Iubirea - sufeream după imensităţi, mai ales când mă dăruiam acestei nebunii răvăşitoare... călătoream cu imaginaţia pe toate oceanele lumii... totdeauna luând umbra ta cu mine...

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este infinitul în care se adâncesc toate mările şi oceanele cunoaşterii, azurul trăirilor sufletului, landurile virtuţiilor şi necredinţelor umane, strigătul fiinţei descumpănite chemând nemărginirea!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmărginire

doar marea copilăriei mele îmi ştia taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după nişte ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensităţi albastre,
doar sămânţa spaimei încolţită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morţii
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din braţele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii uşor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă şi dor..
aşterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălăşluieşti...
Şi goala şi tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeaşi tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Ia-maă de mâna şi poarta-mi lin paşii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
si mă înveşmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina harului este veşnică, ca apa vie, chiar dacă umbra mâinii se va estompa... la infinit!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio mare întâlnire nu e o-ntâmplare, chiar dacă marginile lumii sunt nedefinite!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totdeauna, dragostea are ochii verzi ai bobului de rouă şi pletele ruginii ale toamnei ce va să vină! Ea aleargă pe câmpii bistriţene şi îi ia urma doar vânătorul priceput.

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea înseamnă un "altul", cu care să împarţi cerul, pământul, mările, uscatul, veri, ierni, zidiri şi nezidiri!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în noapte...

când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii, Iubirea mea, uşor, printre file de gând...
măsoară-ţi în mine în tihnă, întinderi de suspine şi dor...
aşterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălăşluieşti...
Cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Şi goală şi tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru veşnicie...
împletiţi amândoi în aceeaşi tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuţă şi poartă-mi lin paşii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
să mă înveşmântezi în El,
cu cântări şi psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri şi nopţi târzii de dor...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi lumea

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
şi-n timp ce-ţi urmez paşii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.

Nebuni de dor, plângând un Cer neînţeles
de alte lumi trăinde-n umbre şi-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
Sub transparenţe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioşi, şi ne-mbrăţişăm "lutul".

Tu eşti... IUBIREA lumii... şi eu, IUBIREA ta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea - două inimi ca două ceasuri solare rotindu-şi doar orele iubirii cereşti în aceeaşi direcţie şi deodată!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este umbra exprimată de imaginaţia lumii stradale.

definiţie de Lawrence Ferlinghetti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
străjeri la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă urmăresc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac, ce azi răzbate,
prin goana clipelor amare
sculptate în eternitate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi spulber-amintiri tăcute
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri rele, nevăzute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni, într-o noapte cu lună,
am să te rog, încă o dată:
"Mai ţine-mă puţin de mână!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
uitaţi la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă însoţesc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac ce azi străbate,
prin rana grijilor amare,
spre un trecut fără păcate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi-mi spulberă năluci tăcute,
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri negre, azi pierdute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni în nopţile cu lună,
am să te rog, privind apusul:
" Mai ţine-mă un pic de mână."

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hortense Robbins

Numele meu era prezent în toate ziarele –
Când cinam undeva
Sau când călătoream undeva,
Sau când închiriam o casă la Paris,
Unde eram parte a aristocraţiei.
Întotdeauna mâncam sau călătoream,
Sau mă tratam la băi, la Baden-Baden.
Acum sunt aici să onorez
Spoon River, aici lângă familia din care cândva am apărut.
Nimănui acum nu-i pasă unde am luat cina,
Sau am trăit, sau cu cine m-am conversat,
Sau cât de des mergem la Baden-Baden.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - eterna călătorie înlăuntrul unui gând ce tulbură devenirea fiinţei! Nu forma realităţii, ci "forma mentis" e cea care preocupă pe artist. Condiţiile naşterii ei sunt explorarea sinelui şi solitudinea. Numai astfel poate el să nu mai aparţină acestei lumi şi să se afle printre lucrurile esenţiale.

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc ca o nebună

Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toţi nebunii,
Am crezut că mă ucid şi mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple şi cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...

Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur şi nobleţe, însă n-au putut iubirea.

Cade cerul peste mine şi pe toţi nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...

Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi nebunii mei...
Şi-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste tarzie

Iată, e timpul să plec!
Ca toţi nefericiţii lumii de jos,
voi lua cu mine doar singurătatea.
Când voi trece peste înţelesul
ultimului stih,
cu o vorbă de duh voi plăti
prima vamă,
voi trage după mine zările,
pe care le voi zăvorî
cu ceea ce-ţi plăcea ţie cel mai mult;
cu lacătul care a închis pentru
totdeauna dragostea noastră
târzie, dar frumoasă şi caldă
şi nu de puţine ori chiar toridă.
Ci tu, să-mi aduni umbra
din pulberea vremii,
în ştergarul cu aromă de busuioc
şi-n loc de candelă,
să aprinzi în fiecare zi,
un gând tainic a tot ce-am fost
şi a ce n-am fost.
Poate aşa mă voi mântui!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

A citi cărţile mari ale literaturilor unor popoare, înseamnă a trăi toate vieţile celorlalţi şi a le deşerta în propria ta viaţă, descoperind comori de gândire şi înţelepciune!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret cu Marc Chagall

trebuia să nu fie niciodată fericit
fiindcă se născuse într-un ghetou
şi viaţa sa a fost hăituită
de două mari războaie?
noaptea picta în atelierul ticsit,
pe pânze improvizate din feţe de masă greoaie,
pe cearşafuri sau cămăşi de noapte,
picturile sale erau ferestre onirice
prin care scăpa în cealaltă lume
uneori, lumea i se părea un circ miraculos
alteori un circ grotesc...
da, totdeauna un circ
cu clowni, călăreţi şi acrobaţi
în lumea reală...
trebuia numai să deschidă fereastra
şi aer albastru, iubire si flori
să intre prin ea.
se făcea că pluteşte peste pânzele sale
ghidându-i arta, un duh sau poate Bella,
ea era umbra sa,
oaza din inima-i tristă,
ochii şi sufletul lui.
când şi când pânzele sale
furau tristeţea lumii întregi
alteori, visele sale deschideau aripi diavoleşti,
de liliac şi de vultur,
arta lui este arta unui lunatic,
străluciri de argintiu,
un suflet albastru sta deasupra picturilor
opera lui - un jurnal personal în imagini.
nu-şi va uita rădăcinile niciodată
nici cărţile sfinte Tora şi Talmudul,
eternul său-albastrul acvamarin,
electriza iubirea şi fantezia sa.
bărbatul întoarce capul alesei sale
şi aceasta a pictat de-a pururi el,
emblema culturii idiş.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!