Ce te doare

ce te doare, ce te doare,
domnişoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
şi iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
şi tu farmecul ţi-l lepezi
şi-ţi dă albul pe la tâmple
şi sufletul ţi se umple
de doruri neîmplinite
şi de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ţi, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii şi sahare
unde viaţa loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ţi piară pofta de ducă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi dragostea

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare viaţa

Mă doare viaţa, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,

Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,

Mă doare tăcerea
Mă doare şi visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...

poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată

pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
şi locurile -n pustiu.

pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la tei
au crescut spini şi ghizdei,
de când aşteptam să vie
mândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.

apele tulburi s-au dus,
peste albii ele-au curs,
spălând pietrele tăcute
şi pe vale şi la munte.

alte vremi, aceeaşi roată,
şi din dragostea de fată
a rămas doar umbra ei
îngropată-aici sub tei.

vin toamne şi primaveri,
timpul a trecut ca ieri,
doar regretele ne umple,
ne dă albul pe la tâmple.

pun stăpânire pe noi
amintirile strigoi,
chipul de neunde închisu-l,
sărutând dorul şi visul...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Păunescu...

Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiţi;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriţi!

Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Şi nu-mi pot ţine artişti, ce mor...
Văz se tot scade... Aţi plecat, voi?!

Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Şi moartea lor mi-e zid... un geam!

Mă doare, frică am, un fior,
Că ştiu, eternul nu e viu
Şi întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai un farmec ce mă doare

Ecoul paşii tăi îngână
Şi răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.

Ţi-am jurat mereu credinţă,
Ţi-am jurat pe viaţa mea,
Iar tu cu bună ştiinţă
Ţi-ai bătut rău joc de ea.

Eu ţi-am dat mereu iubirea
Şi-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Şi lacrimi încep să doară...

-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta aşteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.

Aş striga, dar am la gură
Un căluş din patimi multe...
-Al tău suflet nu se-ndură,
O clipă să mă asculte.

poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul rămas

În tropotul ninsorii mute
au coborât potcoave repezi
şi cursele de fulgi de umple
din ceaţa-n care nu te lepezi

Ţi-aş aşeza ciorchini la tâmple
şi o scară de lumi pe stânci
să sapi când piatra mea se umple
de riduri albe şi de dungi

Ţi-aş pune în buchet aprilii
tulpină-n coada de topor
să-ţi tai în floarea mea şi spinii,
pasule drept de la picior

Dar mi te-arunci în patru gânduri
în scânduri ude te usuci
năvalnic să-mi râmâi în rânduri
şi zboruri albe printre cuci

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranii doruri

stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
şi le ţin aşa pitite
până pe la primăvară.

atunci dorurile mele,
cer veşmânt spre alte zări
şi le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.

ca şi paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînţelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferenţa sufletelor lor de gheaţă.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiţionată,
Alegem să arătăm dispreţ
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când păşesc printre inimile de gheaţă
Şi mă lovesc de ale lor veşminte aspre,
Mă doare nepăsarea şi lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aş fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar omul are zece degete la mâini. Taie-i unul. Pe oricare i-l tai, carnea sângeră, rana doare. Îţi moare un copil. Te doare sufletul şi te doare carnea. Doare! Doare!

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva în spaţiu

unde timpul se opreşte
viaţa continuă cu marile
noastre iubiri cotidiene
golul din suflet este umplut
cu tristeţe şi doare
chiar mă doare
nu
asta nu mai suport
suntem la marginea uni
versului
stiloul îl aşez la căpătâi
când vii când te întorci
muza mea iubita mea
spaţiul se pliază unde timpul
se opreşte la comandă
din cauza unei iubiri cotidiene

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă baladă

Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.

Numai arborii tăi nu-şi pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.

Nici câinele tău schelălăind printre maşini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.

Nici faptul că exist şi tu o ştii
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăţ de cuvinte
bolnav de vini imaginare.

Hai judecă-mă, hai pedepseşte-mă cu nepăsarea ta, oarecare,
din ce în ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Torc cuvintele din caer
Între ochii mei şi-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.

Vorbele îţi sparg timpane
Cu stridenţa lor banală,
Ce mânuţe diafane
Şi ce corp ai, domnişoară.

Eu mi te-am clădit din vise
Şi din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.

Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.

Eşti atâta de frumoasă
C-ai speriat o-mpărăţie,
Sorii albi, luna lucioasă
Au ieşit ca să te-mbie.

Visuri, doruri şi cu patimi
Mi te-au ancorat de cord,
Aş pleca cu tine-n ceruri
Şi te-aş lua la Polul Nord.

Timp etern să ne străbată
Prin anii infiniţi si goi
Şi vânturile să ne bată
Ca doua umbre de strigoi.

Călători-vom fără nume
Prin infinitul selenar
Şi blestemaţi de două mume
Să ne iubim în stil barbar.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua (fabulă)

Acolo unde trec, la vale... amestecate,
Cu băuturi alese, diversele bucate,
În clipele de groază stupidă şi abjectă...
Măseaua se declară supusă, dar defectă...
Şi-ţi vâră un cuţit până-n picioare!
O!... De-ai putea ţipa precum te doare!...
Iar dacă simte reci fiori de cleşte,
Te lasă uşurel şi chiar o mai slăbeşte;
Găseşte cum şi ce, deretică prin casă
Şi-ţi lasă loc de poftă şi la masă!
Dar dacă-o zgâlţâi cu semeţul cleşte,
Stă rece, neclintită... bărbăteşte
Şi te împinge să constaţi că vina,
O poartă o străină - întâmplător vecina-
Aşa încât. pornit să spulberi răul,
Tragi de măseaua bună cu... lasoul!...

