Votul...

... e "anal", "fă", "bietă"... o manieră a unora,
necunoscuţi, să-şi pună-n aroganţă semnătura
cu deget lins de tuş, pe-o coală de hârtie,
necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie,
neştiind nici care-i chestiunea arzătoare,
ce-i aia logică... uitând strecurătoare
de-a cerne ce-i gunoi, ori mare prea vizibil,
vrând pentr-o clipă, el, şef s-aleagă, "aplauzibil",
că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă,
măcar arar, băgat în ciorbă şi el, zeamă,
lungind prosteşte timp de-a fi pe mâna
la nevăzuţi, cum parte are şi Luna,
ce tot în noapte stă... şi-aşa vor fi şi ei,
meritând pe "degetul" ce-au lins; mişei, ehei,
actori de-o zi, ferchezuiţi nevoie mare,
fără habar... Vot de "alfa", biet iz are,
că mintea, cartea, ne sunt un blestem...
... şi-n fond, votanţi, popor... oare noi câţi suntem?"???...

... văleu, măcar s-or deştepta... barem?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Încerc într-un târziu să aflu ce-i esenţă
din trecerea prin timp, galop de existenţă,
căci naştere şi moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...

... indus în lanţ, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simţuri, mesaj, celeritate,
neştiind c-a şti-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naştere-n apus!

Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
şi-n pus la cap fărâme, neantu-o aberaţie
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicaţie!...

... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertaţie
şi atunci; etern aş fi... sau ioc, de-mi fac total ablaţie?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (ştiu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai şi sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n ţintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizaţi în orişice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu ştiu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în ţara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simţeam şi-n măruntaie,

M-alerga, lua şi-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roşind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Şi-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Near future"

Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparenţă, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.

Presimt -ce n-aveţi timp să ştiţi,
pierduţi pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veţi sfârşi neisprăviţi!

Sau, sunteţi fondul existenţei
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteţi... prezenţii.

Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-aşteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmaşii noştrii, viitorul...

... Ei, vor fi cifre, datorii
de plat-a lenii şi consum;
prostia, furtul, falsul drum!
Voi... impostorii!

Este-o speranţă totuşi;
timpul să-şi cloneze,
la începuturi, doar proteze,
şi-apoi roboţi... de-a ne-arunca, la coşuri!?!

E unica oportunitate
de-a mai avea o prelungire;
de-am mai fi, ceva timp, o omenire...
De-a câştiga puţin... eternitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă sau eres

Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.

Din exerciţiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" şi cuget, parte.

Sunt mulţi ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a şti ce-i bun să fie...
Dar n-avem toţi nimburi de sori.

Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinşi, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuieşti, gata s-o vinzi?...

Ori şansa-avem în mesager;
Să ne purtăm solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?...
Dar nu mai cred, nimic nu... "cer"!

... Tot sper, că-n mai mult timp; vom şti
-Cu toţi, pretinşi, fii de "Bing Bang"-
Să facem bunul-simţ un "gang"...
Salvându-ne de-a nu muri.

... E-n fond, de-a trece-n absolut,
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate...
"Finish" să-l facem... început!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie stradală

Este-ntrebat ins, azi, pe stradă şi-o alta, altul, tot un tânăr,
De ce în cărţi era odată un Mircea, Bătrân, zis un Moş?
De unde până unde micul, se zice-unui Ştefan, cel mare?
Cât despre Cuza, e-o acuză jiletcii cu galon pe umăr...
Şi ce-i galon, o fi gallon, ceva precum bidon, sau coş,
În care intră un patru litri, ceva aproape de-o căldare?!?

Matei... cum parcă-i se mai îi zice, se pare-i gară, Basarab,
Iar Gelu, Vlad, Menumorut, sunt trei etnici de aceeaşi gaşcă?!
Cloşca-i la ferma lui Năstase, ouălelor mamă şi-un simbol,
Iar Hassan, ce-i mai zis şi Paşa, ar fi turcit, dintr-un arab!?
Afumaţi, Radu, a dăruit cârnaţi, pentru săraci, o pleaşcă...
Crişan, uitasem, e de prin deltă; picior sau braţ ceva... un ghiol!?

