Drapel... de sine

Mă trage apa, din mine, la fund,
mă decantez în ce am mai ușor;
gândul,
ce-mi ține deasupra cu etericul său de profund
visul... ce-mi împiedică spectrul că o zi o să mor,
muribundul.

Pe undeva, pe la mijloc, sunt sec de organe
-ce pot să le dau cu împrumut,
ca în armată,
unde nimic nu dispare, se completează, apare din orice cotloane-
și le țin doar pe cele de rut...
de-oi găsi iar și iar, câte-o fată.

În rest, tot este-o piatră, ceva de pământ, minerale,
un fel de cenușă
-de ard-
sunt ca alte animale...
o căpușă
ce-și stoarce, își suge din minți –ce i-au pierit- crezul că... "bine"-i stindard!

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Afizic

Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.

Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.

Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...

... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!

poezie de (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minți, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheață,
ce-mi spală gândul nopți când mă trezesc în ceață,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalță jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aștept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mișcă dor în dune
peste deșert de aur, ce-ți fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Ce-ți sunt? Ce-ți cer?

Ce-ți sunt? -Iubită
Ce-mi ești? -Ursită
Ce-ți cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ți sunt? -Nu știu
Ce-mi ești? -Pustiu
Ce-ți cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ți sunt? -O coastă
Ce-mi ești? -Năpastă
Ce-ți cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ți sunt? -Izvorul
Ce-mi ești? -Ulciorul
Ce-ți cer? -Blândețe
Ce-mi dai? -Tristețe
Ce-ți sunt? -Femeie
Ce-mi ești? -Scânteie
Ce-ți cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minunat

Mă privesc consternat de rele ce-mi produc;
Mă tai, mă ard, în nesimțiri mă scrijelesc
Și mă repar de unul singur. Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neștiut... Mi-e leac, mă oblojesc!

E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred și sunt eu proba;
Mă uit cum cresc la loc bucată ruptă, eu-mi...
Și mai spun, prost ce sunt, că nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului... Ce m-a blagoslovit; El, Sacrul Însumi!

Și tot eu plămădesc ce vreau, că știu a vrea
Și-atât perfect pot face chiar neînvățat.
Mi s-a spus că e normal; "e doar mesajul, da,
Ce-l am...!" Dar cin' l-a scris și l-a lipit?... Și când s-a întâmplat?

poezie de (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucurie

Îmi sticlesc ochii-s vii,
Am aritmie,
Obrajii-s purpurii,
Viața mă-mbie.

Sunt salt interior,
M-arunc,
Sar pe-un picior
Și nu mi-l frâng...

Îmi reușește visul,
Zbor,
S-a dus cu compromisul...
Aproape mor.

De unde s-a născut
Succesul;
Căci eu i-am prevăzut
Mult timp decesul?

E clar, sunt conjuncturi
Astrale,
Viața-n frânturi;
Nu am soluții ideale...

... Doar trecătoare;
Păstreaz-o, e o feerie
Urmată, urmă de ce doare...
Este-o bucurie.

poezie de (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scheletic

... cu bula fixată pe atlasul știutului
am început să mă rotesc pe axis,
profitând că am o bună susținere;
o coloană vertebrală,
adică... scurt, o șiră
de segmente puse unul peste altul,
o înșiruire bine cablată la realitate!
Un mănunchi!...
Sunt o fire, din fire!
Și-așa-ș fi întru' totul;
în rest încep
în prelungiri ce pot dispărea...
și totuși lor le dau cea mai multă importanță,
lor!... și la măzgălitul bulei;
crezând că dac-o refigurez
se schimbă ceva
și nu mă mai recunosc...
în nimeni?!?...
Oricum, cu ce-mi păstrez,
sunt singurul mesaj palpabil
către viitor -cel puțin pentru câteva sute de ani-
desufletizat, acarnal, amistic...
... Scheletic!!!...

poezie de (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare plăcută, ton trist

Distribuie

Ochi

Oceane-s, surori sclipitoare
În vârtejuri de iris color...
Se deschid, fie în lac sau în mare,
În impuls de uimire, în fior.

Au rada în pontoane de pleoape
Cu dane în străfunduri de vis...
De soare își păzesc limpezi ape;
Mister e-ochi profund, de nescris.

Sunt gemeni, născuți de odată
Din ou, ce nimic nu avea...
Sunt vii la băiat, dulci la fată,
Sunt aspri, sau moi-catifea...

