
Iubesc ca o nebună
Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toți nebunii,
Am crezut că mă ucid și mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple și cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...
Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur și noblețe, însă n-au putut iubirea.
Cade cerul peste mine și pe toți nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...
Nu mai știu ce este viața fără toți nebunii mei...
Și-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre plăcere
- poezii despre planete
- poezii despre palate
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Parfum de femeie în fumul de țigară...
Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toți "nebunii".
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.
În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori și... nemurirea,
rămânând să divorțeze (de parfumul tău), iubirea.
"- Te-am iubit femeie nudă, eu și toți "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieșit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.
N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conștiința muzelor ce văd că-s moarte,
împărțind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.
Eu îndur chiar de milenii, dragostea... întradevăr!,
... soarele cum naște ziua... pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni... pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu știi cui)... cu împrumut
Simt parfumu-ți de femeie (oare pentru-a câta oară!),
... în secundele divine... chiar și-n fumul de țigară.
Nu mai știu ce este viața fără toți "nebunii" mei...
... ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.
Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toți "nebunii".
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre secunde, poezii despre religie sau poezii despre nuditate
Pentru tine am făcut nebunii
Pentru gura ta
Și pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopților de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu
Pentru tine am făcut nebunii
Și credința în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopți argintii
Am țesut poezii și vis
Și am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre rouă
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre jertfă

Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre trandafiri

Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre vinovăție sau poezii despre verde

* * *
Tu nu-ntelegi că-mi este dor de tine
Și te iubesc cu-atât de multă ură,
Ca-m început să desenez printre ruine
Spitale vechi, și mintea mea nebună?
Tu nu-ntelegi că sunt de mult un strigat mut
Și-un țipăt surd, scăpat dintre plăceri,
Nu vezi cum cad unde soldații au căzut,
Salvandu-mi trupul de dureri?
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre medicină, poezii despre durere, poezii despre desen, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre armată

Iubiri permanente
Să ne iubim cum se iubesc nebunii
Cu jar în ochi și cu mirări șuvoi,
Cu sufletul legat în mii de funii
Să ne iubim cum se iubesc nebunii
De parc-am fi pe lume numai noi.
Să ne iubim ca îngerii în ceruri
De nimenea știuți ori osândiți
Înmugurind ca ghioceii-n geruri
Să ne iubim ca îngerii în ceruri
În șoaptă și în lacrimă zidiți.
Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi pe o corolă să murim
Făcând din efemera viață horă
Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi o veșnicie să dormim.
Să ne iubim ca peștii de sub valuri
Mergând contra curentului mereu,
Lăsând în urmă frumuseți pe maluri
Să ne iubim ca peștii de sub valuri
Uitați de toți, iubiți de Dumnezeu.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre pești

Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre arte plastice
Criticilor mei
De aș face cum fac unii,
Să mă pun cu toți nebunii,
Timp n-aș mai avea să scriu,
Să citesc, să știu ce știu.
Critici, voi, cu minți neroade,
Fără flori și fără roade,
Foarte greu găsiți cuvântul,
Căci în cap vă bate vântul.
pamflet de George Budoi din Critică și critici (9 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre cuvinte

Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre rușine sau poezii despre orgoliu

Ce nebunii visam
Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.
Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.
Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.
Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Eu mă rugam, să fie iarăși noapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre mâini, poezii despre infinit sau poezii despre existență

Ce nebunii visam
Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.
Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.
Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.
Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Ispita avea gust de mere coapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere
Fie ca toți cei care mi-au zărit chipul și mi-au auzit vocea, și toți care istoria mi-au cunoscut-o și au purtat-o în inima lor, și toți cei care mi-au auzit doar numele și povestea, să mă întâlnească în Tărâmul Fericirii!
citat clasic din Milarepa
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre istorie, citate despre inimă sau citate despre fericire
Eu sunt cea mai mică dintre cei patru frați și toți mi-au fost foarte apropiați. Nu știu unde aș fi ajuns fără frații și sora mea. În secret cred că părinții mei mă iubesc cel mai mult!
citat din Marissa Jaret Winokur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secrete sau citate despre iubire

Doar nebunii
Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viața e ca o închisoare și la zdup
Nu poți să ai de alta parte
Tainițele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îți cură
Acadelele car îți ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghițit, mai bine
Ia cartofii de pe jar că trag în lună
Doar nebunii pot să scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-și adună
Pune întrebări, află cine ești
Semnele coboară peste noi de sus
De ce ești în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin ferești
Lasă-le să zboare celelalte trebi
Toacă-le mărunt până se pierd
Vorbele cu care crezi că te dezmierd
Vin de la străinii despre care întrebi
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre gură
Constatări
Vă-ncredințez - citând pe cei mai buni -
Că toți poeții lumii sunt nebuni;
Citindu-vă, rectific, dragi băeți,
Nu toți nebunii lumii sunt... poeți.
epigramă de Scevole de Sainte-Marthe din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie sau epigrame despre nebunie

