Hortense Robbins

Numele meu era prezent în toate ziarele –
Când cinam undeva
Sau când călătoream undeva,
Sau când închiriam o casă la Paris,
Unde eram parte a aristocraţiei.
Întotdeauna mâncam sau călătoream,
Sau mă tratam la băi, la Baden-Baden.
Acum sunt aici să onorez
Spoon River, aici lângă familia din care cândva am apărut.
Nimănui acum nu-i pasă unde am luat cina,
Sau am trăit, sau cu cine m-am conversat,
Sau cât de des mergem la Baden-Baden.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wallace Ferguson

Acolo la Geneva unde Mont Blanc plutea ca un nor
Deasupra lacului strălucitor când briza se-abătea
De pe cerul albastru, curat, iar hohotul Ronului
Dădea năvală sub pod prin abisuri stâncoase,
Şi cântecele din cafenele se constituiau în parte a splendorii
Apei dansând sub torente de lumină;
Şi geniul pur al lui Jean Rousseau era muzica liniştită
A toate pe care le-am văzut sau despre care am auzit –
Acolo, la Geneva, oare, extazul a fost mai puţin
Pentru că nu m-am putut conecta la mine cel de altădată,
Cel care acum douăzeci de ani hoinărea prin Spoon River?
Am uitat cine am fost sau tot ce am simţit?
Ne trăim ora uitând cine am fost în orele demult trecute?
De aceea, o, suflete, dacă te pierzi în nefiinţă
Şi te trezeşti departe în Geneva, undeva lângă Mont Blanc,
Ce-ţi pasă dacă nu te cunoşti pe tine însuţi aşa cum îl cunoşti
Pe-al cel care-a trăit şi-a iubit într-un colţişor de lume
Cu numele Spoon River, în vremuri demult, demult trecute?

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry Tripp

Banca dăduse faliment şi eu îmi pierduse toate economiile.
Eram deja sătul de toate jocurile murdare din Spoon River
Şi m-am gândit să fug departe,
Să părăsesc locul unde m-am născut şi familia;
Dar chiar când trenul de la miezul nopţii a tras în gară,
De pe trepte au sărit repede Cully Green
Şi cu Martin Vise şi-au început să se bată
Pentru a rezolva vechea lor rivalitate,
Cărându-şi unul altuia pumni care sunau
Ca nişte lovituri de măciucă.
Se părea că va învinge Cully,
Dar deodată pe faţa lui a apărut un rictus
De laşitate greţoasă şi, sprijinindu-se de Martin,
A miorlăit " Dar noi suntem prieteni buni, Mart,
Doar ştii că-s prietenul tău."
Martin i-a trimis, scurt, o directă
Şi apoi alta, şi alta, făcându-l una cu pământul.
M-au arestat, ca martor,
Şi-am pierdut trenul, rămânând în Spoon River
Pentru a-mi continua lupta cu viaţa până la capăt.
O, Cully Green, tu ai fost salvatorul meu –
Tu, cel făcut de ruşine şi umilit pentru ani şi ani,
Tândălind fără rost pe străzi,
Încercând să oblojeşti zdrenţele unui suflet
Care refuzase odată o luptă.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Russian Sonia

Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franţuzoaică
Şi un tată german, un foarte învăţat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinereţe a diversi duci şi conţi,
Iar mai târziu a artiştilor săraci şi a poeţilor.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu faţa roşie, deşi trecuse de şaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River şi am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani – toţi credeau ca suntem căsătoriţi.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaiţelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Şi de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Georgina: Încă de când te-am cunoscut m-am simţit atrasă de tine.
Dan: Vrei să mergem undeva să vorbim? Undeva unde să fie linişte?

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy, paznicul de noapte

În pelerina mea spaniolă,
Cu vechea pălărie pleoştită
Şi cu galoşii de fetru,
Şi cu Tyke, câinele meu credincios,
Şi cu bastonul din lemn de nuc american,
Mă strecuram cu felinarul în mână
Prin piaţă de la o uşă la alta,
În vreme ce stelele se ridicau şi dispăreau de pe cer,
Şi clopotul din turn murmura
În bătaia vântului;
Şi paşii trudiţi ai bătrânului doctor Hill
Răsunau ca şi cum ar fi trecut pe-acolo un somnambul,
Iar undeva departe cânta un cocoş.
Acum altcineva stă de veghe în Spoon River,
Aşa cum alţii au stat înaintea mea.
Şi-aici ne odihnim noi, doctorul Hill şi cu mine,
Unde nimeni nu comite spargeri şi nu fură,
Şi nici nu-i nevoie ca cineva să ţină de pază.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai venit de nicăieri şi dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde eşti? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva şi ajunge undeva, deoarece suntem veşnic pretutindeni. Dacă Sinele e veşnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spaţiu-timp ca să poată călători undeva? Şi unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aş ştii primul meu strămoş în sfârşit aş afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică eşti terminat. Oare înainte ca să ştii de unde ai venit şi unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine eşti tu? Dacă nu eşti călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Carey Goodhue

