Acelaşi drum

A trecut vara toridă
Ca un semn de exclamare
A venit toamna ursuză
Ca un semn de intrebare

Şi iubirea ta fierbinte
Ce m- a dus ieri în extaz
Diluată-i azi in puncte
Pot sa plâng sau să fac haz

Dar eu sunt cam realistă
Iau o carte de Voltaire
Si-un bilet mâine la teatru
Să il văd pe Moliere

Trist un zambet se ascunde
-Tu pe cine păcăleşti?
Zilele devin mai scurte
Nopţile nu sunt poveşti

Ce a fost nu se intoarce
Ce- a venit e numai fum
-Vino iarna si imi toarce
Un fir nou pe-acelaşi drum

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.

Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.

Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.

Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.

Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori toamna e pustie...

A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiţii din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng şi sunt înverşunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiţi cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze şi flori cad pe rând răpuse
şi se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri şi inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
şi sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
şi merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfinţitului de soare.

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete

Zambet de floare
De la o stea,
Privesc si ma doare,
Ca nu e a mea.

Zambet din rai,
Din ceruri, de sus,
As vrea sa-i vorbesc,
Dar ce-ar fi de spus?

Zambet din ape,
Curat, minunat,
Sunt oare aproape?
M-am indepartat?

Zambet de foc,
Privesc, sunt in transa,
Pasiune si joc?
Momeala si plasa?

Zambet de gheata,
Nu stiu ce ascunde,
Si ia, si da viata,
Unde-i ascuns oare, unde?

Zambet tacut,
Nu stii ce gandeste,
E oare un scut?
De ce ma opreste?

Zambet puternic,
Privirea si pofta,
As fi un nemernic
De-as profita?

Zambet inchis,
Povara de dus,
Un semn interzis,
Nimic nu-i de spus.

Zambet de lemn,
O fi suparare?
Nu este alt semn,
Ce rol prinde " oare"...

Zambet in vant,
E dat la-ntamplare,
Dar rolu-i e sfant,
Acord, aprobare.

Zambet ironic,
Din buze de inger
Cu aer demonic,
Lovind ca un fulger.

Zambetul trist,
Mistere ascunde,
Intelesul sa-l afli
De unde?

Zambet manie,
Mi-l da mereu mie,
Cand spun vre-o prostie,
Dar iarta mereu.

Zambetul gol,
Nu e fericita,
Si-l da cu un rol,
Sa scape de-un rau...

Zambet din umbra,
Cand simti ca te pierzi,
Cand totul se curma,
Nu stii ce sa crezi...

Zambet furat,
Nu-i zambetul ei,
Dar e din inima ei,
Din cer imprumutat...

Zambetul cald,
O apa de mare,
Ma bucur, ma scald,
Ma joc in culoare...

Zambetul greu,
Cand ar vrea, dar nu poate,
Acolo sunt eu,
Aproape...

Zambet in lacrimi,
Mereu un mister,
Tristeti, bucurii?
Un sfat... cu-i sa-l cer?

Zambet din vina,
Regreta si vrea
Un loc si-o lumina,
In inima ta...

Zambet ascuns,
Cand e fericita,
Iubire-ai de-ajuns,
E infinita...

Zambet de miere,
Cand totu-i pe plac,
Primeste ce cere,
I-as zice, dar tac...

Zambet portita,
Un zambet viclean
De-i pus ca la carte,
Ii merge si-un an.

Zambet marunt,
Timid si retras,
Sa fie el sincer,
ori ma duce de nas?

Zambet de-amor,
Nu-l stiu prea bine,
Nu l-am cunoscut,
O fi inca la tine?

Un zambet ce este?
Nu stiu... mai astept,
Sa le-nvat mai bine,
Dar cat sa astept?

As vrea sa inteleg orice zambet...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că a venit toamna

Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Şi restanƫele de astă vară.

Se pare că a venit toamna.
Ne amăgeşte cu spectrul cromatic
Şi noi suntem iarăşi nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.

Se pare că a venit iarăşi toamna,
Şi poate ne-am obişnui cu ea,
Dacă şi numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăşi vara...

A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Şi-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, aşa cum e ea.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară şi toamnă

A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc şi jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintre noi

Se-ntinde ca o umbră iubirea dintre noi
Iar noi suntem un nour de tainică pedeapsă,
Niciunde-n lumea asta nu suntem amândoi,
Niciunde, împreună, nu ne simţim acasă.