Sunt faruri, de beznă, de noapte,
Intrare-s... de suflet sunt porți.
În loc de cuvinte, de șoapte,
Săgeți sunt de-amor, decid sorți.

Străfund de mister fac din luciu...
Nu sunt Mariane de fund.
Sunt matul de sticlă de-ospiciu,
Sau sunt... filozoful profund.

Au colț de pâraie de lacrimi,
Sunt negura tristului dor,
Sunt cultul seminței de patimi...
Îs azur sfâșiat de condor.

Îs verzuiul, sau brunul cafelei
Cum crudul de frunză, ori migdală,
Au flash-ul din licărul stelei...
Sunt negrul de eban, sau de smoală.

Clipirea lor pare eternă,
Cu pauză-n viața de somn...
Se sting precum pila, în lanternă,
Lumini cu retur... dar de Domn!

poezie de (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când tu ești binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?

poezie de (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Bunduri

Rondelul unui independent

Eu sunt un tip independent,
Făcând doar ce-mi dictează viața,
Și-n modul cel mai pertinent,
Mă-ndrept spre ce mă trage ața.

Ba chiar sunt și inteligent,
Mă scol în cap cu dimineața,
Că sunt un tip independent
Făcând doar ce-mi dictează viața.

Fac totu-n casă - permanent,,
Că-s harnic, nu stau ca paiața
Ba chiar am zugrăvit, recent,
Adeseori mai fac și piața,

Că sunt un tip independent...
Făcând doar ce-mi dictează soața.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpul... plecării

Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-nghețe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aș vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig, pân' se trece.

Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câștig, de minute.

Aș vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aș vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb ața-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Iar și iar

Fiori îmi scurg pe un portativ imaginar,
Numai al meu, fără de note, van.
Mă pierd în sunet printre unde, meloman
Și mă gândesc la tine, iar și iar.

Citesc cuvinte, de alții puse literar
Pe muzica cu note... Îs anotist!
Mă-mpânzesc lacrimi, că nu-s un artist...
Doar mă gândesc la tine, iar și iar.

Îmi scald privirea pe ecranul-far
Ce-mi pune-n fund de iris film;
Un altu-n care roluri ne lipim,
Când mă gândesc la tine, iar și iar.

Sunt pe un traseu, un lung, tot mai avar,
În mers ce nu mi-l vreau, obositor,
Când totul nu-i; rămâne numai dor
Și mă gândesc la tine, iar și iar.

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila debarasare

M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.

Aș vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum să fac saltul.

Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.

Mă pierd și nu-i deloc patetic,
Să nu mai am nici căutare...
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.

Atunci, de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum, nimic, nu mai înduplec?...
Prezentul este expirat?!?

E sigur, schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... și existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Reeditat CV

Cum naiba dintr-un fustangiu
Vânjos în brațe barcagiu,
Sunt brusc limfatic, un firav
Mai puțin vesel, pus pe grav?

Nu mai am gașcă, nu mai beau,
Nu mai fumez, sex nu mai au
Nici fete, nici femei... sunt cast
Și orice flirt e un nefast!

Nu mai ies des pe bulevard
Ce-a dispărut; e un bastard
De magazine-n șir clonate
Cu fete multe... exponate.

La telefon nu-s căutat
Decât la plăți; ceva de luat
Și chiar mașina de-o am sport
N-aspir nimic, e doar efort?!

Știu o mulțime, am experiență
Dar ieftin e... incompetență
Ce ține azi; liberalizare
Ce-i și la preț și la tratare!

De întâlnesc vreun cunoscut
Ca dracu' parcă-i un făcut,
C-apare-o grasă pe vechi stil
Sau vreun căruț cu vreun copil...?!?

La film am luat bilet degeabă;
Eram eu singur și c-o babă
Ce adormise-n întuneric
Sub rame groase cu geam sferic...

Așa c-având televizor
Stau să petrec ce-mi dau de vor
Și schimb de vreau ce nu-mi convine;
Javre, dive, divin, jivine!?!...

Ăsta-s acum... și o fi bine?

poezie de (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Maladie

Te simt, celula ce-mi lipsește,
Ce n-o mai am, o aștept să vie
Să-mi intre în corp, ce-mi răvășește
Tot ce exist... mi-ești maladie!

Și de-mi pătrunzi sub scoarțe adânc,
Hipnoze sunt, o feerie!
Din aer, ce respiri, mănânc
Să zac de tine... maladie!

