Septembrie

Florile sălbatice care-acoperă acest ţinut au fost martore la căderea zeilor,
Dincolo, departe, adie un vânt care se îndepărtează tot mai mult,
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi,
Îl întorc pe Dincolo înapoi pe păşunile lui.

Acesta se numeşte lemn, iar aceasta meşă;
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.

Acest Dincolo există doar în moarte, îngheţat – un buchet de imortele.
Oglinda lunii atârnă nemişcată de un mileniu deasupra păşunii.
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Singur, traversând gânditor aceste păşuni ale clipei.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţă se numeşte orice se naşte, trăieşte şi moare, socotesc că şi mai mult are dreptul la acest cuvânt fiinţa care îşi poate împinge viaţa prin propriile ei puteri dincolo de moarte. Şi dincolo de moarte numai spiritul o împinge...

citat din romanul Iubim de Octav Dessila
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de o vreme încoace
exist tot mai puţin
parc-aş fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de ţărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfinţit
şi o inimă care să bată şi dincolo de moarte

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vă iubesc

doar îmi sunteţi aproapele
pe fiecare în parte
pe toţi laolaltă
în aşa fel încât să nu mai plângă nimeni
în aşa fel încât să nu mai pot răsufla
decât prin plămânii voştri

nu ştiu dacă o să întorc şi obrazul celălalt
cum nu ştiu de ce în toată iubirea aceasta de aproape
este atâta ură

ar fi mai simplu să mă întorc din moarte
după fiecare răstignire
decât să vă aduc acest fel de a iubi
dincolo de orice convingere idioată
dincolo de orice pretenţie absurdă
asupra adevărului absolut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dincolo de viaţă

Aici, în sanctuarul acestei suferinţe,
Încarcerat de lacrimi, cu veşnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Şi te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Aşa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viaţă, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă şi lacrimă şi taină,
Mamă şi soră, fiică, doamnă şi înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viaţa mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viaţă
Şi clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenuşie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de respiraţii

Alerg
cu patruzecişişase
de respiraţii de ani lumină
prin constelaţia de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscaţi
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivniţa gândului.
Te aştept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăieşti
într-o lume abstractă
şi atât de tăcută,
chiar şi în zilele îndulcite cu torturi.
Îţi mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se caţără
ca o iederă
până în purpurul retinian,
cu rădăcini înfipte adânc,
dincolo
de aburul cald
al respiraţiei mele...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sânziene

Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc... Coroniţele cad...
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă sub lacrimi de jad.

Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână....
Demult, îngropată-i sub lacrimi de ger.

În sat pregătite-s în corliţe seceri,
Recoltele-aşteaptă, ţăranu-i avid,
Eu, secera morţii, nicicând n-oi ierta-o...
Mi-a dat amintirea... Azi, câmpu-i arid.

Şi plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite în câmpuri cu dor...
Eu trec mai departe... Sărut, trist, o cruce,
Iar viaţa îmi pare floral, trist, decor.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbe asfaltul şi se crapă ţărâna

se tânguie în dungă clopote din frunze uscate
şi e doar luna lui cuptor
ca atunci când visam la cerbi albaştri
mai ştii pădurea
mai ştii cărarea
mai ştii ceva din luna aceea mult prea rotundă
sau doar visam de nebun într-o barcă goală
pe un lac mult prea adânc pentru moarte?

între timp am iscodit izvoarele
acum secate parcă de o lume mult prea lume
şi-mi trag o parte din lacrimi
ca pe un târâş de lemne retezate de tinere
ca să nu le mai doară rădăcinile
ca să nu mai viseze aiurea la stele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliţi... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!

Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Şi nori de praf! Şi ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.

Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cântăreţ

Îmbătrâneşti, şi versul tău
Îmbătrâneşte ca şi tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânţi e rău.

Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăţa
Şi satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ţi iese-n cale?

Nu simţi cum cântecu-i sfârşit
Şi-n ţitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era strâns

în gheara sorţii fără milă
o simţea neagră ca iadul
nu avea soluţii
şi dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situaţiei unde
se zbătea în faţa focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el şi dincolo de fiinţa lui
încercase să strige
dar glasul era o şoaptă dincolo
de blesteme ştia că va fi luminat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc rozul

Iubesc rozul şi această fereastră cu un suflu dincolo de umăr,
unde obiectele de pradă mă lasă să plec.
Epiderma frunzelor nu mă înşeală
în noul spaţiu ce se-nvârte rotit
şi pot respira dincolo de ziduri de sticlă.

Căderea mea nu există în cea mai pură absenţă
în locul care adună stelele comune.
Decupez rozul din fantezie,
din visare, din piele de stele.
pentru alintul îndoielii şi a lunii culcate-n artere.
Atât de singură merg
prin roz
cu zarea umblând pe deasupra mea.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost impresionat până la lacrimi. Nu şi dincolo de ele.

aforism de Mihail Mataringa (21 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

dincolo de mine este o haită de lupi -
ceasornic al tristeţilor,
urlet adânc nu la lună,
ci la hăul din oameni
am crezut că vântul
e un crai desculţ de durere
dar nu!
m-am înşelat
vântul e doar o moaşă bătrână
ce urzeşte chinurile facerii
la gura peşterii
cristelniţe cu urlete prelungi
botează-n mine
cascade de lacrimi
şi slove de sânge
la gura peşterii
dincolo de mine
vântul e mesagerul lupilor

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele Crucii

Fiinţa noastră geme, înveşmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinţii,
Aburul cald şi mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioşi pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de nori

Dincolo de nori
e-întotdeauna soare.
Dincolo de moarte
e-întotdeauna noapte.
Dincolo de cer
totul este un mister.
E veşnicia,
Univers neexplorat.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pe acest considerent a aşezat Dumnezeu, Luna pe boltă? Să ne trimită cu oglinda ei semnale, că dincolo de noaptea morţii mai există Soare, mai există lumină?

aforism de Cornel Stelian Popa (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!