Cu lacrima, cuvântul, îl scriem repetat...
Iubirea noastră este un semn de exclamare...
Se toarce în fuioare un suflet vinovat
Şi drumul către mâine, de-acum e tot mai mare.

Se toarce în fuioare, ucis de depărtări
Un suflet de femeie, de mamă, de iubită...
Sunt între noi castele de lacrimi şi de ploi,
De-aceea sunt, copile, aşa nefericită.

Mă-ntrebi de ce sub pleoape sunt lacrimi de mărgean
Şi mă-nfioară vântul cuvintelor nespuse?!
Ştii?! Eu în lumea asta, pe tine te mai am,
În rest, iubiri, speranţe în alte lumi sunt duse...

Iubirea nu se-nvaţă în şcoli, în suflet e,
Odată cu speranţa se-nalţă către mâine
Ea ne învaţă simplu, să fim, prin dragoste,
Lumina ce arzătoare spre sferele divine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit!

Un nou an, aceleaşi 12 luni.
Zilele sunt diferite...
Orele sunt încă pe drum,
Dar minutul îl trăim acum!

Multe clipe ne aşteaptă,
Ca să le prindem din urmă.
Viitorul apropiat ne arată,
Că, timpul nu o să ne ajungă!

Ce a fost, a fost demult,
Azi este totul sau nimic!
Trecutul înseamnă mult.
Până mâine mai e un pic!

Un an nou, o nouă şansă,
Ca să devenim mai buni.
O schimbare, o speranţă.
BINE AI VENIT! De luni...

poezie de Ovidiu Kerekes (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut poate fi o virgulă, un semn de întrebare sau un semn de exclamare. Sunt regulile de scrierere pe care orice femeie ar trebui să le ştie.

citat din Mistinguette
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore încătuşate

De ce azi-mi pare ieri
azi un mâine întârziat
mâine un ieri anunţat..

În ceasul soartei-nsingurat
sunt un ac cu aceleaşi puncte
prebizibile şi defuncte
mereu in vorbe de puncte, puncte
întâlnite la nesfârşit
în acest spaţiu spăşit
timpului cu repetate
ore de ieri încătuşate
de societate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veşnic cânt o simfonie
şi singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoţesc
şi prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă şi mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă şi vor să mă vadă

în nopţile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am şi zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

nu pot ca să mă furişez
de trupul tău să mă lipesc
şi să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa face omul din semn de exclamare (!) semn de interogare (?).

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul lui Iuda

te vreau iubire şi te chem
imi pare că imi dai un semn
că m-ai vândut pe vechi arginţi
si azi pe frunte mă alinţi

nimic nu este nou sub soare
decât o vreme trecătoare
cel ce-a minţit si ieri o face
din nou... ascuns sub carapace

tu Iuda-n zilele senine
ai fost alături... lângă mine
acum eu simt că m-ai vândut
primind pe frunte un sărut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteza

A venit muza tăcută
Supărată, de ploi udă
Si cu ceaţă peste faţă
Fără niciun chef de viaţă.

Uşa fiind neincuiată
A venit si altă fată
Numai zâmbet, numai soare
Să mă ia la o plimbare

Dar pe care s-o aleg
Să ii fac si un portret?
Amândouă concurează
Antiteza mă salvează!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă...

sărută-mă, iubirea mea...
te-aştept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineţi melancolie!

sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!

sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă...

sărută-mă iubirea mea...
te-aştept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineţi melancolie!

sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!

sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine (Tomorrow never knows)

-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine şi cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ţi povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!

Întreb un bătrân, ţine strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri şi mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!

-Înţeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine şi ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:

-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost şi care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Şi câţi de mâne crezi c-o sa mai fie?

Viaţa este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poţi iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?

poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
şi văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
şi fum de polen,
şi urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
şi văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt Dumnezeiesc
despre cer şi stele:
semn ceresc.

5. Pe cei osândiţi
iadul stă să-i dea,
pe cei înghiţiţi
marea stă şi ea:
semn din sfinţi.

6. Aud glasul din lemn,
văd şarpele pe drum
şi eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!