Viteazul, nu-i niciun Mihai! Habar n-aveţi, este Becali!
De Cantemir, mai s-a auzit, c-ar fi facultativ, facultate,
De unde, ca privat, şcoală şi diplome s-ar lua uşor,
Dar nu se recunosc, se pare, de europeni... nişte canalii!
Movila ţării-i un alt Radu, ce-a dat-o la posteritate,
Să nu se ascundă-n spate Lupu... Vasile... cică un lupuşor.

De Baia, zid, nici auzit, nu este şi nici că le-ar place;
Preferă Antalya, băi, la turci, toată nisip şi fără... ziduri!
Călugă... renii sunt călugări, dintr-ăia de mănâncă renii,
Cum şi Posada este-o râpă, pe care oricine po'a s-o atace;
Orice ţigan, că-i loc mişto, să-şi pună-n fote plin de hriburi...
Dacii fiind, cum se mai spune, dup-un loc, luptei... Războienii!

Moderni, sunt, ştiu, c-au şi adresă, de e_mail, una ce-i Ro. vine,
Iar Mărăşeşti, cunosc la fel, că este-o marcă de ţigară!
La Plevna, e printre căpşuni şi-n Spania o s-o găseşti,
Nu pentru vreo "independenţă", că nu le este mult, mai bine!?
La fel ştiu despre-un Pelişor, ce-i pe undeva, o vilişoară...
Şi-n fond ce-i? Care-i baiul? Sunt toate vechituri prosteşti!!!

Se opreşte aici tot, din păcate, deşi exemplele-s pe stradă,
La fiecare pas, prin şcoli şi mai târziu, mult mai târziu,
Prin aule de conferinţe; tâmplari, lăcătuşi, secretare,
Ajunşi politic avocaţi, medici-mister, soldaţi-paradă,
Făcuţi generalii... de pace, cu bani, cârnaţi, ceva rachiu?!?
Domnitori noi, la rând ştiuţii, cum ce-i ce-au fost... Praf, la dosare!

Sunt mulţi şi proş... răspunzătorii la microfoane-n gura mare!!!
Sper că-i ştiut, e-o alegorie!... Dar nu la mare... depărtare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex free...

Mi-aş dori un harem,
E-un păcat monogam!
Cel puţin un bigam
De ocazie... barem.

Viaţa-i un val-vârtej,
Ziua-i una... odată;
La băiat şi la fată,
Totul trece prin vrej.

Să te înfrupţi cu nesaţ,
Să ai măcar amintiri
De nebune porniri;
Nu doar trasul pe maţ.

Reciproc e extazul,
Totul nu-i neuron.
Creştem om, din hormon...
Să schimbăm des macazul!

Ce-i plimbatul de mână?
Nu e timp de pierdut!
Tot ce-i zis... şi făcut,
Lăsaţi soare şi lună!

Suntem plini de dorinţi,
Ne ferim să le spunem...
Pierdem timp... "să ne-o punem"!...
Suntem mult prea cuminţi.

Omenirea-i bolnavă
De snobismul ascuns...
Îşi doreşte "pătruns",
Dragoste!... Vrea otravă!

Suntem, aşa cum suntem,
Avem tot la vedere,
Ne ferim, de se cere...
Şi când vrem, nu putem.

Ne minţim stând în pat,
Nu-i curaj să ne-o spunem...
Cu alţii vrem "să ne-o punem"...
Sau pe alta "s-o fac"...!

Ne minţim sentimente
De perverşi sexuali...
Ne gândim "liberali"
Trăim "regula... mente".

Suntem handicapaţi
Din reţineri stupide.
Indivizi, individe...
Vă conjur... totul daţi!

