De-ar fi...
De-ar fi să-ngenunchez de mii de ori,
Aș săruta și piatra-nsângerată...
Să mă trezesc cu tine-n brațe-n zori,
Dar tu, tu ai o inimă de piatră.
D-ar fi să plângă mângâierea ta
Tânjind după săruturi de lumină,
Surâsul meu din ceruri te-ar chema
Și te-aș iubi cu patimă divină.
Ca o hermină-un gând neiertător,
Mirific, pendulând de necredință
Te-a aplecat, păcat, către-un alt țărm
Iar tu acum ești val de umilință...
De-ar fi să pleci cu gândul la trecut
Și să te-ntorci... Dar cu putință-i oare?!
Un înger de lumină te-a răpit,
Iar eu te caut țărm ascuns de mare...
Cu lacrima privirea ți-aș clăti
De sângerii care-ți rănesc destinul,
Aș face tot ce omenesc ar fi...
Dar gândul meu mă-mbată precum vinul...
Și sângerii care-ți rănesc privirea
Ciopliți în gândul meu, i-aș risipi...
Al tău e timpu! - A mea nemărginirea!
Întoarce-te și nu mă părăsi!
Îți amintești?! Sub dulci înfiorări,
Ne promiteam și cerul și pământul
Dar visul nostru s-a sfârșit în zori...
Și între clipe s-a oprit cuvântul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gândul din visul albastru
Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primește-l, cu ochii închiși,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interziși.
Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.
În visul ce scaldă, mirific,
Un țărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.
În gândul din visul albastru,
Ești, nopții, zeiță, eu - astru.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
De-ar putea sărutu-n noapte
Și-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu șoapte,
Poate, poate, voi veni.
De-ar putea să fie soare
Și lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ți plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!
Zeița mea, tandem cu poezia
Și bolți de flori și versuri ți-aș crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!
Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodește curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...
Nu pot să-ți cer, căci ești nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aș iubi de tare
Și ah, cât te-aș iubi cu-adevărat!
Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!
Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelații!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta... înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta... și tu știi bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare,
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc, în tine m-aș ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta și tu știi bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta fără-ncetare
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc în tine m-aș ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi
De-aș fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aș înnopta
Iar dimineața să mă scurg
Scăldată de privirea ta
De-aș fi un zîmbet răsărit
În colțul gurii tale dulci
Te-aș săruta la infinit
Pân' ți-aș lăsa urme adânci
Un rid pe fruntea ta de-aș fi
M-aș preschimba în bucurie
O viață-ntreagă m-aș jertfi
Pe-al tău altar de furie
O șoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ți uneori domoală
M-aș revărsa așa cum știu
Încetișor la tine-n poală
De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aș zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte
Și pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viața ta un ESTE
Și nu un FAPT DIVERS...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de-ar fi
să mă nasc iar
te-aș iubi
de tânăr
cu oasele mai ușoare
precum cele
ale unui înger de flutur
din care să scutur
tot timpul pierdut
și lunile-i reci
te-aș iubi mai mărunt
migălos
mai tăcut
oceane de ceruri, chip de azur,
tot ce-mi fu fără tine
aș scoate din lume
și-aș uita iadu-n sahare
anost
jinduind niagare
de lâncezire pe un
fără rost
de-ar fi
să mă nasc iar
ți-aș fi mirt în suflare
te-aș iubi tot pe tine
chiar și așa
spre sfârșit
dar
doamne
cât aș suferi
înmiit
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumină
O clipă nu te da învins
De valul care-ți stă-mpotrivă,
Căci raiul viții stă deschis
Și-o mână-ntinsă-n Paradis
Așteaptă să te ia-n lumină.
O clipă nu te da uitat
De fața cerului splendidă,
Iubirea ei te-a căutat,
Te-a scos cu silă din păcat
Și te așteaptă în lumină.
O clipă nu te da pătruns
De-amara lumii rădăcină,
Că după soarele ascuns
Te-așteaptă Soarele Isus
Să te pătrundă de lumină!
poezie de Mihai Ghidora (3 februarie 2018)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.
Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,
De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.
Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.
De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineți cu rouă,
Nu aș mai face-n veci pariu,
Dar aș iubi mereu, când plouă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul e-n apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de cândt te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar ploua
De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Și cuvânt.
De-ar ploua...
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simțind indecis,
Visând vise diferite
Și iubind.
poezie de Gabriela Chișcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul au apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de când te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri, măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci, măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit, te voi iubi
Eu te-am iubit, te voi iubi
Cât pe pământ vor fi izvoare
Că-n trecere am fost, vom fi
Un freamăt alintat de soare.
Și inima fi-va poruncă
În mângâieri fără sfârșit
Când pe furiș în ceruri urcă
Destinul nostru infinit.
Mă-ngenunchează deseori
Doar gândul că îmbătrânesc,
Cum tu răsari din miez de flori
Ești valul prin care vâslesc.
Frumoasă ești în dulce grai
Și muză-mi ești în poezie,
În tine cresc ramuri de nai,
În mine semnul veșniciei.
