Acolo
Acolo unde pruna dă țuică orișicui
Și glia prinde flăcări în seceta de vară,
Acolo, într-o casă de țară mă născui,
Din vrejul dus de vânturi, cu pulberea usoară.
Când fratele pornise, la ciori să dea măseaua,
Era dulgher și meșter și-atunci pornea mereu,
În zori de zi cu tata și mama pe șoseaua
Pe care prin țărână, la joc am fost și eu.
Și au rulat secunde și ore pe cadrane,
Pân^prins-am meșteșugul rindelei de tâmplar
Și când fusei de-o șchioapă, atunci aud, Ioane,
Ăst prunc, spunea vecinul, e bun să-l faci zidar.
Și-am început nisipul să-l mistui, mi se pare,
Cu forța unui mânz ce prinde să ridice,
În palme bătucite, pornise a răsare,
Tot felul de garoafe, superbele aglice!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.