Frunza plopului

Frunza plopului, fireşte,
Nu se tânguie în van...
La nelinişti se gândeşte
Şi la vântul năzdrăvan.

Dacă stă ca un strejer,
Vrea să vadă main departe,
Când mai vine vânt şi ger,
Pe cărări de miazănoapte...

Şi se zbate ca un dor,
Argintat de vis şi cale,
Ca un cântec călător,
Dinspre imnuri ancestrale...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelică lumină

Angelică lumină, îngenunchind de rod
Şi geometrii albastre, în pururea exod,
Vin să-ţi descopăr raiul şi gloria sixtină,
Pe cerbi de-mpătimire şi vrere carpatină.

Angelică lumină de sori, în cavalcadă,
Dezgheaţă-mi năzuinţa şi gândul de zăpadă,
Ciopleşte-mă din piatra aceluiaşi mister,
În care-ngheaţă zborul şi visul efemer!

Adună-mă-n cupola virtuţilor astrale,
Pe aripi de baladă şi imnuri ancestrale,
Manole să-mi zidească în Argeş o fântână,
Cu lacrimă de cântec şi dragoste română!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep frunzele să cadă

Să vezi cum frunza se-nroşeşte,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Pluteşti, te uiţi şi apoi gândeşte,
că ar fi construită de nişte zei.

Zilele trec şi dragostea de natură creşte,
când relaţia se leagă cât mai firesc
şi nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.

Vreau să văd soarele că străluceşte,
cu frunzele să fim cât mai atenţi,
când frunza cade şi se răsuceşte,
purtată de vânt şi de curenţi.

Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul şi vântul mai face-o schimbare
şi vine din nou cu ceva deosebit.

poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecunditas

Se-ndoaie coapsa plopului pe culme
Când frunzele de-o nevăzută mână
Atinse cad şi una câte una,
Zburând domol, se spulberă-n ţărână.
Le văd în drum şiraguri aşternute,
Un val de vânt le-nvolbură-n risipă,
Viaţa mea, la tine-acum mi-e gândul,
Cum te fărâmi tu, clipă după clipă!...

Trec zilele în goana lor pripită,
Şi fiecare mai sărac mă lasă,
În orice clipă, minţii zbuciumate
Câte-un drumeţ îi pleacă de la casă.
Nu au popasuri gândurile mele,
Sămânţa lor se zbate veşnic nouă
Şi, călător pe drumuri nesfârşite,
Se risipeşte sufletul meu vouă!

În alergarea clipei călătoare
Atâtea-s date ochilor să vadă,
Şi câte-mi trec fugare pe la poartă
Le cheamă toate sufletu-n ogradă.
Cu ele-mpart eu darurile mele!
Las inima comoara să-şi desfacă
Şi, când pornesc în calea lor pribege,
Cu ele duc podoaba mea săracă...

Nu sus în cer! Vă biruie înaltul!
Curmaţi-vă cărările spre stele,
Rotind răzleţe-n praful de pe uliţi,
Vă vreau acolo, gândurile mele!
Cădeţi, cădeţi voi, frunze dezlipite,
Pe câmpul larg, în zbor, vă poarte vântul
Şi vă-nfrăţească rostul cu ţărâna:
Pe urma voastră va rodi pământul!

poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rândunica îşi face cuibul, când drumul prinde a toarce cărăruşe, când mugurul îşi desface din faşă podoaba lui verde, atunci vine să mă vadă copilăria. Vine încet, numărându-şi paşii, ca să îi pară drumul mai scurt. Vine cu o nuieluşă subţioară, smulsă de tata din gard, căci drumeţului multe i se întâmplă. Vine cu basmaua mamei aşezată în jurul gâtului - vântul e vânt şi niciodată să nu îi dai crezare.

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-a făcut minunea

Dacă s-a făcut minunea
Înnoirii vieţii tale,
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale
Dacă-n inima ta-i pacea
Şi-n ea Duhul Sfânt se ţine
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale, orişicine.