Recunoaşteţi natura,
Dogme, naibii lăsaţi.
Obiceiuri schimbaţi...
Şi trăiţi... AVENTURA!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşire de testament

Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aştern file la fel, spirit de antic,
De învechiţi ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Şi mă complac în cugetări ce-mpart de-un veşnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Şi îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învaţă, nici n-ascultă, îşi crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriaşi de înţelepciuni
Cu nume aflate din hazard şi mulţi necunoscuţi postumi...
Şi-n şirul meu anost de vorbe, nu ştiu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut şi-l vreau d-etern şi-o zi-l voi spune, os... la os...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii se vor vii prin viii nevruţi morţi

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viaţă;
Fizicul trai se preschimbând în greaţă
La scurt timp... celor ce-n comun visează.

Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup şi suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.

Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivenţă
De-o viaţă, existenţă, interdependenţă
Cu moartea-n jur ce viaţă reînvie.

De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepăşind un nevăzut, nesesizând exaltul.

Nici în prozaicul de-un gând nu explicăm
Cum dragi ce-au fost până la sacrificiu
Se regăsesc urgent într-un "chemat" supliciu
Misterios, de-a se-ntregi prin viaţa ce-o predăm.

E crucială întrebarea şi-i complexă;
Cine pe cine cheamă sau se vrea
Să fie secondat, ori el să secondeze moartea
Ca o pedeapsă-n fond, căci viaţa-n sine nu-i perversă.

Căci dacă moartea ne transformă în neant
Fără vreun viitor, putere sau exist,
Nu poate semn să dea, miracol precum Christ;
Să-şi ceară, reuşind, aproapele-n perdant?!

Şi ce-i pretins perdand crează interdicţii;
Şiruri întregi de zile-n gând spre nesfârşit
Să nu abdice de la ţelu-i hărăzit,
De-a fi în fond, de-a exista... Nu-n dispariţii.

E paradoxul dintre ocult şi multă ştiinţă
Ce nu explică sau refuză să-nţeleagă
Că morţi-iubiţi urgent pieiri îşi leagă
Făr-a comunica-n vreun straniu de voinţă...

... Decât de-a exista, ce-i raţiunea unică, credinţă;
Deci este mortul viu... sau viul... nu e fiinţă?!?...
Şi atunci există nevăzutul, negrul, nefiinţă,
Inexistent, o altă parte, o ineştiinţă???...

Şi-n veci nu ne-ntâlnim... "lipsa" cu "e"... cerinţă?!...
... Sunt în explozie de neputinţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am ştiut nimic -şi-i despre mine- şi niciodată nu voi şti
cum m-am născut, când am ieşit, intrat, venit şi nici când voi muri...

Nici cel puţin de cât de bun am fost nu ştiu... sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu ştiu, oricât m-am pregătit -şi cât m-am pregătit- de-am competenţă...
Până şi-n dragoste cutume mi s-au dat... Şi mi s-a luat din existenţă.

Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puţin un licărit-văpaie...
Ce mult aş fi dat totul, m-aş fi dat pentru-a mă şti, pentr-o părere,
să ştiu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...

Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câştigat şi-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc că singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere
ce-am moştenit şi-aşa-mi mai prelungesc pulsaţii de pulsar, în lungile-mi artere..

... Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă de repere...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjurământ

Ce ştiţi voi muritorilor perverşi
Pe cine pierdeţi azi definitiv
Când aţi avut sinceritate ca-n poveşti
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.

Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veţi mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritaţi oare, voi laşii necitiţi
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum
Slugi şi dezbinători în fond nefericiţi
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

Vă-njur să fiţi cu toţii blestemaţi
Orbiţilor lipsiţi de minţi, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmaţi,
Să pierdeţi trup şi suflet, de nimic să n-aveţi parte!

Şi vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveţi parte de copii, de mame, taţi
Să fiţi pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizaţi!

Vă plâng nenorociţilor de-o blasfemie
Ce-o promovaţi într-o mulţime de prostie
Mă închin să nu puteţi să mi-o mânjiţi şi mie
Prin graţia lui Dumnezeu, hulită seminţie...

