Un vechi tango

Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.

Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.

E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.

În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Tango

A fost ceva ca-n vise
Luat la indigo
A fost ca-n multe vise
Un ultim drag tango.

Noi doi, si-n preajma noastra
Stateau perechi, perechi
Ce viata-aveam!. Frumoasa.
Ce maniere vechi!.

Si mina-ti alba, fina
Frumos mi-o intindeai;
Faptura ta divina
In lume-o etalai

Si muzica placuta
Ne coplesa din nou
Nu nu era o nunta
Ci doar un mic tango.

Tacerea n-avea sens
Eram veseli din nou
Noi, ne-am oprit din mers
In chiar acest Tango.

Am fost doi fericiti
In viata indigo,
Dar ne-am oprit tacuti
La mijloc de tango.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie doi la tango, dar cine mai dansează astăzi tango?

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeţii
Şi îndelung se-aude aria tristeţii
Din simfonia toamnei cea divină!

Se plimbă vântul singur prin grădină
Şi e mai rece roua dimineţii,
Sunt mai îngrijoraţi de-acum drumeţii,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.

Spre calde, dar îndepărtate ţări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.

Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi şi lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium şi visare.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preocupări mai vechi

S-a-nvăţat cu băutura,
Devenită boală grea.
Dar şi-a pus la punct dantura,
Ca să tragă la măsea.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun

Dintre toţi oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firmament dat la maximum

Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale

Plin de stele muzicale
iarăşi este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul

Iarăşi este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ

Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango de sărutare

Cântă-mi ce nu poate nimeni,
Uitarea,... a ce-mi sunt şi am fost...
Cu sunet din trupul chitară.

Să mă naşti dintr-o baladă,
Intr-un tango de sărutare
Pe strunele pielii tale...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu vremurilor vechi

Mi-e dor de vremurile vechi,
Cu miturile creatoare,
Cu tauri albi şi pezevenchi,
Care răpeau nişte fecioare

Azi Zeus stă pe telefon,
Iar nimfele sunt plictisite,
Au formele de silicon,
Şi "numai fani", dar nu-s răpite

E plin de zi şi de zeiţe,
De influenceri şi actriţe,
Caut un om, dar nu-l găsesc
-Doar urecheaţi şi măgăriţe

M-am săturat şi de pipiţe,
Şi de orgolii expandate,
Mă obosesc atâtea fiţe,
Şi-nchin pentru normalitate

În timpurile astea triste,
De care râd pân' la urechi,
Şi tot mai suprarealiste,
Mi-e dor de vremurile vechi.

iunie 2023, la Páfos

poezie de Teodor Burnar (1 iulie 2023)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ce m-a dat

Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat şi-aci el m-a născut.

Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Şi vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.

Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe uliţa copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii şi-n lumini de stele.

Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui fiinţă nu mă pot desprinde.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După certuri mai vechi, urări la împăcare

Mi-a spus: "Mereu să-ţi împlineşti,
Orice speranţă, mă pricepi?!"
Zic: "Ţie tot ce tu-mi doreşti!"
Şi-mi răspunde:... "Iar începi?!"

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

Sunt îmbătat de farmec şi fior,
De tine, neîntrerupt, ca azi, mi-e dor,
Iar dragostea cea din târziul ceas,
În inimă şi-n suflet mi-a rămas.

Alunecând din visul meu senin,
Venită eşti cu soare şi destin,
Să dai vieţii un sens şi-un infinit
Şi-un ideal în lume de-mplinit.

Pe-altarul dragostei nemuritor
Ai presărat nemărginiri şi dor
Şi patimi, şi visare, şi dorinţi,
Sălăşluind în rugile fierbinţi.

Neîntrerupt în mine te păstrez
Tu, care eşti şi dragoste şi crez.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?

Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
şi totuşi eu mai sper

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui zgârcit

Pân-acum, la bătrâneţe,
Şi-a păstrat un vechi tipic:
N-a dat nici măcar bineţe
Fiindcă el nu dă… nimic.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam adorând-o pe Eva, cu frunza acoperitoare

Privind-o cu încântare
Cum o întruchipase Sfântul,
Aştepta cu nerăbdare
Timpul când va bate vântul.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi îmbrăcate în mătase albă

Nopţi îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-aşează liniştit
Mi-e gândul somnambul şi obosit
De nopţile ce s-au ţesut în salbă.

Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri şi cu noaptea albă.

Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?

Aştept doar în durere sau suspin,
Speranţa zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă şi-al meu chin.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină

în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...

trec prin faţă vechi icoane,
pe sub arcuri şi coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.

figuri de femei frumoase,
înşirate numai oase,
se aud călcând în şoapte,
dănţuind în miez de noapte.

trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.

zboară zânele frumoase,
însirate numai oase,
se tot duc, pierdute-n timp,
spre eternul din Olimp.

în grădina efemeră,
primăvara prinde vise,
totul pare o himeră
cu poveştile închise.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea nu venise

În mine porţi de suflet stăteau mereu închise,
Iar ziua nu plecase, nici noaptea nu venise,
Când patima-aşteptării alunecase-ncet,
Pierzându-te în haos şi-amurgul violet.

Tu, minune-a lumii, în taină-ai apărut,
Cu frumuseţea serii, venind dintr-un trecut,
Sfioasă şi gingaşă sau poate doar părere,
Cu-o lume de poveşti, ascunsă în mistere.

Destin fărʼ de pereche, mereu de nepătruns,
De care până astăzi nu-i pot găsi răspuns,
Te simt acum, aievea, iubire şi simbol,
În casa mea stingheră, tu ai umplut un gol.

Eu îţi citesc în ochi privirile sfioase,
Când noaptea nu venise, iar ziua nu plecase.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare şi singurătate

Oamenii uită de ce au trăit cu sufletul la gură
În schimb nu fac nimic
Se ascund în spatele gândurilor de mai bine
şi găsesc în aşteptare o speranţă bolnavă.
Timpul trece călător şi nu iartă pe nimeni
Iar moartea îşi ascute coasa pe cruci de piatra.
Lumea alunecă pe topoganul întâmplărilor zilnice
şi scapă frumoasele clipe de înălţare a spiritului.

Tulnicăresele au plecat şi numai dau nicio veste
Doar clopotele mai bat într-o dungă
Cu limbă de metal vechi
E o rătăcire-n singurătatea aspră
şi rare întâlnirile de bucurie şi binefacere
s-a mutat totul la oraş.

Cu o tristeţe înlăcrimată
Privesc frumuseţea ce mă înconjoară
mă bucur de ea
până mor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un copil pribeag

E fericirea vieţii ca şi-un copil pribeag,
Rătăcitor prin lume, ce-aleargă neîntrerupt,
Din când în când la oameni se mai opreşte-n prag,
Cu nemurirea clipei din care ea s-a rupt.

În vremea călătoare e doar un scurt popas,
Mereu tulburătoare în dulcea ei visare,
E împletit cu timpul şi el tot de pripas,
Dând vieţii noastre sens, continuă mişcare.

Născută din speranţe, o vrem cât mai aproape,
În sufletele noastre şi-n inimi cu dorinţi,
Eternă duioşie ce tremură sub pleoape,
Întruchiparea vieţii şi-a slabei noastre fiinţi.

Mărturisesc sfios, că port în pieptul meu
Dorinţa mea ce arde cu flacără plăpândă
Şi vă întreb pe voi, deşi îmi este greu,
Cine-are fericire, să poată ca să-mi vândă?!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea cea Mare

1 decembrie 1918

Venise ceas de împlinire
Şi clipa marilor dorinţi
Cu-aceleaşi doruri de Unire
Din moşi strămoşi şi din părinţi.

Din aspiraţia de veacuri
Şi-n graiul spus de mii de ani,
Urmaşi crescuţi în vechi cerdacuri
Venind din daci şi din romani.

Aceiaşi doină-au spus-o-n cânt
Şi-n vechi Carpaţi şi-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi şi Moţi ori Moldoveni,

Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toţi glas neatârnării
Când, în firească încununare
Au ctitorit destinul Ţării.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!