Departe

Stele prinse-n pieptul ultimului rând
şi coada apucată rond
în jurul culpei de a fi
suficient ca rostogolire.
Să înşfaci proptit deja între colţi,
iată numărătoarea inversă
ridicată la puterea
lugubră a închipuirii
sângerii de pe retina
care încet, încet, oglindeşte
o singură imagine
şi nu ştie
câţi peşti se sufocă deja
în luciul ei...

poezie de Anca Hirschpek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, Lia îşi începuse deja legenda aferentă celei de-a doua planete a sistemului solar, Venus, o planetă solidă, asemănătoare Terrei, lipsită de sateliţi naturali şi învârtindu-se încet în jurul Soarelui, în sens invers acelor ceasornicului, în direcţie opusă rotaţiei Pământului şi a multor alte planete, pe Venus o zi fiind mai lungă decât un an. Iată mitul lui Venus, cel mai strălucitor corp ceresc văzut cu ochiul liber de pe Terra, motiv pentru care planetei i se mai spune şi "Luceafăr", mit pe care-l începuse Lia de câtva timp...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte lucrurile pe care ţi le doreşti ca şi când ar fi deja în jurul tău, în permanenţă; priveşte-te pe tine cum le ai şi cum le foloseşti. Foloseşte-le în mintea ta, aşa cum le vei folosi şi când le vei avea în posesie. Păstrează această imagine mentală până când ea devine clară şi distinctă, iar apoi asumă-ţi Atitudinea Mentală de Proprietar asupra tuturor lucrurilor din acea imagine. Ia-le în posesie, în minte, cu credinţa totală că sunt deja ale tale. Nu renunţa la această posesie mentală; şi nu te îndoi o clipă în credinţa că toate astea sunt reale.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ia te uită; s-a făcut târziu...
Traian: Aşa-i. Numărătoarea inversă trebuie să fi ajuns deja pe la 52200; mai sunt 14 ore şi jumătate până la plecare.
Eugen: Le numeri de parcă noi ar trebui să plecăm.
Traian: Ştiu că nu noi, ci cei şapte tineri, printre care şi fiul meu pleacă, însă tocmai din cauza asta e şi mai important pentru mine; sunt mult mai emoţionat.
Eugen: Te înţeleg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu plecaseră. Încă erau acolo, pe tot cuprinsul spaţioportului, deşi, dat fiind că se apropiase momentul plecării, se îndepărtaseră mult de rampa de lansare, de corpul navei albastre, nu mai protestaseră deloc. Prin acea mulţime de oameni, fiecare dintre membrii echipajului îşi zări pe ecranul monitorului tatăl, mama, rudele apropiate... În centrul obiectivului îşi făcu apariţia şi directorul Institutului, care se alătură grupului format de părinţii tinerilor din echipaj, pentru ca mai apoi să apară şi îndrumătorul lor direct, instructorul şef Eugen Manea, ce le făcu voios un semn discret cu mâna, pe care ei îl observară... Şi jumătatea de oră se scurse încet, încet, numărătoarea inversă apropiindu-se de sfârşit. Cu excepţia părinţilor celor şapte şi a altor câţiva, oamenii erau fericiţi, foarte fericiţi!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câţi nu i-a îmbolnăvit numai puterea închipuirii!

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei foste colege de şcoală

Deşi ni-s vârstele egale,
E între noi o controversă:
De ce, la anii dumitale,
Numărătoarea e... inversă?!

madrigal de Octavian Moşescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Peste salcâmii înfloriţi
Seara încet se lasă,
Înotând prin lanuri vii,
Mă întorc încet spre casă.

Concertul păsăresc a tras demult cortina,
Răcoare serii plăcut mă înfioară,
Iar stele ochioase pe umeri mă apasă,
Să-mi înflorească rima.

Cu pieptul plin de verde alpin
Şi pacea adorată,
Din sfera fericirii doar tu îmi lipseşti
Iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele mai mari sunt cele mai bune, deoarece, în primul rând, în majoritatea cazurilor, ele sunt deja pregătite pentru casă; în al doilea rând, ştii exact ce fel de personalitate ai de gând să obtii cu acel animal; şi-n al treilea rând, ele sunt deja crescute, astfel încât nu este nevoie să mai întrebi cât de mari vor deveni.

citat din Beth Ostrosky Stern
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele încep

să se deşire şi să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
şi o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
şi frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet şi fără zgomot
pentru ca respiraţia să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu şi nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
şi umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru şi să aştept

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vârstă...