Sunt un fugit, cum şi mulţi alţii au plecat
De frica voastră frunţi golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămaşi cum v-am lăsat...
... La stadiul, minţi şi suflet de opinci!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicuţele hoaţe

Două pisicuţe
Mai obrăznicuţe,
Au găsit lăpticul
Şi-au băgat boticul
Fără nicio teamă,
Neluând-o-n seamă
Nici măcar pe vacă.
-Las' că-i prostănacă
Şi nu vede bine!
S-ar putea abţine
Că, la o adică,
Nu ne e nici frică
De-o intrare bruscă:
Noi... prindeam o muscă.

poezie pentru copii de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de suflet pe-o hârtie

Mă-ntreb mereu de-o vreme-ncoace
Oare ce este poezia?
E un necaz scris pe o foaie
Sau clipa ei e nebunia

M-am tot gândit, zile şi nopţi
O lună a trecut de-a rândul
Răspunsuri n-am găsit în cărţi
Prin file albe nu-i niciunul

Tot ce-am găsit e-n mintea mea
Şi-am răscolit-o şi ea ştie
Doar un răspuns mă mulţumea
Bucăţi de suflet pe-o hârtie

M-am auzit spunându-i lunii
Deci ce-i aceea. poezie?
E doar un suflet pe-o hârtie
Deci nu e nicio nebunie

De sus din cerul ei de smoală
Luna tăcută ninse raze
Pătrunseră încet şi masa,
e luminată cum îmi place

M-am aplecat pe foaia albă
Şi-am scris răspunsul dintr-o dată
Luna atât de mulţumită
Zâmbi pe cer îmbujorată

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poţi orice
şi să nu izbuteşti de loc,
iar alţii, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, maşină,
ce-ai câştigat numai din muncă
şi-apoi să n-ai bani de benzină
şi să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e şi să moşteneşti casă
şi locuri -chiar şi cel de veci-
şi stat "democratic" nu-ţi lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toţi o şcoală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care ştie!... O coală,
minţită, e destinat să... "fie"!

Ciudat, ne creştem cu toţi singuri
Copiii, ne-ajutăm părinţii
şi-alegem pe unii, nişte linguri
de înfulecat... E culmea minţii!!

Culmea-i că suntem credincioşi
după câte am păţit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioşi,
nu către har... La preoţime?!?

Ciudat, că ce-are experienţă
dezavantaj e, anacronism
şi diletant e "competenţă"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!

Culmea, oh, câte-s ciudăţenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalţi ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!

Ciudat, ce mulţi sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetăţeniei",
ce se tot duc şi-alţii pe urme
sunt ciudat... culmile hoţiei??

Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...

... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte 2012

Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze
Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaşte, hoaşte
Râind juma' de secol pe suflete viteze,
Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur şi alb, de Paşte.

Câtă credinţă a fost în noi, bunici şi mame
Să ţină firu-ntins pe hău ce sta să caşte,
Să-nfrângă minţi bolânde, visul să nu destrame
Şi să fim azi iar pui de-o zi, de-un ou de Paşte.

Sângele-n roşu vin de har împărtăşeşte
Cum şi alcool din clocot se-nalţă dintre boaşte
Să lase zbor spre ceruri cu înger ce păşeşte
Din fiecare noi, în răstigniri de Paşte.

Ieşiţi în mai puţini de omăt şi ger abrupt,
Ne ningem parfumaţi de dorul de-a renaşte
Cum flori cad în petale să lase loc de fruct
Şi în genunchi, covor ne facem iarăşi, Paşte.

Şi din arar uitat aprindem lumânare
Către cei ce au fost şi le suntem noi moaşte
Din osul lor de vechi ce ne-a lăsat cărare
Să ştim novici că drumul ne poartă-n etern Paşte.

Să fim, am vrea cu toţii, Hristoşii răbdători,
Să dăm din ce-am primit, ştiind bine că ne paşte
O zi când ne vom trece... Măcar să fim fiori
În gânduri ce vor fi de secole iar Paşte.

