Nud de toamnă
Pădurile cu bustul dezvelit,
Scheletice, nevolnice și grave,
În negre-ntunecări s-au risipit
Și depărtarea ca pe-un val le soarbe.
Dantelării de chihlimbar ceresc
Sub mantie de nerostite ploi
În focuri vii de jad se regăsesc
Târziu, în primăvara de apoi...
Creneluri vii pe cer înșurubând
Durerea morții și tristețea firii...
În timp, tăcut, spre transcendent urcând
În contrasens cu legea omenirii...
Îmbătrânim cu fiecare an...
Pietrificat pe pleoape, rid cu rid...
Și viața noastră parcă trece-n van -
Un anotimp sălbatic și sordid...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.