Morala
Dacă asculţi de scrâşnet de măsele,
... Rămâi fără ele!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare

eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
şuvoi de dorinţe petrec
ultima clipă...
aş vrea ca să zbor
am aripa frântă
şi doare..
nu ştiu cum să-ţi spun
că nu sunt acum
decât un sfârşit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ţi trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puţin..
nici eu nu mai ştiu
dar inima-mi plânge
şi doare...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu existe oare nicio posibilitate să-ţi lepezi fiinţa de carne, să evadezi din cloaca ta, să atingi tărâmul unde sufletul se cufundă, vrăjit, în propriile-i abisuri?

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa timpului

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Trăim alte anotimpuri...
Cofa anilor se umple...
Ceaţă-n jur, ceaţă-n privire!
Vieţi, clepsidră şi secunde,
Timpul pleacă-n tânguire
Şi pe rând trec toate... unde?!

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Cumpene de-ntunecare,
Rupţi de viaţă şi de gânduri,
Doliu fluturând în zare,
Cruci zidite-n lut de piatră,
Trec în stoluri şi despică
Timp şi suflete depodată.
Nimănui nu-i este frică...

Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Dans de lacrimă-n cuvinte,
Ochiul, lacrima ţi-l umple,
Omule, să iei aminte!
Trecătoare-n viaţă-s toate,
Lasă-ţi paşii – câmp de maci,
Căci un drum ai, către moarte.
Timpul pâine să ţi-l faci!

Trăim alte anotimpuri.
Talisman secunda-ţi fie,
Om, pe cap purtându-ţi nimbul
De iubiri şi iasomie.
Voal la tâmple de ninsoare,
Pe o cruce va rămâne,
Către Dumnezeu cărare
Trecere prin timp, un nume.

Cofa anilor se umple...
Anii trec la întâmplare,
Îţi mai amiteşti pe unde
Colindai? Sunt terecătoare
Azi secundele-n clepsidră
Şi însângerată-i zarea,
Nimeni nu te mai alintă...
Iar ai rătăcit cărarea...

Ceaţă-n jur, ceaţă-n privire,
Nu-i o piatră preţioasă
Timpul. N-are strălucire!
Pe potecă, înspre casă,
L-am găsit. L-am pus în tindă.
Văd o mască. Timpul, nu-i...
Nu sunt eu cel din oglindă...
Chipul e... al nimănui.

Vieţi, clepsiră şi secunde...
Plec genunchiul... Unde-s oare?!
Risipite-s... unde?! Unde?!
Strig... O ultimă strigare.
Plâng şi totu-i în zadar.
Blândule Iisus Hristos,
Îmi plec fruntea pe altar.
Moartea-mi este de folos!

Timpul pleacă-n tânguire,
În adâncu-ne se-ascunde,
Frunţi semeţe, fericire,
Le pudrează cu secunde.
Albe de ninsori se-arată
Alte vieţi în urma noastră,
Tâmplele de altă dată,
Se-ncreţesc... timpul le-apasă.

Şi pe rând trec toate... unde?!
Vieţi, secunde, nume, cruci.
Timpu-n neguri se ascunde,
Nu ai unde să te duci...
Relative sunt... şi poartă
Ca un clopot umbre, şoapte
O povară de la soartă.
Apoi, ornicul se zbate.

Şi pe rând trec toate... unde?!
Timpul pleacă-n tânguire
Vieţi, clepsidră şi secunde.
Ceaţă-n jur, ceaţă-n privire...
Cofa anilor se umple,
Trăim alte anotimpuri.
Ierni În suflet, ierni la tâmple,
Ierni şi... gârboviţi de timpuri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba care răneşte

Aş vrea să-ţi spun un lucru, în vorbe potrivite:
O vorbă ce răneşte, mai bine ţi-o înghite,
'Nainte de-ai da drumul în lume ca să zboare
Şi ţinta ei s-o facă să simtă că o doare.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (26 noiembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emotii, mandarine...

Emoţii, mandarine, îţi şoptesc...
Lumina mea are ochi senini,
Cu norii se joacă în portofel,
Banca noastră a rămas la fel de verde.
Îţi recunosc paşii,
În gândurile mele
Nu ajungem deloc la stele,
Ci dormim în praf cărămiziu...
De ziua ta am închiriat o trăsură,
Vizitiul spunea mereu:"Roata e perfectă,
poşeta e defectă, mai bine mergi pe jos!"
Nu l-am ascultat, voiam doar
Să-ţi culeg nişte flori de zăpadă,
Ascunse de ochii lumii
Ce crede în încălzire globală.
Linişte, riduri, cred că am realizat
Că albul doare şi transformă
Un armăsar în simplă gloabă,
Doi..... în rob şi roabă!
Eu nu o să-ţi fac poze, ştii,
Îţi fac portret în mintea mea.
Mă duc să uit, băncile gri,
Tu rămâi roua dimineaţa!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!