Ele, cărțile!
Ele nu ne întreabă, cine suntem și cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcții și rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranțe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înșeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe și cer foarte puțin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea și muri
Ele sunt cărțile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.