Nu v-aţi mirat nicidecum, voi, neghiobii din Spoon River,
Când Chase Henry a votat contra barurilor,
Răzbunând-se pentru că fusese alungat din ele.
Însă nimeni dintre voi n-a fost destul de destupat la minte
Să-mi calce pe urme şi să afle
Că sunt fratele spiritual al lui Chase.

Vă mai amintiţi când am luptat
Împotriva băncii şi a Curţii de Justiţie
Pentru că-şi însuşeau bani din fondurile publice?
Dar când m-am ridicat împotriva celor care ne conduceau,
Pentru că-i înglodau cu taxe pe cei săraci?
Dar când m-am împotrivit celor de la salubritate
Pentru că-şi însuşeau banii noştri, scumpindu-ne viaţa?
Dar când am luat în umăr pe afacerişti,
Cine a fost alături de mine?

Apoi, vă amintiţi:
Scuturându-mă de spectrul înfrângerii
Şi de epava carierii mele,
Am scos de sub mantie ultimul meu ideal,
Ascuns de ochii celorlalţi
Şi de voioasa lor pălăvrageală,
Şi am ruinat banca şi pe oamenii de la salubritate,
Cum şi pe oamenii de afaceri cu arma prohibiţiei,
Făcând pe Spoon River să plătească preţul
Tuturor bătăliilor mele pierdute?

poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest concept despre reîncărnare este cel mai bine vândut de spiritualitate, pentru că vinde o speranţă de mai bine. Totul se schimbă în Aici. Dar Aici-ul se schimbă? Plecăm de aici, mergem undeva, nu suntem tot în Aici? Ca ce exişti tu Acum?! Aşa uităm cel mai minunat moment: A FI, momentul de Acum, Aici...

Atmaji Maharaj în Reîncarnare vs Prezenţă, YouTube
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânşilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puţini, să caşte ochii la noi o vreme şi noi să bifăm o ieşire "la uzină". Era acolo o platformă şi mai dincolo, între nişte utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam aşa cum arăt eu acum. Cu un bumbac îşi ştergea uleiul de pe mâini. A venit cu o faţă foarte puţin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent şi a zis: "Ce cătaţi aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, ştiţi, tovarăşu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e şi tovarăşu' Beligan, îl ştiţi..." "Ce cătaţi aici?" "Păi..." "Ce cătaţi aici?" "Da' de ce mă-ntrebaţi aşa?" "Măi, tovarăşu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic şi mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă şi o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătaţi aici să ne luaţi nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoream

într-un infern de câteva zile
sate şi oraşe pârjolite de foc
unde şobolanii, holera
şi ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn şi carcase de maşini
pe străzi cu şiruri de case părăsite
unde mişună câinii
sălbăticiţi şi şobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
şi acoliţii lor cu feţe tatuate
care îngrozeau populaţia
sărăcită şi dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton şi fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abel Melveny

Am cumpărat toate uneltele cunoscute –
Malaxoare, betoniere, semănători, maşini de cosit,
Mori şi discuitori şi pluguri şi combine –
Toate au stat în ploaie şi sub soare,
Lovite, ruginind şi deformându-se
Pentru că nu aveam unde le adăposti
Şi nici nu le foloseam.
Către sfârşit, când am înţeles că totul s-a terminat,
Lângă fereastra mea, m-am văzut limpede,
Pe când pulsul îmi devenea mai slab,
Privind una din morile cumpărate –
De care nu avusesem nici cea mai mică trebuinţă,
Cum s-a dovedit ulterior.
O maşinărie faină, cândva proaspăt vopsită
Şi gata să-şi facă treaba,
Stătea acum cu vopseaua căzută.
M-am văzut ca pe o maşină bună
Pe care Viaţa nu a folosit-o niciodată

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Acolo", "atunci", "când", "undeva", sunt doar proiecţii ale gândului care răsare în Aici, în această clipă. Tu, Acum, unde eşti dacă nu pleci nicăieri cu şatra ţigănească a gândului?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-mă ‘Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaşte stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munţii selenari,
Despre căldura extremă şi despre frig,
Şi despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puţinătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsaţi onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreţia omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanţa dintre Spica şi Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanţă din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosie Roberts