E poate simbol doar, ce-ngenunchează o lume
Să celebreze sfânt, dorind frumos de-a naşte
Cu castul de iertare, de dragoste antume
Ce în postum vor trece, cu noi... şi-alţi noi, de Paşte.........

PS
Mă minunez în gând, am inima o dană
Cu porţi cât de-o ecluză râvnind vapoare vaşte
Cu mii şi mii de oameni ce-au ura, de duşmană...
Şi ce-i aştept prieteni... cum voi, o zi de Paşte!

Joyeuses Pâques, Happy Eastern, Paşte fericit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris..., oare anume rar

Sunt un moştenitor de vechi petiţii
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiţii
Pur personale... şi-altruism îmi răspundeau.

M-aştern şi-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!

Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are şansa de-a-nmuia precum peniţa, mintea
Şi inima la primitor dorit, sau la tribuni.

Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simţ deschis cum un album;
Mă prezentând fişic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retuşuri, despuiat... fals nicidecum.

Iubitele azi preferă nud pe site-uri
Sau declaraţii-n link-uri pe facebook!
Intim, nu mai împinge inima în salturi...
Suntem concurs! Sunt licitat; cât pot s-aduc?!

E doar "adus" sau "dat", unic criteriu
Şi scrisu-n sine-n iz de personal
N-are destinatar, e scavul la imperiu...
Răspuns; copie-n fax robotic, teatral!

E oare scrisu' un arhaism, un fals în acte,
Un necrezut de cititori? Gravă eroare
De-a nu cunoaşte adevăr şi nici dreptate!!!...
Uitând onoare, cinste-n scris... Aşa e oare?!?

Mi-e dor de "scris", de mâna ce-l întinde,
Călăuzită cald de la o-nvăţătoare;
Să uit bătut de taste... Scris ce se pretinde!
Aş vrea o lacrimă să vărs!... O pată, pe-o scrisoare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viticolă

... vie, sau moartă,
nu se lasă boaba mucegăită
să-şi dea zeamă, ce-i scursă că-i spartă,
să pretindă că locu-i să stea, ea, arăcită
şi se ţine să strice licoare
de ciucuri, ce rabdă
şi zile ploioase şi crâncen de soare...
ţinând să-şi dea tot, să nu cadă,
să umple budane din cântec de corzi
şi strigă, sfrijita, că ea dă savoare,
seva-şi trage din sănătoase origini, de pe jos, nu din lorzi
şi poate să dea surogat de valoare
ea, ce-i amestec de coajă...
şi-i simt minţi în putoare,
ce întind din micelii
să-şi facă ciorchini cu alte boabe... hidoase arătare...
e parcă urmaşa ce mistic înşeală orice om, pe copii, înhăitată-n înhăitaţii Irozi.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa nu-i culpabilitate

Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Şi luna se va prăbuşi din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranţei, de-a nu şti,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.

Ne pierdem timp în duşmănii şi crime
De mii de ani, în loc, tot, să iubim
Şi singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... să descotorosim!?

Creaţii ori evoluţii de am fi,
Nu are vină şobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.

Ne-am pus în gând, comete să distrugem
-Şi nu noi le-am creat- şi nu ştim scop.
Şi răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...

Agnostici cu pretenţii, invocăm
Drept, de-a da fiinţei calificative;
La şarpe îi luăm pielea şi o-mbrăcăm
Şi lovind cai, cu bici îi umplem d-invective.

Păianjen ştergem, doar că-i inestetic
Şi slugi ne-alegem, de servit la masă...
Eutanasiem, purtând discursul în patetic,
Crezând că ordinea, este neştiinţa crasă.

Avem drept, oare, de-a crea criterii
Pentru frumos, corect sau pentru bun,
În loc să ne-acceptăm, parte a creerii,
Cu umilinţa de-a fi parte din comun?!?...

