Candelă

Dacă vrei, taie cu cuţitul somnului în două
Jumătăţi plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viaţa,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că sunt numai vara inimii tale, şi nu toate cele patru anotimpuri ale anului.

citat din Edna St. Vincent Millay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua condiţie

Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniţi şi vedeţi castelele-mi de aur clădite pe nisip!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passer mortuus est

Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia şi vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart acelaşi întuneric – în aceste zile
Toate paturile-s înguste.

Uitată, aşa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agapă –
Şi ea uitată – cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mică –
Rămasă doar o mută adnotare.

La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai eşti drag,
Dar pe care te-am alintat – în alt anotimp şi în altă poveste –
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?

** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Şi dacă miercuri te-am iubit cu foc
Ce-înseamna asta pentru tine?
Eu astăzi, joi, nu te iubesc deloc –
Atâta doar iubirea-mi ţine.

De ce te plângi de ceea ce-ai avut
Eu nu te înţeleg – nu-i bine –
Miercuri te-am iubit, dar miercuri a trecut,
Ce-înseamnă asta pentru mine?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adultă

Oare pentru-aşa ceva m-am rugat pe îndelete,
Am plâns, am blestemat şi-am dat şuturi la trepte,
Ca acum, casnică precum cartea de bucate,
Să mă bag în pat la ora opt şi jumătate?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima condiţie

Lumânarea mea arde la ambele capete
Şi ştiu că nu-o să ţină întreaga noapte —
Dar ah, inamici, şi oh, amici, până-atunci
Dă o lumina bună, caldă peste poate.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut femeie şi-s stresată

Eu m-am născut femeie şi-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir şi să m-aprind pe dată
Când îţi laşi trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieţii e subtil şi reuşeşte
Să bage-n ceaţă mintea, în timp ce pulsul creşte
Şi tu profiţi de mine, cum am păţit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ţi pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deşi dispreţ şi milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi ştim
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul n-aduce alinare

Timpul n-aduce alinare; cu toţii m-aţi minţit
Voi, ce mi-aţi spus că timpul mă va vindeca!
Căci el tot îmi lipseşte când plouă liniştit
Şi când refluxul lasă ţărmu' în urma sa.
Zăpezile se scurg pe pantele muntoase
Şi frunzele de-acum un an s-au făcut fum
Însă iubirea amară, cea care ne legase
În inimă şi-n minte eu o mai simt şi-acum.
Mă tem să merg în locuri cu duiumul
Căci toate-s pline de-amintirea sa
Dar am găsit un singur loc, doar unul
De care ştiu că nu îi va păsa
Şi zic, "Aici nu-s amintiri, nu mă înşel",
Dar stând aşa acolo, îmi amintesc de el.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria nu este cuprinsă între naştere şi o anumită vârstă şi la o anumită vârstă. Copilul creşte şi dă deoparte lucrurile copilăreşti. Copilăria este regatul în care nimeni nu moare.

citat din Edna St. Vincent Millay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem recupera

Piatra aruncată-n baltă
n-o putem recupera.
Odată ce-i aruncată,
piatra n-o putem salva.

Cuvântul rostit în grabă
înapoi nu-i readus.
Situaţia e gravă.
El efectul şi-a produs.

Nici ocazia pierdută
n-o mai poţi recupera.
Din viaţa ta este ruptă
şi greu te va afecta.

După timpul ce-a trecut
în zadar alergi băiete.
Din el nu poţi face scut
şi nici puşti cu baionete.

Nici măcar încrederea
n-o mai poţi recâştiga.
A ta este pierderea.
Nu te mai poţi redresa.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Nu mai plantaţi peste mormânt trandafirii
Pe care-n viaţă i-a iubit atâta, ea:
De ce să o minţiţi cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi şi nici vedea?

Ea-i fericită acolo şi-aşa o să rămână
Cu ochii acoperiţi de-un munte de ţărână.

epitaf de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi [Thursday]

Eu miercuri te-am iubit,
Ei şi, te-ai supărat
Că joi m-am plictisit? –
Păi, e adevărat.

Te plângi necontenit,
Chiar nu văd niciun rost,
Eu miercuri te-am iubit,
Dar ce a fost, a fost.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul n-aduce alinare (sonet II)

Ati minţit când aţi spus că timpul e vindecător,
Aţi minţit toţi, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipseşte-n plânsul acestei ploi uşoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;

Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Şi frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.

Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc – amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând uşurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:

"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ştearsă, de plăpândă!"
Şi stau acolo tulburată, şi mi-l amintesc... şi inima-l tot cheamă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă vrăjitoare

Ea nu-i nici palidă, dar nici îmbujorată,
Ea niciodată nu va fi numai a mea; ca un vin
Alintă mâina ei, desprinsă din poveşti de altădată,
Iar gura sărută ca-n ziua de Sfântul Valentin.

Are părul mai bogat decât o salcie pletoasă;
Sub raza soarelui e prea de tot strălucitoare!
Iar vocea ei salbă de mărgele e, melodioasă,
Sau treptele pe care intri fermecat în mare.

Ea mă iubeşte mult, mult, poate chiar exagerat,
La steaua mea se-înclină a ei stea;
Dar n-a a fost făcută numai pentru un bărbat,
De-aceea niciodată nu va fi numai a mea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăraţii

este singurul oraş ce are
împăraţi la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie şi spânzură
chiar şi timpul îl agaţă în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărţi
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracţii,
în dimineţile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-şi vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne şi nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici ţiglă care să te apere de ploaie;
Şi nici buştean nu-i, de care să te-agaţi să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăţa sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Şi, totuşi, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Ţintuită la pământ de dureri sau ţipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieşire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace şi-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopţi pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deşi, nu cred ca-aş putea. Aşa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel curajul pe care mama mea l-avea

Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoţit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.

Broşa de aur pe care şi-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie – şi-o preţuiesc, şi-o port de mică;
Totuşi, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aş putea renunţa uşor la ea, la o adică.

Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat şi-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăşi, aprilie?
Frumuseţea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuţilor muguri somnoroşi.
Ştiu ce ştiu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii şofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificaţie ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncaţi de viermi.
Viaţa, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre nişte scări care duc nicăieri.
Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind şi împrăştiind flori.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna [Tavern]

Voi ţine o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbaţii cu ochi tandri
Să-şi caute odihnă.

Vor fi bucate o mie
Şi căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.

Dormi-va călătorul
Ca să-şi viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.

Ce fac e un capriciu –
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari şi tandri
Mi-au dat învăţătură.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!