Alergi prin mine în filete
De simțuri în talaz, ce-adie,
Îmi tulburând nopți incomplete,
Ce-ți caut trup... de maladie.

Când fără vlagă pot sfârși
Cum versul trist de-o elegie,
Cu sternul sfâșiat voi fi,
Te așteptând... o maladie...

Convalescent indefinit, de dragostea ce ți-o port ție!

poezie de (27 iulie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încântătoare aversă

Mă surprind cu cât de des se întâmplă,
Din ce misterios trecut mă încânt când plouă;
Îmi dă instantaneu senzația de bine, gând mi-mplântă
De ce se cheamă simbolul, ce-i muza, ca o rouă
De miros ud de proaspăt, spălând caste dimineți,
La fel, dar însutit, mai sugestiv ascultând ropot
Cu priviri duse pe-o perdea de fire suspendate, picurii erecți,
Ce din pământ se înalță înspre gri topit de-un clopot
Și-mi taie gând felii subțiri de timp, în multe nostalgii,
Ca din burete mă făcând să curg, la fel broboane,
Dintr-o colină ce-mi lipesc sinapse de prezent, de fost, de-oi fi
Cu picurii ce simt în piept, ce tremură scoțându-mi stări, baloane
Pline de-un har, ce altfel n-am de-s pe uscat, arid,
Numai sub soare ce-mi topește parcă cuget și-aș pleca,
Departe în lene... nu, nicidecum; ploaia îmi dă un gust avid
De spus de mine... Poate-s ocean la bază, de-un meteor, vreo stea...

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

De ce-mi bați în inimă?
Mă zguduie, mă doare.
Nu-ți e milă?
De ce-mi furi ziua senină?

De ce-mi fierbi sângele și trupul?
De ce-mi sapi mormântul?
Și nu vrei să-mi asculți cuvântul,
Dorul și gândul.

De ce tot te ascunzi printre surzi?
Printre lacrimi, și plângi.
Și te minți printre veacuri
Și lacrimi fierbinți.

De ce tot mă respingi?
Mă alungi, și mă renegi.
Te pierzi în trecut
Fără de cuvânt.

De ce doar întrebări fără răspuns?
De ce doar soare-n apus?
De ce atâtea tăceri?
Și drumuri spre nicăieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râvnită genealogie

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.

Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.

Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.

La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!

Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.

Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, să fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, să reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-ești simțuri

Mi-e foame de tine cum macul din lan,
Ce-și trage culoarea din verdele crud,
Să spargă din soare, din galbenul ud
Și-n sânge petală să-mi mângâie alean.

Mi-e sete să sorb spuma crestelor valuri,
Ce-mi bat, pustiind corp, fărâma-n nisipuri,
Golindu-mă-n nud, de nu-ți simt printre picuri,
Din aburul cald, netezindu-mi din maluri.

Mi-e izul tău fin în narine, rupestre
Culori nestemate, pictând chip ce ai.
Te inspir nesfârșit, că te-aș pierde, alai
Din tu, numai tu, șir de zâne pedestre.

Mi-e văzul pâclit de așteptarea orbindă
Privind amintiri, ce mi-au ars cristaline
Din luciul de perlă al pielii de tine...
Sunt doar o retină de argintu-ți oglindă...

poezie de (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânătorul de năluci

Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.

Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.

Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?

Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.

I-am spus ușor povești de dor,
Hrănindu-l cu... răbdare
Și alergat cu-atàta zor,
Se uscă pe picioare.

Din lacrimă eu sunt zidit
Și m-am prelins pe cale,
Iar de oftat am ostenit...
M-aștern pe lutul moale.

Câte-o nălucă alergând,
În vise-mi mai apare;
N-o mai vânez, nu mai am când -
Să-mi dați, vă rog, iertare!!

poezie de (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu mă împiedică nimic

Nu am altă alternativă veritabilă
dar sunt mulți ochi care mă urmăresc,
poate că jocul este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine.

Mulți se feresc să mă numească
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu
dar nu-s iertați când totul iese la iveală.

Nu văd de ce să mă împotrivesc
cred că nimic nu se câștigă ușor
și lupta mea este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.

Nu mă împiedică nimic,
să nu uit ce ar trebui uitat,
dar dacă cineva îmi trântește ușa în cap
aștept o vreme până se sparge răbdarea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook