Tărâm cu vene suprapuse

Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza şi valuta îşi fac loc –
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alţii de-a urca în falnic joc.

Lumina are graniţe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuţi şi de gunoaie.

Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieţii
Trebuie s-aduci credinţei paşaport.

Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce româneşte bate?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul pierdut

Suvenir de lacrimi şi gloanţe
Din motivul de-a trăi fericit
Când plutonul de execuţie doarme
Pe-un cadavru ciuruit.

Prietenii mei au fluturi în piept –
Previziunile merg mai departe:
Ori murim în sămânţă de viaţă,
Ori ne ploconim sub capete sfărmate.

Suvenir de mântuire europeană
Se scrie în jocuri de-a jocul,
Gloanţe reale trec peste noi
Şi zâmbim când ne pierdem norocul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără tine

Doamne, sunt străin de mine
Când în oase bate vântul,
Când pe calea fericirii
Pierd afurisind cuvântul.

Sunt un strop din galaxie
Plin de găuri încercate,
Inima mea visătoare
E mister plin de păcate?

Sunt ca turla părăsită
De luceferi credincioşi
Şi-s strivit în nopţi cu lună
Doar de ochii ei frumoşi.

Pleoape puse-n mângâierea
Lumii cu bătăi de vânt
Izvorăsc din vraja vieţii,
Ea mi-i floare pe pământ!

Inima mi-i o scânteie,
Chiar de sunt străin în mine,
Bate vântu-n oase rupte
Şi poemu-i fără tine!

Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul celor două lumi

Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deşarte
Ori al dorinţei de-a avea.

E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei şi-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el şi-n mare, ea.

E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrăţişate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Şi depărtări de neatins.

Tărâmul tainic ne uneşte
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-nteţeşte
Şi-n lumea ei, şi-n lumea mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tăcerii

Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.

Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieţii,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neaşteptate.

Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.

Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noştri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul târgului de carte

De dragul ţării-nmiresmate
Vin îngeri pentru mare târg
Să-nveţe tineretul carte
Din alte zări că-s plini de sârg,
Dar, Doamne, unii doar au parte,
La alţii visele se frâng
De dragul ţării-nmiresmate
Vin îngeri pentru mare târg.

****

La unii banii sunt carate,
La alţii stelele se strâng
Să lumineze în cetate
Doar sărăcia, când şi-o plâng
De dragul ţării-nmiresmate.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuibărită în palma mea

Când toate venele te dor şi toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrăţişează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc poveşti
Pe zi ce trece eşti mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopţii
Îmi las privirea să plutească la colţul porţii
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezeşti, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipitoarea

Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-şi arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Şi să se aşeze asemenea unei căpuşe
Se lipeşte, se unduieşte şi suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduieşte prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipeşte
De o pulpă dulce care îşi aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toţi pentru o gură de sânge,
Se umflă şi nu cade
Aşa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Şi atacă doar când flămânzeşte.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare
Nu cade şi suge la sânge până se îndoaie.
E lacomă, laşă şi trădătoare
Aşa cum nu trebuie să fie o femeie!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elder Gutknecht: Trebuie ca Victor să renunţe la viaţă pentru totdeauna. Trebuie să îşi repete jurămintele pe tărâmul celor vii şi să bea din vinul anilor. Acest vin îi va opri inima pentru totdeauna. Doar atunci va fi liber să fie al tău.

replică din filmul artistic Mireasa moartă
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu stabili graniţe între oameni înainte de a putea să te confrunţi cu adevărul celuilat. Deschide inima la aproape orice, atâta timp cât viaţa reprezintă o întrepătrundere de oameni, ne oglindim sufletul în alte suflete de fiecare dată când depăşim universul propriu. Eşti frumos doar atunci când alegi să vezi frumosul din ceilalţi.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

copilărie

Copilăria este tărâmul fericirii. Pentru că, doar atunci, ne mulţumim cu lingouri de nisip.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru minte este "tărâmul acela este un tărâm fără căi", iar pentru inimă este "tărâmul Acesta e un tărâm veşnic fără căi". De ce?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dorită

Lumina vieţii-o porţi
Unde privesc bărbaţii,
În adâncimi de nopţi
Şi-n ceruri cât Carpaţii.

Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.

Şi-aşa lumina vieţii
Pe care ţi-o cuprind
Din pragul tinereţii
Se coace în zenit.

Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.

Lumina ta ne ţine
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.

Acum tu eşti lumină
Luminii ce se naşte
În inima de tină
Ce cu dor ne paşte.

Şi trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbaţii-n şoapte
Lumina ţi-o doresc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândră floare, dulce floare

Te-am văzut prin geamul vieţii
Mândră floare, dulce floare,
Aduceai zâmbet de soare,
Rouă-n roua dimineţii.

Te-am întâmpinat zâmbind
Şi te-am adunat la piept,
Ai crezut că sunt şiret
Când îţi şopteam bâlbâind.

Tu cu irisul fierbinte
Mi-ai potrivit joaca firii
Şi în pacea fericirii
Mi-ai spus câteva cuvinte.

Am surâs, semn de mirare,
Am jurat în joc ghiduş
C-am să urc făr' lunecuş
Cu tine în nalta zare.

Te adun şi-n vis la piept
Încercând mereu, mereu,
Zborul lung spre Dumnezeu –
Tu, floare şi eu, poet.

Geamul vieţii se deschide
Zâmbet dulce m-a cuprins,
Zboru-n mine s-a aprins,
Prin tine culoare prinde!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.

Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceaţa fericirii ducem la duşmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.

Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei creşte-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n şoapte.

Eşti rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreţ ce prin dispreţ ascultă.

Misteru-i încărcat de suferinţa mea,
Călătoresc pe-o scoică depozitând o stea,
Esenţial rămâne-n armura-mbrăţişată:
Povestea de iubire, paşii vieţii poată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăţi se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viaţa de speranţa
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuţi fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credinţa ne-am născut
Într-o ţara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si se facu lumina

Si se facu lumina,
Iar cerul se-negri.
Si omul fu creat
Doar pentru a muri.

Si se facu lumina,
Iar raiul se-ncalzi.
Si marul fu mai copt
Doar pentru-a ispiti.

Si se facu lumina,
Si se deschise haul,
Iar El intreg fu bine
Doar pentru-a naste raul.

Si se facu lumina,
Si ura incolti,
El deveni iubire
Doar pentru-a pedepsi.

Si se facu lumina,
Si ochiul Sau orbi,
Iar iadul fu creat
Din gandul Lui de-o zi!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stays-hardul veşniciei

Când eşti tânăr alungi somnul scriind poezii,
Nimeni nu crede focul iubirilor târzii,
Doar tu mă zbiceşti în pleoapa vieţii ascunse
În gămălia aranjamentelor de sentimente seduse.

Focul din trilul priveghetorii, în vene, mă iartă
După cruda îmbrăţişare a focului de ceartă
Că n-am scos cheful din călimara albastră
Unde înotă iubirea din măreţia noastră.

Acum, când anii pun brumă în clipele toate,
Când pe sicrie recente se-nşiruie păcate,
Mai visăm viagra poemei pe care o citim
Gândind la stays-hardul că mâine veşnicim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!