Vine o vârstă la care
mi-e mai uşor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
şi doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
şi nu să supravieţuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Aşa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristeţea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,
Generozitatea la pătrat,
Scădeam nemulţumirea,
Lacrimile şi frustrarea
Şi adunam zâmbetele,
Dar deja e cam târziu...
Am ajuns la... egal cu:
Povestea vieţii mele?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţă

pietre tocite de timp
prin mulţimi
încet ele trec
şi-n umbre se duc
greoi
în uriaş şuvoi

râul vieţii curge
pe străzi
iar eu mut
mă lovesc
de pietre de râu
care mă dor

clădirile se-ndoaie
în mine
şi plouă cu fum-cenuşă
în picături uriaşe
din propria-mi respiraţie
care mă sufocă

astăzi m-am trezit
şi-am constat
că am devenit
un aspirator uriaş
îmbâcsit
care pleacă încet
spre nefiinţă

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce mă îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică moare definitiv civilizaţia occidentală. Încet, dar sigur.

citat din Neagu Djuvara (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în viaţa se gândeşte la numărătoarea inversă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu, mult prea târziu

Hai,
numără încet, încet.

Nu te grăbi.
Încet, doar e un joc...

Uite,
am să m-ascund în mine,
ca-ntr-un cavou de sticlă.

Şi-acum,
hai,
caută-mă,
încet, doar e un joc...

Doar să nu vii prea târziu...

poezie de Eugen Matzota din volumul de versuri Durerea de tine (26 iunie 2012)
Adăugat de Anda Schatzi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte

E vremea cireşelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,
Din care să îţi fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,
Ca să ai din ce să faci gogoşi.
Şi de la zvârlugele alea de iele
Puţină pulbere dulce de stele...
Şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgeşte cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Dos Passos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o toamnă

&

depăşeşti bariera sunetului
o undă îţi penetrează oasele

cine mai poate să zboare astăzi în afară de păsări printre blocurile înalte şi gri

un blocaj pe autostradă e suficient
să te aducă cu picioarele pe pământ

şirurile de maşini în care fiecare
se uită la jumătatea sa şi câte o pasăre care se izbeşte de parbriz

e o toamnă întinsă ca o pânză de apă freatică
peste oraş

zbori şi tu întins ca în visele acelea ciudate şi frumoase

şi vezi

micuţele trupuri în agonie
drumurile ca nişte râuri roşii

satele în care au crescut bunicii noştri
în care au mâncat cea mai proaspătă pâine abia scoasă din cuptor

acum şirul de maşini porneşte încet

şi tu cobori în picaj

o frunză de toamnă desprinsă din cel mai înalt copac

aş vrea sa-ţi povestesc mai multe

dar deja e târziu / păsările negre au făcut un zid de apărare în jurul meu
am ajuns o pradă şi doar el mă mai poate salva.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti deja pe drumul cel bun, dacă deja ştii despre dezvoltarea personală, dacă ai înţeles că secretul stă în puterea noastră interioară, atunci ajută-mă să îi trezim şi pe ceilalţi. Dacă ne mulţumim să ne întâlnim între noi, să ne ajutăm între noi şi să ne izolăm în bula noastră de oameni educaţi şi evoluaţi, ne ratăm misiunea. Degeaba suntem 100 de mii care ne-am trezit dacă trăim între milioane de adormiţi. Misiunea mea nu este doar a mea. Este a noastră. Dacă vrei să trăieşti într-o lume mai bună, datoria ta şi misiunea ta nu este doar să te faci pe tine un om mai bun şi pe cei dragi ţie, ci să oferi o mână de ajutor celor mai sălbăticiţi, necăjiţi, săraci şi nefericiţi oameni ai acestei societăţi. Să pui o carte în mâna unuia care nu a citit în viaţa lui şi să găseşti o cale să îl motivezi să o citească, oferindu-i astfel şansa de a se trezi şi el. Asta ar fi o victorie de 1000 de ori mai mare decât să faci un grup mastermind cu prietenii tăi deja evoluaţi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânăm metaforele

Scufundaţi într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conştiinţa

Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăseşte
altul în mişcarea cuvântului din urmă
în care se rătăceşte

Scufundaţi într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
aşa cum săgeata
naşte o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică să cuvânte întâmplarea
de a fi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La unele şantiere de construcţii lucrările merg încet

Un melc pe lângă ei trecând,
Se-opreşte şi îşi zice-n gând:
Eu merg încet - ştie oricine -
Dar nici cu ăştia n-ai ruşine...

epigramă de Maliu Bogoe din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi îşi visa soţia moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ţinutul Sichuan şi a plantat câţiva pini in jurul criptei.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!