.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât aflu mai multe lucruri despre lume, cu atât devin mai secretos. E un mod de a mă proteja cumva. Asta nu înseamnă că nu devin deseori guraliv și un fascinant povestitor. Mulți oameni mi se confesează pentru că știu să le păstrez tainele în cuferele din adâncurile oceanului sufletului meu. Încerc să îi îndrum pe calea cea bună și le repet să fie atenți la cuvintele pe care le rostesc. Mai bine o clipă de tăcere decât o vorbă cu fiere!
Michelle Rosenberg în Secretomanul Șarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirat
de nurii tăi expirați de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap și mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiții
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în fața
unui salcâm înflorit în grabă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice mesaj care îți ia din puteri sau te doboară la pământ vine de la un fals profet, de la o persoană care manipulează, de la o persoană care se răzbună. Întoarce spatele unei astfel de învățături, dar trimite dragostea și compasiunea ta tuturor celor care o propagă, deoarece ei sunt în mare suferință. Condu-i cu blândețe, arătându-le prin propriul tău exemplu că există și o altă cale, calea inimii - o cale a experienței directe și simple.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina luminii
Am publicat trei cărți dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunț la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinți
Care să mă formateze!
Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...
Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.
Lumina aceia fără de care poeții nu scriu,
ci bolborosesc!
Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naștere
refractă această lumină
Iar noi ceilalți suntem prea netrebnici
ca să o percepem!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mari se rostesc o singură dată. De cele mai multe ori rămân scrise. Iubesc cuvintele ce se sacrifică pentru o idee.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviți-mă ca pe o troiță rămasă singură în Bărăgan. Va veni cineva să se închine. Nu e vorba aici de optimism, care nu e o categorie creștină, ci de nădejde.
Dan Puric în interviu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu merge direct la esență este gazetărie. Mi-e groază să brodez, ca și de cei care se complac s-o facă. - Încerc să spun cât de greu îmi vine să citesc și să scriu ceva, orice.
Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!