Eram bolnavă, dar, mai mult de atât, eram sătulă
De corupţia din poliţie şi de nedreptăţile din jocurile vieţii.
Aşa că i-am scris Şefului Poliţiei din Peoria:
"Sunt aici în casa copilăriei mele din Spoon River,
Stingându-mă încet.
Vino şi mă ridică, eu l-am ucis
Pe singurul fiu al Negustorului, în casa Madamei Lou,
Iar hârtiile în care se spune că s-ar sinucis
În casa lui în timp ce curăţa o armă de vânătoare
Sunt o minciună – ca diavolul să ascundă scandalul
Mitei pentru publicitate.
L-am ucis în camera mea, la Madam Lou,
Pentru că m-a lovit până-am căzut jos când i-am spus
Că, în pofida tuturor banilor pe care îi are,
În noaptea aceea îmi voi întâlni iubitul."

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ippolit Konovaloff

Eram armurier în Odesa.
Într-o noapte poliţiştii au năvălit în camera-n care
Unul din grupul nostru citea din Spencer.
Ne-au confiscat cărţile şi ne-au arestat.
Eu am reuşit să evadez şi am venit la New York,
Apoi m-am mutat la Chicago şi-apoi la Spoon River,
Unde pot citi liniştit pe Kant
Şi unde îmi câştig traiul reparând arme!

Priviţi-mi matriţele! Arhitectura mea!
Una pentru ţeavă, una pentru percutor
Şi altele pentru celelalte părţi ale armei!

Well, acum să presupunem că nici un armurier în viaţă
N-ar avea decât duplicate ale acestor matriţe
Pe care tocmai vi le arăt – well, toate armele ar fi
La fel, cu un percutor care loveşte
Capsa şi cu o ţeavă care imprimă direcţia,
Toate acţionând pentru ele însele
Şi totodată una împotriva alteia.
Şi-aceasta ar fi lumea armelor voastre!
Pe care nimic n-ar putea-o vreodată elibera de ea însuşi,
Exceptând un Matriţer cu matriţe diferite
În care să toarne metalul topit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din Antologia de la Spoon River - editura CORESI, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Bone

Când am ajuns prima dată la Spoon River
Nu ştiam dacă ceea ce mi se spunea
Era adevărat sau fals.
Îmi aduceau epitaful
Şi stăteau în atelier în timp ce eu lucram
Şi ziceau "Era aşa de blând", "Era aşa de minunat",
"Era cea mai plăcută femeie", "A fost un adevărat creştin".
Eu dăltuiam tot ce doreau,
Fără să ştiu adevărul.
Mai târziu, trăind printre oamenii de aici,
Am aflat cât de departe de realitate
Erau epitafele pe care le comandau pentru a fi engravate.
Dar am continuat să scriu ceea ce eram plătit să scriu
Şi să devin parte mincinoasă a falselor cronici
De pe pietrele funerare,
Cum ar face orice istoric care scrie
Fără să cunoască adevărul
Sau care a fost influenţat să-l mistifice.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elmer Karr

Ce altceva decât dragostea pentru Domnul ar fi putut îmblânzi
Şi convinge oamenii din Spoon River să mă ierte,
Pe mine care nu numai că am pângărit patul lui Thomas Merritt,
Dar l-am şi ucis si pe el pe deasupra.
Oh, inimile iubitoare care m-au acceptat iarăşi
Când m-am întors după patrusprezece ani de închisoare!
Oh, sufletele protectoare care m-au primit în biserică
Şi mi-au ascultat cu lacrimi confesiunea de penitenţă,
Când m-am împărtăşit cu pâine şi cu vin!
Închinaţi-vă, voi care trăiţi, şi încredinţaţi-vă lui Iisus.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, actorii, nu alegem să facem asta. E o meserie atât de grea şi de nenorocită! Din când în când ne priveşte şi spune: "Măi, ia vino tu aici şi fă-te sluga mea pe viaţă! Să robeşti şi să roboteşti pentru mine toată viaţa ta". Şi aşa se întâmplă. Aşa că am fost la Teatrul Armatei – acum îi zice Teatrul Nottara, la Studioul Actorului de Film – acum îi zice Teatrul Mic, la Teatrul Tineretului – acum îi zice Teatrul de Comedie şi am ajuns la Naţional, unde, în anul 3 sau 4 de facultate, m-am angajat. Am undeva şi actele care dovedesc că Albulescu V. Iorgu este angajat "artist corp ansamblu la Teatrul Naţional cu 205 lei pe lună".

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!