
La Masa Tăcerii
M-a-îndemnat inima
Să deschid
Poarta Sărutului in timp ce
În vârful Coloanei Fără Sfârșit
Cânta un tril de
Pasăre Măiastră!
În jurul meu se lăsă o liniște adâncă
Asemeni Cumințeniei Pământului.
Pe unul din scăunele,
Cu privirea-i de copil,
Cu fruntea-i plină de sudoare,
S-a așezat să-și tragă un pic
Răsuflarea.
O domnișoară, Pogany,
I-a șters fruntea și i-a mângâiat-o!
Să ne trăiești, Brâncuși!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Coloana fără sfârșit
Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.
Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.
Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
mineralele pământului
într-o coloană fără sfârșit,
să-și sprijine cerul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
și n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuși!
poezie de Teodor Dume din volumul adevărul din cuvinte, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
și n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuși!
(text publicat în volumul de debut, Adevărul din cuvinte,1985/prefață de Gheorghe Grigurcu)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
E o masă a tăcerii la care stă
Gânditorul de la Hamangia.
Brâncuși obosit după călătoria prin lume,
se așază și el la masa rotundă din lemn
și gustă roadele pământului originar.
Suferința din gând își vede simbolurile
cum se nasc din lucruri simple.
Ideile se cioplesc în masa tăcerii,
pleacă fecund spre poarta sărutului și coloana fără sfârșit
după ce a inițiat himere, vrăjitoare, domnișoare, prințese...
și zborul unor păsări văzute la Hobița
chiar pești ori țestoase zburătoare.
Urmașii un timp n-au priceput nimic
considerându-l un copil plecat!
Sculptorul este prezent în piatra, metalul și lemnul lumii
mai mult decât în conștiința noastră
de neînsemnați muritori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă
Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta Sărutului
La a sărutului... măreață poartă,
Cu drag, îndrăgostiții așteaptă
Îmbrățișați strâns și supuși...
Sărutul sfânt... al lui Brâncuși...
madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

(Catren fără margini - Brâncuși)
Poarta sărutului
Rugăciune
Coloana infinitului
Măiastra
poezie de Costel Zăgan din Catrene fără margini (20 mai 2021)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
în timpul regimului trecut, se vorbea de "Coloana Infinitului". În realitate, această capodoperă s-a numit "Coloana pomenirii fără sfârșit". Monumentul de la Târgu Jiu avea pentru Brâncuși o conotație declarat comemorativă: era dedicat soldaților gorjeni care s-au jertfit în Războiul de Întregire a Țării. Brâncuși a refuzat orice onorariu pentru această lumânare infinită, ca și pentru celelalte monumente ridicate la Târgu Jiu: Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.
Calinic Argatu în Pace și bucurie cu Brâncuși (2001)
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Exegeții au dat multe semnificații "Coloanei fără sfârșit". Întâmplător eu i-am descoperit cheia geometrică identitară. ROMânul Brâncuși, adică ROMB-ul!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Te primim cu drag, Moș Nicolae
Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toții
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăsește-n noi
Ce dimineață e aceasta?
În care lumina se regăsește-n noi
Te primim, cu drag, Moș Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranțe
Tu ai obrajii luminați
Și inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moș Nicolae
Moșul nostru din străbuni
Ce-și împarte odată darurile cu noi
Și inima, acea pasăre măiastră în care toți credem.
Te primim cu drag, Moș Nicolae, bogați și săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu și-ar îmblânzi somnul, fără așteptarea bunătății tale.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptând un... vis
Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde își lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea
"Visul" meu către... Cel de Sus.
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Brậncuși
A discutat cu Sfynxul:
Piramida sau coloana infinitului?
A stat la taclale și cu Oedip:
Sofocle sau Enescu?
Pe cine să preferi
În Pantheonul artelor?
Atunci s-a întors la gorjenii lui
Acolo unde i-a deschis
Poarta sărutului
Domnișoara Pogany...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Aurel Dumitrașcu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent și acel care vine.
Invenția Brâncușiană, desfășurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însușire fără sfârșit
a minților,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără țăran inventiv,
scormonitor în vatră
și cioplitor în piatră
nu se poate!
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Coloana fără sfârșit" a fost totuși terminată. Brâncuși a reușit să "sfideze" infinitul într-un mod foarte original și anume tăindu-i vârful.
aforism de Mihail Mataringa (4 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta sărutului - Lui Brâncuși
Decepții avut-a din copilărie,
Iubita l-a ținut mereu la poartă,
De-atâtea sărutări, cum era spartă,
El a cioplit-o-n piatră pe vecie.
epigramă de Valentin David (19 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre măiastră
"Este perfect adevărat..."-
Gândesc privind către fereastră
Pe unde "zborul" și-a luat -
"Femeia-i pasăre... măiastră!"
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea - pasăre măiastră
Doamne,
rostogolește peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ține
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viață și moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălții cuvânt,
să învățăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.
rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiastra
Învelită în aripi de soare,
e gata să zboare,
spre poarta sărutului,
spre coloana infinitului,
sus, mai sus,
spre nemuritorul Brâncuși.
poezie de Marius Alexandru (19 februarie 2024)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!