Pe țărmul sufletului
crucile au strigat într-o noapte
o să treacă
și au trecut
era o lume strâmtă, prea strâmbă pentru mine
când căutam cuvinte goale printre paie
aici mi-e frig și mă scufund la fiecare pas în era glaciară
tremurau mâinile în actul creației
era sânge pe aripi de zări
pășind printre oameni
etern necunoscut între străini
în urmă au rămas doar pagini roase
uneori mă ascundeam prin retine
să nu văd sufletele despuiate
căutam un val să spăl nopțile pierdute
mă loveam de mal la final
ploua cu triste anotimpuri în cetate
eram un pescăruș pribeag cu aripi arse
mă rătăceam într-un gând în decoruri schioape
așteptam ziua de mâine pe cioturi arse
mă arde lumina frunzișului din suflet
mă întorc către mare și cer o mare mai mare
se moare în cetate, se moare mereu
cuvintele s-au uscat și smoala mă doare
să zbor nu mai pot
dar pot să mai umblu
azi mor în ultim suspin la marginea lumii
dar ce este lumea
mă întorc către cer și plâng ca nebunii
azi pier în pragul porții
că viața e un joc
și dacă mi se dă să plec
așa e datul sorții
să beau în noaptea asta
pelin cu morții
în viața asta fără de noroc
plângeau cuvintele nescrise
eu mai scriam un ultim rând
pe crucea unde cuiele plângeau
nu pot să zbor și mor la țărm de mare
fără lacrimi, fără soare
nu pot să zbor și totuși voi veni
mă voi întoarce în zbor
voi presăra peste oase calcinate
lumina vie a iubirii
și voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce sau poezii despre viitor

Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dorințe, poezii despre curățenie sau poezii despre amintiri

Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul
Puțin mai multă viață, aș vrea dacă se poate,
Și-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aș vrea să cumpăr stele, și să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi ești absent.
Infernul de se poate, aș vrea să-l ocolesc,
Și să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e dușman, și nu știu să iubesc,
Și-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.
Venin aș bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
Aș mai pași prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
Că în iubire ție, nici veșnicia nu-ți ajunge.
Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ți l-am pus pe tavă, și-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi și fiori.
Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioșie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele și ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre prezent

Căci te iubesc, iubito, ca o chemare în mormânt
Te caut prin lume și-n beznă m-afund,
Iar norii mă-ndemnă adesea să-ți cânt,
Căci te iubesc, cu sete-n ochi și în gând,
Ca o chemare, în mormânt.
Te caut cu ochi nevăzuți în lumină,
Și îi ascund de iubire mereu.
Si-atunci, cand la mine lumina va fi să mai vină,
Nu voi mai fi crestin, voi fi ateu.
Te caut, femeie, cu pași neumblați
Si-n ceafă iti simt mângâierea,
Iar noi, de moarte am fi putut să fim salvați
Dacă in locul durerii, mi-ai fi lăsat iubirea.
Te caut in vise, si-n ele bărbat nu mai sunt,
Sunt lup, sunt demon și-ți sfâșii plăcerea,
Căci te iubesc, iubito, ca o chemare-n mormânt,
Dar ziua imi piere puterea.
Te caut in lumea-ți de vis, colorată,
Si în mine mai tare se-ntunecă noaptea
Caci tu, îi esti vieții-adorată,
Iar eu de aici sunt plecat, sunt una cu moartea!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre nori sau poezii despre muzică
O lumină
De ce plângi, când toți dau în tine?
Nu-ți fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc și-ți vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!
De ce te rușinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca și Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Și despre-al mântuirii țel!
Tu știi că ziua e aproape,
Tu știi că ceasul e târziu...
Adu și-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, și-S pe drum!
Eu știu că-n jur e multă ură;
Eu știu că ești de toți lovit...
Dar ce aștepți de l'astă lume?
De lume, nu poți fi iubit!
Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,
Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Și-atunci, pășind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!
O, dac-ai ști ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduți,
Și cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,
N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulțumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânța bună, al Meu Cuvânt.
Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci amintește-ți că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toți un far!
Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Și fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nșele lumea!
Înțelepciunea Eu ți-am dat!
Eu te iubesc, și vreau să știi
Că-ți port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le lași.
Am pus în tine gândul veșniciei,
Și-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!
De-aceea, fi curajos și luptă!
Nicicând să nu te lași înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.
poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înfrângere, poezii despre încredere, poezii despre stânci sau poezii despre răsplată