Așa voi face, cum îmi spui,
În lacrima ce ai vărsat
Purificarea gândului
Că mi te-a dat și n-ai uitat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Trădare
da....
te-am trădat cu gândul,
păcatul nu e mare
doar faptele contează
dar câtă depărtare
există intre noi....
privirea spune multe
și vorbe aruncate
lovesc la întâmplare
și totul doare.
te simți pierdut si singur,
nimic nu te aduce înapoi
doar gândul
care te-a trădat în zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet de primăvară
Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Și lumină s-o inunde.
Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă
Gândul, visul și privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori și până-n seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă glosselor
Glossă glosselor spre care
Plânsă, îmi îndrept privirea,
Căutând lumini, culoare,
Cuprinzând nemărginirea...
Lacrimă îmi e cuvântul,
Plânsul clopot, gândul frază,
Alergând spre cer cu vântul,
Toamna lin și blând valsează.
Glossă glosselor spre care
Îngenunchi - un vis de toamnă
Ce trezește din visare
Trup firav de amazoană.
Dantelate umbre, taină,
În crepusculul tăcerii,
Codrului ascunsă haină,
Dulce viers al mângâierii...
Plânsă îmi îndrept privirea,
Cununându-mă cu cerul,
Spre-a uni nemărginirea
Nemuririi cu misterul...
Plouă-n ceruri gri deodată
Cu petale de lumină -
Glossă glosselor, cu roze
Și renaștere divină...
Căutând lumini, culoare,
Pacea nerostită-n versuri,
Zbor de păsări călătoare
Dar și simple înțelesuri,
Din dantele parfumate
Transcendentul drum spre mâine
L-am croit tăcut, în noapte...
Luna, ca un colț de pâine,
Cuprinzând nemărginirea,
Ca o mare-nlăcrimată,
Printr-un pact cu fericirea
Transformase lumea toată.
Îngerii pavau lumină
În pirdute epopee,
Glossă glosselor divină,
Unică-n calea lactee.
Lacrimă îmi e cuvântul,
Clopot sufletul... și cânt,
Mănăstire pentru locul
Sfânt în care m-am născut.
Graiul - grâu e, copt în vatră,
Iar cenușa-i trupul meu
Și gutuia-mpafumată
Este, Doamne, dorul greu.
Plânsul clopot, gândul frază,
Dorul arșiță ce doare,
Graiul dulce ce vibrează
Tainic zvon de sărbătoare.
Portu-ascunde măreția
Românescului pământ,
Munții, apele, câmpia
Și iubirea de cuânt.
Alergând spre cer cu vântul
M-am oprit să văd în zare
Dans de păsări și de frunze,
Dans de îngeri și izvoare...
Nu e lume mai frumoasă,
Nici mireasă-ntre cuvinte,
Glossă glosselor la care
V-aș ruga să luați aminte.
Toamnei frunza lin valsează,
Nu-i străină, nici uitată...
Cu arome dulci pavează
Cerul, clipele deodată.
Portativ de ramuri frânte
Pe aleile sticloase...
Doar arcușul se avântă,
Frânt, spre stelele albastre.
Toamnei, lin și blând valsează
Alergând spre cer cu vântul,
Plânsul-clopot, vântul-frază,
Lacrima îmi e cuvântul.
Cuprinzând nemărginirea,
Căutând lumini, culoare,
Plânsă îmi îndrept privirea...
Glossă glosselor în zare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine-n gând
În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în brațe m-au cuprins
Și toamna a venit și m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat
Cu tine-n gând și anii mei se duc
Și primăveri și veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...
Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Și rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme
Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Și calc în lacrimi, urmele de pași
Aș vrea să uit dureri, dar nu mă lași...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi din calendar
Ne vom iubi! Iți voi aduce-n dar
O altă zi rămasă-n calendar,
Ofrandă fie pentru zeii urii
Să nu te-ascundă-n vaierul furtunii.
Ne vom iubi... cuminte și tăcut,
Ne vom iubi la fel ca la-nceput,
Pe sâni vor înflori sângeri și stele,
Căci tu ești taina fericirii mele.
Iți pun pe brat liane... -n valuri fine
Săruturi roze vor fugi spre tine...
Dac-as putea ți-aș dărui puțin
Din cerul meu de sentimente plin.
Ți-aș prinde-n păr spre-a străluci mereu
O stea de jar ascunsă-n gândul meu...
Și jadul ți l-aș prinde în privire
Căci tu ești nerostita fericire.
Pe coapsele de lanuri ți-aș cusea
Cu tainice priviri, iubirea mea.
Oh, esti un înger, să te pot privi,
Ți-aș da din calendar o noua zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul început
Inima ți-e raclă, sufletul închis,
Pe trecut ai pune lacăt de uitări,
Viitoru'-ți este fără așteptări,
Gândul tău e,-n ziuă, noaptea din abis.
Nu știi ce te-ndeamnă, dar încerci să ștergi
Praful dinspre viață, colbul apărut
Peste-un timp în care drumul tău pierdut
Ți-a ascuns cărarea, te-a oprit s-alergi.
Mâna, ca o slugă a trufașei minți,
Se întinde, șterge nevăzutul fad,
Gândul îți devine primul sol nomad
Care-ți duce-n lume calde juruinți.
Ar putea să-ți fie noul început,
O a doua șansă, viața ce-ai visat,
Clipe mai senine, suflet mai curat,
Viitor mai liber, liber de trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru vremuri triste
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.
S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.
Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!