Iubitul meu
Iubitul meu sălbatic și divin,
Edulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrățim
Pentru-a putea muri spre devenire.
Văpăi de neexcentrice dorinți
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminți,
Noi, perseide veșnic călătoare...
Privind cu remușcare la trecut,
Mușcând din mărul putred al iubirii,
Viața vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.
Transcendental, spre cer vom înălța
Cuvântul nostru, gândul și menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veșnicia, devenirea...
Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Și tu vei fi un înger de ninsoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubitul meu
Iubitul meu sălbatic și divin,
E dulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrățim
Pentru-a putea muri spre devenire.
Văpăi de neexcentrice dorinți
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminți,
Noi, perseide veșnic călătoare...
Privind cu remușcare la trecut,
Mușcând din mărul putred al iubirii,
Viața vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.
Transcendental, spre cer vom înălța
Cuvântul nostru, gândul și menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veșnicia, devenirea...
Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Și tu vei fi un înger de ninsoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Veșnicia din inimi
Nu sunt demnă eu, de-a fi ca voi...
Viața mi-e întinsă și uitată-
-n tina ce plutește între noi...
Oare voi putea să fiu iertată?
Tu ridică-ți brațul și-am să-l prind
Sufletul de-ți cere mântuire
În cetăți de îngeri te cuprind,
Leapădă-te de nelegiuere!
Toți plătim cu moartea într-o zi
Însă învierea nu-i departe,
Atunci spre Iehova vom pluti-
-n paradis și dincolo de noapte
Rupe legământul care-ți ține
Inima în lanț și sufletul
Cu Iehova veșnicia va fi bine
Dar de vrei cu el o ști doar tu
El știe să-ți limpezească gândul,
Sufletului tău să-i dea lumină,
Căci curând al lui va fi Pământul
Și cei de atunci fără de vină.
Veșnicia va rămâne-n inimi,
Teama și tristețea vor pieri
Nu or să mai fie-n lume patimi
Împreună, fericiți vom fi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în față, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.
Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Spiritul liber
Îți dă forța de a te înălța
Necondiționat
Spre înalt.
Poți suferi fără ca cineva
Să-ți mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca ființa să fuzioneze cu infinitul
Ți-am desenat cărarea cetății lumești.
Dar tu... unde ești?!
A ta este lumina și viața
Și păsările.
Numai tu poți fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poți înălța.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clișeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veșnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viață și mie,
Sisif!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intens nu putem trăi decât prezentul, căci trecutul înseamnă uitare și viitorul înseamnă necunoscut.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am timp
Am timp să spun.
Cuvintele mă povestesc
La nesfârșit:
Nesfârșitul tău care
Nu știe să trăiască
Fără să moară;
Nesfârșitul meu care
Nu știe să moară
Fără să trăiască.
Am timp să cred.
Credința mă vindecă
Veșnic:
Veșnicia ta care
Nu știe să simtă
Fără să vrea;
Veșnicia mea care
Nu știe să vrea
Fără să simtă.
Am timp să iubesc.
Iubirea mă trăiește
Prezent:
Prezentul tău care
Nu știe să fie
Fără să gândească;
Prezentul meu care
Nu știe să gândească
Fără să fie.
poezie de Gabriela Chișcari (25 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri
Când voi muri, atunci, să mă-ngropați
În nemurirea dragostei de frați,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Dați-mi să beau din lacrima divină!
Când fi-voi verb, în veșnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem și val... și mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...
Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalț nelimitat.
În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt și sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!
Și țărm și val să fiu! Cuvânt și lege,
Clepsidra pentru care timpul trece...
Foc, pace, simfonie și fior...
Nu vreau să simt secundele cum dor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este moartea?
Moartea este o călătorie
Spre un tărâm fermecat,
O lume cu fluturi și flori,
Cu râuri limpezi și reci,
Un nivel spiritual transcendental,
Unde cățărați pe iedera iubirii de semeni,
Facem pașii nestemate
În oglinda unui alt timp.
Acolo poveștile ne acoperă gleznele
Și sorbim din nectarul eternității
Zâmbetul și sărutul celor dragi nouă.
Acolo este o lume de oglinzi paralele
Și de mistere inegale, risipite,
Ce au răsărit pe solul irisului opac.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp și destin
TIMP ȘI DESTIN
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.
N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.
Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță
din veșnicia sacră a Duhului Cel Sfânt.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul scris e hrană. Fără cuvânt suntem sălbatici, orbi și mișei, fără el suntem umbre... Ne lepădăm de esența firii și ne îndoctrinăm în prostie.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Privește-ți sufletul cum plânge
În unduire de apus!
Oceane de mărgăritare
În sărutarea ta s-au scurs...
Arde o clipă în tăcerea
Și spaima clipelor cuminți.
Oh! Vezi?! Ți-e briză mângâierea
Iar valurile-s mai fierbinți.
Roza, întâia dăruită,
Plânge... Mătănii de suspine
Aleargă-n voaluri... Fericită
Pot fi alăturea de tine!
Nu-nchide ochii! Lasă visul
Să prindă rădăcini în noi!
Uitați în mări de dăruire
Să fim în veșnicie... Goi
De pace și de flori de stele
Copacii să ne fie iar
Să fii altar iubirii mele!
