Adultă

Oare pentru-aşa ceva m-am rugat pe îndelete,
Am plâns, am blestemat şi-am dat şuturi la trepte,
Ca acum, casnică precum cartea de bucate,
Să mă bag în pat la ora opt şi jumătate?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, pentru-aceste vorbe o să-ţi pară rău curând!

O, pentru-aceste vorbe o să-ţi pară rău curând!
Restituie-mi cartea şi-ţi ia-înapoi sărutul.
Un duşman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-aşa căpuşor minuscul?!"
Vino, o să-ţi arăt pălăria mea cu ciucuri
Şi-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc şi... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ţi mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică şi blândă, dulce şi isteaţă;
Şi nu-o să mai fiu surprinsă cu cărţi la subţiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viaţă;
Şi-într-o zi intrând pe uşă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici caldă – cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că sunt numai vara inimii tale, şi nu toate cele patru anotimpuri ale anului.

citat din Edna St. Vincent Millay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna [Tavern]

Voi ţine o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbaţii cu ochi tandri
Să-şi caute odihnă.

Vor fi bucate o mie
Şi căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.

Dormi-va călătorul
Ca să-şi viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.

Ce fac e un capriciu –
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari şi tandri
Mi-au dat învăţătură.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi [Thursday]

Eu miercuri te-am iubit,
Ei şi, te-ai supărat
Că joi m-am plictisit? –
Păi, e adevărat.

Te plângi necontenit,
Chiar nu văd niciun rost,
Eu miercuri te-am iubit,
Dar ce a fost, a fost.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua condiţie

Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniţi şi vedeţi castelele-mi de aur clădite pe nisip!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima condiţie

Lumânarea mea arde la ambele capete
Şi ştiu că nu-o să ţină întreaga noapte —
Dar ah, inamici, şi oh, amici, până-atunci
Dă o lumina bună, caldă peste poate.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă

Dacă vrei, taie cu cuţitul somnului în două
Jumătăţi plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viaţa,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Nu mai plantaţi peste mormânt trandafirii
Pe care-n viaţă i-a iubit atâta, ea:
De ce să o minţiţi cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi şi nici vedea?

Ea-i fericită acolo şi-aşa o să rămână
Cu ochii acoperiţi de-un munte de ţărână.

epitaf de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la biserică şi-am plâns. Nu, nu m-am rugat niciodată mai sincer. De obicei, mă gândeam la copii, la poezii, la femei...

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa aceasta suplă devine aproape dublă,
m-ai întrebat într-o noapte
ce se-nţelege din moarte.
Am spus, ai plâns, iar am spus.
Ce răsărit, ce apus,
ne-am rugat până-n zori,
apoi am fost scoşi de ninsori,
decapitaţi de soare, cleptomania de şoarec,
clopote bat încă ritmic, intim şi sadic şi istmic.
Mă prinse o mare tristeţe, ca Marea Neagră pe feţe,
tu ai şoptit overdue, eu sărutând şi-am spus tu,
numai tu să trăieşti, gemeni vreau şi poveşti,
ciudat că mai trăiesc, murisem de mult, Bucharest,
acum va trebui să întreţin mulţi copii,
m-am rugat şi am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria nu este cuprinsă între naştere şi o anumită vârstă şi la o anumită vârstă. Copilul creşte şi dă deoparte lucrurile copilăreşti. Copilăria este regatul în care nimeni nu moare.

citat din Edna St. Vincent Millay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut femeie şi-s stresată

Eu m-am născut femeie şi-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir şi să m-aprind pe dată
Când îţi laşi trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieţii e subtil şi reuşeşte
Să bage-n ceaţă mintea, în timp ce pulsul creşte
Şi tu profiţi de mine, cum am păţit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ţi pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deşi dispreţ şi milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi ştim
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfăşat
Cu dragoste şi m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu faţa la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-aţi patul tău şi umblă!'' Şi-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Şi dacă miercuri te-am iubit cu foc
Ce-înseamna asta pentru tine?
Eu astăzi, joi, nu te iubesc deloc –
Atâta doar iubirea-mi ţine.

De ce te plângi de ceea ce-ai avut
Eu nu te înţeleg – nu-i bine –
Miercuri te-am iubit, dar miercuri a trecut,
Ce-înseamnă asta pentru mine?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră şi ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed şi întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toţi anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat să prindă viaţă neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!

Aşa că n-am avut de-ales
Şi-am recitit afară pe verandă
Un roman sentimental, şi mi-am pus flori în păr
Să plac tipilor care trec pe stradă,
Şi: " Oare de ce nu-i văd trecând, pe cei tineri cu precădere? –
Fiindcă-am fost rea," şi-apoi, cu puţină de rău părere:
"Asta-i, trebuie să spun regretelor la revedere
Şi să mă mai distrez o perioadă!"

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viata

M-am rugat Domnului sa-mi dea
Din vesnicia Lui, secunda mea
De vis, de dor si nimanui
Sa nu-i spuna de-al meu zbor.

M-am rugat Domnului sa-mi puna,
In sufletul trist macar o stea,
Ca ochii nu mi s-au facut tarana,
Sa-mi aminteasca ca exist asa.

M-am rugat Domnului sa-mi spuna,
De ce cateodata iubirea moare
De ce tristetile se-aduna
In stoluri mari sub soare.

Nu pot sa le prefac in huma
Mi s-a deschis oare o poarta
In Raiul meu, de timp uitat
Doamne, in viata-s doar o urma?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede sălbatice

Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Şi ce-am văzut din ce nu mai văzusem – un străin?
Doar o întrebare în plus şi una mai puţin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, uşa-ţi închid şi plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceţi din nou peste oraş spre sud,
O, zburaţi din nou peste oraş, în lungi stoluri călătoare!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passer mortuus est

Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia şi vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart acelaşi întuneric – în aceste zile
Toate paturile-s înguste.

Uitată, aşa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agapă –
Şi ea uitată – cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mică –
Rămasă doar o mută adnotare.

La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai eşti drag,
Dar pe care te-am alintat – în alt anotimp şi în altă poveste –
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?

** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Până acum nu te-ai mai plâns de metodele mele.
Dr. John Watson: Nu m-am mai plâns! Când m-am plâns eu de faptul că exersezi la vioară la trei dimineaţa, de dezordine, de igiena ta deficitară, de experimentele pe care le faci pe câinele meu sau de faptul că îmi furi hainele?

replici din filmul artistic Sherlock Holmes (decembrie 2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!