
Zarul
Era o liniște oarbă,
Zgomotoasă chiar,-de prea multă liniște!
Și mai era acolo niște cercuri,
Vii și simandicoase...
Erau ca scaunele din jur,
De la masa tăcerii!
Piatră de cremene,
Ființele înnegrite de groază,
Încordate ca o arbaletă.
Cu răsuflarea tăiată, d
În mijloc, pe roata norocului...
Era o literă amorțită,
Care arunca zarul!
Cerul cădea spiralat,
Până la vârful dorinței
Și din tenebrele căușului mâinii,
Au zvâcnit cuburile rotindu-se...
Ca anotimpurile
Și când am deschis ochii,
Am văzut cum căzuse iarna...
Un doi legat de un unu,
Exact cât trebuie,
Să măture... speranța!
Să măture... Speranța
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre zaruri
- poezii despre tăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre iarnă
- poezii despre groază
Citate similare

Tu, liniște!
Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Albi clopoței,
Îi suni în mine,
Par ca o turlă de albine,
În care aripi bat Dumnezeiești!
Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Sună speranța,
Dorului din frunză...
Pădurea, cerbii știe să-i ascundă...
Tu, liniște,
Dintre mesteceni,
De ce, de ce, de ce te legeni?
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre aripi, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre alb

E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viermi
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre geometrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Sacrificiu și iubire
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se așterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.
Prea multă solitudine aține
Nevoia de-mbrățișare dentibus,
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.
Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecțiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.
Prea multă liniște mușcă din carne...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre sacrificiu sau poezii despre lotuși

Ninge pe masa de Paște
Din cerul cu nori înfloriți
Tot ninge pe Masa de Paște,
Speranța din pomi logodiți
În sân de petală renaște.
De liniște Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfințit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.
Mieii-și plâng frații-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireș,
Dorință la viață le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greș.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ninsoare, poezii despre flori, poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre nori sau poezii despre logodnă

La Masa Tăcerii
M-a-îndemnat inima
Să deschid
Poarta Sărutului in timp ce
În vârful Coloanei Fără Sfârșit
Cânta un tril de
Pasăre Măiastră!
În jurul meu se lăsă o liniște adâncă
Asemeni Cumințeniei Pământului.
Pe unul din scăunele,
Cu privirea-i de copil,
Cu fruntea-i plină de sudoare,
S-a așezat să-și tragă un pic
Răsuflarea.
O domnișoară, Pogany,
I-a șters fruntea și i-a mângâiat-o!
Să ne trăiești, Brâncuși!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre inimă sau poezii despre copilărie

Speranța
când speranța moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!
nu e drum pe care
poți ca să mai mergi!
cauți alinare..
doar in vechi povești!
când speranța moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau citate de Doina Bonescu despre Soare
Spune-mi
Ai văzut inflorescențele printre frunze;
spune-mi cât vor mai rămâne?
Astăzi ele tremură-n fața mâinii care le culege;
mâine vor aștepta pe cineva să măture grădina.
Minunată-i inima strălucitoare a tinereții,
dar, cu anii, ea îmbătrânește.
Nu-i lumea asemenea florilor?
Fețe îmbujorate câtă vreme?
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tinerețe sau poezii despre prezent

Am rupt gura tăcerii
Cu
răsuflarea
tăiată
De
ghilotina
înserării
Aștept
Luna
seducător
mijloc
de
locomoție
al
insomniei
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre seară, poezii despre insomnie sau poezii despre gură

Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre albastru, citate despre înălțime, citate despre picioare, citate despre ochi, citate despre negru, citate despre lumină, citate despre flori, citate despre dans sau citate despre crini

Diversiune
E mândră juna-n toate cele,
Dar mult prea mică e ocaua:
Ridică ochii sus la stele...
Doar să nu măture podeaua.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stele, epigrame despre ochi, epigrame despre mândrie sau epigrame despre greutate
E liniște, e pace, e Dumnezeu
E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu
Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea
Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning
Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre pace
Fulguie liniște
fulguie liniște
cu aromă departe
între sânii tăi descheiați
către miazăzi
acolo unde pasul meu
te-a găsit degerată de fericire
fulguie încă un pic
până găsesc ieșirea spre inima ta
cea care umple întreg spațiul
ce ne cuprinde
cu bune și rele
până când tăcerea învie
fulguie liniște
ca-ntr-o serenadă nocturnă
cu liliecii îngeri
ascunși între gânduri
știi.... am uitat să postesc
pentru ultimul fulg
ce-ți topește iertarea
fulguie liniște
peste închisoarea albastră
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sâni, poezii despre iertare, poezii despre fericire sau poezii despre albastru
Oamenii aveau impresia
că orașul se scurge odată cu ploaia. rigolele erau pline de case
și canalizările refulau cartiere întregi. nemestecate
e doar o ploaie, fără nici o legătură cu potopul
dar cu toate acestea oamenii sunt sceptici
e prea multă apă. copacii se înmoaie
crengile lor par acum alge brun-roșcate
unduindu-se în așteptarea umpluturii de sushi
îngerii coboară și-încep să măture totul
case, străzi, copaci, orașe
ca să aibă unde arunca noile pietre
din care vor crește alți oameni, alte case, alte orașe
impresia generală e că toate acestea ar avea un sens
dar totul este confuz. încă nedeslușit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre copaci, poezii despre scepticism, poezii despre creștere sau poezii despre crengi

Liniște
E liniște în casă,
Doar pașii mei
Îi dau acum viață
E liniște în jur
Doar vrăbiuța
Ciripește
Într-un prun
E liniște în ochii mei
Doar gândul bun
Mai strălucește-n ei
Atâta liniște
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu și el
În curtea goală
Și vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la țară
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vrăbii sau poezii despre sat
Pe strada-nvățată cu soarele
Pe strada-nvățată cu soarele, din
jumătatea goală de scorbură prefăcută
de multă vreme în jgheab, adăpostind
un ochi de apă reîmprospătată pe încetul, îmi potolesc
setea: luând în căușul mâinii
bucuria și-obârșiile apei.
A bea mi se pare prea mult, prea întreg,
dar acest chip în așteptare
mi-aduce în conștiință apă cu lumină.
Dacă, așadar, ai veni, s-ar cădea, spre a-mi fi liniște,
doar o ușoară odihnire a mâinilor
fie pe rotunjimea tânără a umerilor, fie
pe zvâcnetul sinilor tăi.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Caraion și Petronela Negoșanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre conștiință, poezii despre bucurie sau poezii despre apă

Cât or fi râs și zeii când au băgat și speranța printre relele cu care au umplut cutia Pandorei, pentru că ei știau prea bine că speranța e răul cel mai crud dintre toate, căci ea e cea care ademenește omenirea să-și îndure nenorocirile până la capăt.
citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bine și rău sau citate despre Pandora

Elitismul acestor gunoieri, prea erudiți pentru a mai vrea să măture.
aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre elitism
Ceai încropit
să-mi lași aprinsă candela pe masa
sub care umbră-ngenunchiată-
am adormit.
scriam o literă subțire...
gând-ul încet încet m-a părăsit.
am luat atunci cuțitul de pe cana,
în care ceaiul a rămas neîncropit.
cu abur și durere, neguri aspre,
cuvânt cu litere mai groase-
am scrijelit.
a văzut tata
masa și cristalul,
lăsat cuminte sprijinit de zid,
cum a-nmulțit lucirea-i sinuoasă...
oglinda
în imagini strâmbe-a amuțit.
m-am revăzut în ani
mergând agale,
pe-alei
în toamna nașterii de firi...
naive umbre
rătăcite-n jungla omenească
beau ceaiul. e amar.
acum e încropit...
cuvântul a rămas
acolo unde gândul,
mâna mi-a purtat către cuțit.
tăblia-ascunsă-a mesei
încă tace.
mângâi în liniște deplină,
acel cuvânt prea rar descris umanului...
cel scrijelit...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre ceai, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre naștere sau poezii despre naivitate

Nimic, nici chiar speranța
Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă...
Departe lași în urmă al visurilor rai...
Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca înghețul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește
Când ziua după ziuă bolnavă se târăște...
Și poate ca să fie de aur cerul plin,
Și poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Și râul alb, suspin!
Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine
Atunci nu mai voiește să vie, și nu vine!...
Și poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viață viitoare, și-n tainica ei lume
Noi aripi, nou avânt!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre râuri sau poezii despre reîncarnare

Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment)
I. Țărmuri pline de liniște
Îndepărtatele țărmuri ale liniștii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te oprești și să privești mai profund, tot mai profund,
până vei reuși să-ți desprinzi sufletul de adâncuri.
Acolo de priviri verdeața nu se mai satură,
și nu se mai întorc ochii legați.
Ai crezut că viața te va ascunde de cealaltă Viață
în străfunduri adânci.
Din acel torent - să știi - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumusețe a veșniciei!
Să reziști și iar să reziști. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să reziști tot mai simplu și tot mai clar.
În răstimp mereu vei ceda în fața Cuiva, ce de acolo vine
închizând după sine discret ușa odăii mici -
care mergând își îmblânzește pasul
- și atinge această liniște cel mai profund.
poezie clasică de Papa Ioan Paul al II-lea din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre Dumnezeu