Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depăr...
Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieșeau afară din case, priveau văzduhul spre munte și cereau ploaie făcându-și cruce: «Dă, doamne!». Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenușie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, și adevărata ploaie porni ca un șuvoi grăbit.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.