Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.