Fata cu gâște
Primăvara nu coboară călare pe niște
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paște gâște.
Și toate lucrurile frumoase din viață sosesc
Într-un mod simplu și cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am mințit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri și prieteni capricioși ca vremea-n toamnă
Și cu primăvara sosind în oraș călare, ca o doamnă!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre prietenie
- poezii despre oraș
- poezii despre iubire
- poezii despre gâște
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.