Dacă tu-L urmezi pe Domnul
Şi ţii calea voii Sale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine pe-orice cale.

Dacă tu ai pentru semeni
Gânduri de iubire pline,
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale orişicine.

Dac-ai rupt-o cu trecutul
De păcate şi greşale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale

Căci dac-ai aflat pe Domnul
Şi-I cunoşti Cuvântul bine
Vai de tine când n-o vede
Pe-orice cale, orişicine.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul să-ţi fie har!...

Tu să bei, să bei mereu,
Soare din cântecul meu,
Nuferii iubirii sfinte,
Să-ţi răsară din cuvinte...

Dacă totuşi n-ai băut,
Soare pe cât ai fi vrut,
Cântecul să-ţi fie har,
Călător pe vânt hoinar!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vânt

(Mamei)

De când te-ai dus în veşnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeţie vântul
Şi-mi şterge chipul lăcrimat.

A înflorit durerea-n mine
Şi am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Şi plânge-n plopii din cătun.

Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac — s-a lămurit
Şi-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!

De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
Şi nu ştiu dacă vei veni.

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pe deal

Nimeni nu poate să-mi spună bine
Nimeni nu ştie la noi
Vântul acesta de unde vine
Şi-unde se duce apoi.

Vine în zbor din depărtare
Şi bate iute de tot
Pot să alerg oricât de tare
Să îl ajung n-am să pot.

Dar dacă sfoara eu aş lăsa
Ce zmeul mi-l ţine departe
Vântul l-ar lua şi l-ar purta
Timp de o zi şi o noapte.

Însă oriunde îl va purta
Îl voi găsi negreşit
Şi-atunci voi şti în sinea mea
Că vântul acolo-i oprit.

Şi aş putea să dau de ştire
Unde se duce-acest vânt
Dar unde începe-a lui rătăcire
Noi nu putem şti pe pământ.

poezie de A.A. Milne, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prelung

ramul legănat de vânt
se frânge în şapte.
treci şi-n urmă laşi miros
de cireşe coapte.

numai o dorinţă am
cântu'-mi să răsune,
spărgând sticla nopţilor
cu iz de căpşune.

în ochii tăi cafenii,
dinspre miazănoapte,
luna să pice uşor
ca un strop de lapte

şi sfioasă, inima
în piept să-ţi tresară
cum tresar macii roşind
lanul de secară.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzar

Nu ştiu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furişat
Către undeva.

Şi de mi-a furat, nu ştiu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.

Chiar de mor sau de-s departe
Şi mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

pe vântul
dinspre buzele tale
amintiri despre
alta erau
paşi de etern
şi de cântec
timp de o floare pe ram.

poezie de Laurenţiu Selegian
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Florile sălbatice care-acoperă acest ţinut au fost martore la căderea zeilor,
Dincolo, departe, adie un vânt care se îndepărtează tot mai mult,
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi,
Îl întorc pe Dincolo înapoi pe păşunile lui.

Acesta se numeşte lemn, iar aceasta meşă;
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.

Acest Dincolo există doar în moarte, îngheţat – un buchet de imortele.
Oglinda lunii atârnă nemişcată de un mileniu deasupra păşunii.
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Singur, traversând gânditor aceste păşuni ale clipei.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne dă-ne, bunăoară,
Sănătate cât se cere,
Dar gândeşte şi măsoară,
Când dai prostului putere...

epigramă de Gheorghe Ion Păun din Mozaic umoristic (2004)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre viitor

Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...

Eu nu îi aud foşnetul,
e ca şi cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...

Dacă te uiţi în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...

Şi când ora este o urmă
devii conştient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor Hibernal

E ceaţă, e frig..., şi aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranţa în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ştergi.

Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinşi în vârtejuri de vânt...
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.

Şi seara se lasă, şi gândul se frânge,
furtuna la geam se-nteţeşte mai mult,
şi frigul pătrunde, şi sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, şi vreau să te uit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!