Suntem mai răi ca fauna şi flora
-Ce-n rase, specii, necondiţionat,
Nu vor trăi Sodoma şi Gomora-
Căci se susţin nativ, nu ştiu păcat?!

Urâm, nedrept, anume existenţe
Având criterii false, personale?!
Nişte infatuaţi, în fapt, incompetenţe!...
Inteligenţii-n top, cu craniile goale!

În practicile teoriei eronate,
-Pretinşi la cursa cine-n vârf să fie-
Fals ne susţinem unica dreptate;
De-a avea doar singuri... dreptul la prostie!?!

În fond, tot ce există are-un rost;
Nu-i sens să-i stabilim întâietate
Fără de drepturi de autor, la bun sau prost...
Existenţa-n sine nu-i... culpabilitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiţii,
Fiind gata-n orice clipă să asculte orice "graur"
Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiţii
Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Şi casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,
Plângându-se apoi că după ploaie-s plaur,
Iar balega cu lut 'n pereţi de gard, ulcele
Cu smalţ sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Şi-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;
Căci nu e democratic, azi, să te dai la "maur"!
Mai mult, să-l protejezi, să-l numeşti rom... integru
Şi pe chitanţe false să-l îmbraci tot în aur?!

Şi de ales e bun; poporul meu numeşte
Cu capul în găleţi, făină în ochi, centaur,
Pe-orice necunoscut ce minţile-i vopseşte...
Şi-l călăreşte apoi spre-un viitor de... aur?!?

Poporul meu munceşte, sau ar munci de este,
Că-i bun să lege sârme, să facă gropi; e faur
Să fure unu pe-altul de-n viaţă izbuteşte
Să aibe un post; oricare... să-şi ia brăţări de aur!?

Şi acum poporul meu mai are un praf pe tobă,
Din ce n-a fost furat şi-i încă un tezaur;
Pământ străbun ce-i ras de lemn băgat pe "sobă"...
Şi-l vinde acum la tonă... pentru un gram de aur!

Îşi vaită ţara mea, cu lacrimi roşii sânge,
Montane înroşite cu otrăviri, drept laur
De un popor avid, uitând copil ce plânge;
C-o zi nici verigheta nu-l va însura cu aur...

N-aş vrea ca peste timp un linguşitor să fiu
Citat; unul perfid, ce mângâia un balaur
Crescut dintr-un popor ce n-a învăţat; "Târziu,
Să nu regreţi muţimea! Tăcerea nu-i de aur!!!"

Voalul Montanei Roşii, dârz să te facă, taur!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte

Am întrebat din nou visul azi noapte
Cine-i figura iar necunoscută
Cu care a trebuit să mă lupt parte-n parte
Cu şanse nule, fără glas, tăcerea mută.

Să desluşesc din chipurile prezente
Am tot reîncercat la nesfârşit calvarul;
Că nici nu mă priveau, străine, absente
Şi doar se perindau îmi răscolind stelarul.

Se tot transformă-n cunoscuţi de-o clipă
Şi redevin enigme reci, pasante,
Privindu-se sau ţintind gol cu ochi de sticlă
Şi tot mă hărţuind, pierind pe uşile batante.

În pragul deznădejdii întind mâna
La nimeni, că sunt singur la pedeapsă
Necunoscută, neprobată cum ascunsă-i Luna
Pe partea-i nevăzută, vrând mister să iască...

Şi-mi sângerez mult negru dintr-alt chip,
Târându-mă cu greu pe-o boltă uriaşă
Ţipând din răsputeri, sufocat, mut, stereotip...
Planez cu mintea-mi sfărâmată într-o faşă.

Mi-apare şi sclipire de-adevăr dorită,
Frântură când de-ai mei truchează trupuri
Şi-n disperare ating imaginea izgonită
Sau cred... Că-s iar victima de sinistre trucuri!

Şi mă-ntorc brusc în fadul rece-al zilei
Sfârşit de-o oboseală a gândului trupească
Şi de regretul pierderii imaterialului idilei
Ce-aştept să regăsesc... Dintr-o realitate ştearsă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!