Auzi cum se izbesc fluturii de noapte
E vremea cireșelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem mușețel și albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele,
Din care să îți fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși,
Ca să ai din ce să faci gogoși.
Și de la zvârlugele alea de iele
Puțină pulbere dulce de stele...
Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgește cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.