Viața altfel ar fi-n zadar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe altarul iubirii
Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele își unduiau trupurile
În dulcea așteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Și aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălța
Și spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere și lacrimă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să fiu o umbră... Singurătății mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Și cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.
Aș vrea să-mi caut pașii sub veștede fecioare,
Vremelnic tânguindu-și exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalț spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i șoapte.
Aș vrea să fiu senuda ce rătăcește-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeași, mereu nefericită.
Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă și poeme
Și suferința-n clipe de vise, o îmbrac.
Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii și visul omenirii
De-a se-nălța spre stele cu fiecare val.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea vieții
Viața-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.
Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tușate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.
Ancoră în vremuri plumburii și reci,
Cumpănă-n deșertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i șubrezită, veche și beteagă.
Marinari pe cerul gol de suferinți,
Trecem spre uitare, singuri și cuminți,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, știe să vâslească.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Play back life"
Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!
Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.
Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!
Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...
Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!
Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
Că la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?
Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...
... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!
Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi din calendar
Ne vom iubi! Iți voi aduce-n dar
O altă zi rămasă-n calendar,
Ofrandă fie pentru zeii urii
Să nu te-ascundă-n vaierul furtunii.
Ne vom iubi... cuminte și tăcut,
Ne vom iubi la fel ca la-nceput,
Pe sâni vor înflori sângeri și stele,
Căci tu ești taina fericirii mele.
Iți pun pe brat liane... -n valuri fine
Săruturi roze vor fugi spre tine...
Dac-as putea ți-aș dărui puțin
Din cerul meu de sentimente plin.
Ți-aș prinde-n păr spre-a străluci mereu
O stea de jar ascunsă-n gândul meu...
Și jadul ți l-aș prinde în privire
Căci tu ești nerostita fericire.
Pe coapsele de lanuri ți-aș cusea
Cu tainice priviri, iubirea mea.
Oh, esti un înger, să te pot privi,
Ți-aș da din calendar o noua zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud de toamnă
Pădurile cu bustul dezvelit,
Scheletice, nevolnice și grave,
În negre-ntunecări s-au risipit
Și depărtarea ca pe-un val le soarbe.
Dantelării de chihlimbar ceresc
Sub mantie de nerostite ploi
În focuri vii de jad se regăsesc
Târziu, în primăvara de apoi...
Creneluri vii pe cer înșurubând
Durerea morții și tristețea firii...
În timp, tăcut, spre transcendent urcând
În contrasens cu legea omenirii...
Îmbătrânim cu fiecare an...
Pietrificat pe pleoape, rid cu rid...
Și viața noastră parcă trece-n van -
Un anotimp sălbatic și sordid...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de vise
Este greu să pătrunzi în lumea de vise,
Acolo unde cuvinte moi se rostogolesc la picioare
Și cade... de cuvinte ninsoare.
Adjectivele ne supun și ne mint,
Se transformă, alchimic, în pești de argint.
Doar substantivul și verbul,
Zei irosindu-și timpul și legea,
Stăpânesc marea din călimară
Și furtuna de sentimente.
Nu mai contează ce este în afara visului,
Nici ura, nici ignoranța,
Nici moartea, nici viața.
Virgule, puncte, semne de exclamare,
Se zidesc, se ascund...
Cuvântul arde în făclii, în adânc.
Ogoare de interjecții sunt măcinate
Și pământul sculptat e în carte.
Totul se transformă în pâine,
În drumul spre mâine.
Cartea-templu te-așteaptă, drag cititor
Să torci lâna cuvintelor,
Să o transformi în fuior,
Să-ți curgă prin vene fiecare cuvânt,
Să respiri verbe și suflet,
Sentimente și rugi,
Pentru a auzi vocea poetului.
Doar atunci vei pătrunde în lumea de vise... atunci...
Din alte lumi ai evadat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-am plâns...
Și-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Eu i-am făcut din roze diademe,
Dar amintirea-i tot ce mi-a rămas.
Cu giulgi brodat cu aurul divin
Și chiparoase, l-am împodobit,
Dar existența lui îmi dă fiori,
Purtându-mă spre minus infinit...
Pentu atâtea-n lume suferim...
Destin nedrept, durerea ne-nconjoară,
La toate câte sunt, cum ținem piept?!
Curge spre cer o lacrimă amară...
Îngenunchem la late veșnicii...
Nu suntem prunci.... Nu suntem nici profeți...
Un pumn de oase, poate, într-o zi,
Deplânse de mai marii înțelepți.
Ce drept trecutul verbului "a fi"?!
Să se-mplinească?! Ramuri de argint
Despart în noapte două veșnicii.
Cu toți trăim trecut și viitor
Și n-avem vreme încă a muri
Cât rătăcim și suflete cât dor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două steluțe strălucind pe mare
Un ochi privind în spațiu..., Unde oare?
În care colț al lumii, geana lui a poposit?
Pe valuri reci de mare
Sau peste umbra încă-a nimănui?
Căci poate acolo-n lumi îndepărtate
Trupuri trăiesc, dar nu spre a muri
Ci pentru-a răsări-ntr-o albă noapte,
Aceea cea de dincolo de zi.
Surâs? Deșertăciune?... Unde-s oare
Din golurile lumii, ochii tăi?
Două steluțe strălucind pe mare
Incandescente, pline de scântei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!